Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. LXI(61) din 24 septembrie 2007 pentru a examina recursul in interesul legii, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, raportate la art. 191 alin. (2) din acelasi cod
Dosar nr. 28/2007 Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Codul de procedurã fiscalã, raportate la art. 191 alin. (2) din acelaşi cod, referitoare la calitatea de subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau de comercializare a produselor accizabile supuse marcãrii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false, a persoanei fizice care nu este comerciant. Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 93 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã persoana fizicã care nu are calitatea de antrepozitar autorizat sau comerciant nu este subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau de comercializare a produselor accizabile supuse marcãrii, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din Codul fiscal.
SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele: În aplicarea dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedurã fiscalã, republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din acelaşi cod, instanţele de judecatã s-au pronunţat în mod diferit cu privire la calitatea de subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcãrii, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false, a persoanei fizice care nu este comerciant potrivit titlului VII din Codul fiscal. Astfel, unele instanţe au considerat cã, în raport cu dispoziţiile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din Codul de procedurã fiscalã, pot fi subiecte active ale contravenţiei prevãzute la art. 190 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod toate persoanele fizice (necomercianţi sau comercianţi plãtitori de accize) întrucât, prin sãvârşirea faptei ilicite de a deţine în afara antrepozitului fiscal sau de a comercializa produse accizabile supuse marcãrii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false, dobândesc calitatea de subiect activ al raportului juridic fiscal. În argumentarea acestui punct de vedere s-a apreciat cã, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitãţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, contribuabilul este orice persoanã fizicã ori juridicã sau orice entitate fãrã personalitate juridicã ce datoreazã impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii. Alte instanţe s-au pronunţat în sensul cã persoana fizicã necomerciant nu poate fi autor al contravenţiei prevãzute la art. 190 alin. (1) lit. c) din Codul de procedurã fiscalã, deoarece nu are calitatea de subiect activ al raportului juridic fiscal, conform prevederilor art. 191 alin. (2) din acelaşi cod. S-a învederat cã subiecte ale contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcãrii, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false, pot fi numai persoanele fizice sau juridice care au calitatea de antrepozitari, persoanele care nu sunt comercianţi putând fi sancţionate în conformitate cu dispoziţiile <>Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activitãţi comerciale ilicite, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii. Potrivit dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Codul de procedurã fiscalã, republicat, "Constituie contravenţie deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcãrii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false", iar în conformitate cu prevederile art. 221 alin. (2) din acelaşi cod, "Sancţiunile contravenţionale prevãzute la art. 219 şi art. 220 se aplicã persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect juridic fiscal." Prevederile art. 163 lit. c) din codul fiscal definesc antrepozitul ca fiind locul aflat sub controlul autoritãţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de cãtre antrepozitarul autorizat, în exerciţiul activitãţii, în anumite condiţii prevãzute de titlul VII şi de norme. Tot astfel, antrepozitarul autorizat este definit în art. 163 lit. e) din acelaşi cod ca fiind "persoana fizicã sau juridicã autorizatã de autoritatea fiscalã competentã, în exercitarea activitãţii acesteia, sã producã, sã transforme, sã deţinã, sã primeascã şi sã expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal". Din coroborarea dispoziţiilor menţionate rezultã deci cã fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal ori de a comercializa produse accizabile supuse marcãrii, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false, constituie contravenţie numai dacã este sãvârşitã de antrepozitarul autorizat, iar nu de orice altã persoanã. Într-adevãr, din moment ce contravenţia prevãzutã la art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedurã fiscalã se referã la regimul produselor accizabile, calitatea de subiect activ al acestei contravenţii nu o poate avea decât persoana fizicã îndeplinind condiţia de contribuabil cu obligaţie de platã a accizelor. Or, o atare obligaţie nu poate reveni decât persoanelor juridice, asociaţiilor familiale şi persoanelor fizice autorizate conform art. 209 din Codul fiscal, responsabilitatea marcãrii produselor accizabile având-o antrepozitarii autorizaţi, aşa cum se precizeazã în art. 203 din acelaşi cod. Ca urmare, atât timp cât nu se aflã într-un raport juridic fiscal implicând obligaţia de platã a accizelor, pentru cã nu este nici antrepozitar şi nici comerciant, persoana fizicã nu poate deveni subiect activ special al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcãrii, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false. De altfel, din felul cum sunt reglementate, prin art. 190 alin. (1) [devenit art. 220 alin. (1)] din Codul de procedurã fiscalã, celelalte fapte contravenţionale de aceastã naturã, cum sunt "neanunţarea autoritãţii fiscale competente, în termenul legal, despre modificãrile aduse datelor iniţiale avute în vedere la eliberarea autorizaţiei" [lit. b)], "nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de producţie de alcool etilic şi de distilate" [lit. d)], "neutilizarea documentelor fiscale prevãzute de titlul VII din Codul fiscal" [lit. g)], se referã în exclusivitate la antrepozitarul autorizat şi nu la orice alt contribuabil. Mai mult, însuşi modul în care sunt formulate, în actualul art. 220 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, dispoziţiile referitoare la sancţionarea contravenţiilor reglementate în alineatul precedent, la mãsurile ce se pot lua şi la modul de aplicare a acestora impune sã se considere cã fapta contravenţionalã prevãzutã la art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedurã fiscalã nu poate fi comisã decât de un subiect calificat, respectiv de o persoanã având calitatea de antrepozitar autorizat, care dispune de fondurile necesare deschiderii unui antrepozit fiscal.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 329 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)], raportat la art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din Codul fiscal, se interpreteazã în sensul cã persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu poate fi subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcãrii, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din Codul fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedurã fiscalã, republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din acelaşi cod, se interpreteazã în sensul cã persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcãrii, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din Codul fiscal. Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã. Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 24 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent, Victoria Maftei
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
