Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. LXII (62) din 24 septembrie 2007 privind recursul in interesul legii, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 276 din 8 aprilie 2008
Dosar nr. 29/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitoare la admisibilitatea recursului împotriva ordonanţei preşedinţiale prin care a fost respinsã cererea de suspendare a executãrii hotãrârii adunãrii generale a acţionarilor.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 93 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã recursul formulat împotriva ordonanţei preşedinţiale prin care s-a respins cererea de suspendare a executãrii dispoziţiilor unei hotãrâri a adunãrii generale a acţionarilor este inadmisibil.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În legãturã cu aplicarea dispoziţiilor <>art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-a constatat cã instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar în problema admisibilitãţii recursului împotriva ordonanţei preşedinţiale de respingere a cererii de suspendare a executãrii dispoziţiilor hotãrârii adunãrii generale a acţionarilor.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã recursul formulat împotriva ordonanţei preşedinţiale prin care s-a respins cererea de suspendare a executãrii hotãrârii adunãrii generale a acţionarilor este inadmisibil.
În sprijinul acestei opinii, s-a subliniat cã dispoziţiile <>art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, derogã de la dreptul comun, potrivit cãruia atât reclamantul, cât şi pârâtul, în conformitate cu prevederile art. 582 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, pot exercita calea de atac, indiferent dacã ordonanţa a fost sau nu respinsã.
Ca urmare, s-a apreciat cã, din moment ce legea specialã prevede, în mod expres, cã numai împotriva ordonanţei prin care a fost admisã cererea de suspendare a executãrii hotãrârii adunãrii generale a acţionarilor se poate formula recurs, nu mai este posibil sã fie exercitatã aceastã cale de atac şi în cazul respingerii unei atare cereri.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã poate fi atacatã cu recurs şi ordonanţa prin care a fost respinsã cererea de suspendare a executãrii hotãrârii adunãrii generale a acţionarilor.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Potrivit <>art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, hotãrârile adunãrii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generalã sau care au votat contra şi au cerut sã se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, iar când se invocã motivul de nulitate absolutã dreptul la acţiune este imprescriptibil, cererea putând fi formulatã şi de orice persoanã interesatã.
Prin alin. (7) al aceluiaşi articol, astfel cum a fost modificat prin <>Legea nr. 441/2006 , se precizeazã "(7) Dacã hotãrârea este atacatã de toţi membrii directoratului, societatea va fi reprezentatã în justiţie de cãtre consiliul de supraveghere.", iar prin alin. (8) şi (9) se mai subliniazã cã "dacã au fost introduse mai multe acţiuni în anulare, ele pot fi conexate" şi cererea "se va judeca în camera de consiliu".
Este adevãrat cã prin art. 133 alin. (1) din aceeaşi lege se prevede cã "odatã cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţã preşedinţialã, suspendarea executãrii hotãrârii atacate", indicându-se la alin. 3 cã "împotriva hotãrârii de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare".
Aceastã menţiune cu caracter restrictiv, privind posibilitatea atacãrii cu recurs a hotãrârii de suspendare a executãrii, nu poate fi însã consideratã limitativã, câtã vreme ea ar infirma principiul simetriei cãilor de atac, specific dreptului nostru procesual.
A restrânge dreptul pãrţii nemulţumite la posibilitatea exercitãrii cãii de atac a recursului numai împotriva hotãrârii de suspendare a executãrii ar însemna sã se achieseze la încãlcarea implicitã a prevederilor art. 21 şi 129 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie şi la folosirea cãilor de atac. De altfel, o interpretare extinctivã a dispoziţiilor <>art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este impusã mai ales de necesitatea egalitãţii de tratament faţã de pãrţile aflate în proces, în care privinţã reglementãrile de drept comun în materia ordonanţei preşedinţiale, respectiv cele cuprinse în art. 581-582 din Codul de procedurã civilã, permit tuturor pãrţilor aflate în litigiu sã atace cu recurs ordonanţa pronunţatã în primã instanţã, independent dacã prin aceasta se admite sau se respinge acţiunea introductivã (art. 582 alin. 1).
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi al art. 329 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã prevederile cuprinse în <>art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se interpreteazã în sensul cã ordonanţa preşedinţialã prin care s-a respins cererea de suspendare a executãrii dispoziţiilor unei hotãrâri a adunãrii generale a acţionarilor este supusã recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prevederile cuprinse în <>art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se interpreteazã în sensul cã ordonanţa preşedinţialã prin care s-a respins cererea de suspendare a executãrii dispoziţiilor unei hotãrâri a adunãrii generale a acţionarilor poate fi atacatã cu recurs.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 24 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
