Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. LX(60) din 24 septembrie 2007 privind examinarea recursului in interesul legii, cu privire la modul de solutionare a cererii de revizuire in cazul in care motivul invocat nu se incadreaza in cazurile prevazute expres si limitativ de art. 394 din Codul de procedura penala.
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 574 din 30 iulie 2008
Dosar nr. 31/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit în vederea examinãrii recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la modul de soluţionare a cererii de revizuire în cazul în care motivul invocat nu se încadreazã în cazurile prevãzute expres şi limitativ de art. 394 din Codul de procedurã penalã.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 93 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã fie admis în sensul de a se stabili cã cererea de revizuire care se întemeiazã pe alte motive decât cazurile prevãzute de art. 394 din Codul de procedurã penalã este inadmisibilã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În legãturã cu modul de soluţionare a cererilor de revizuire în cazul în care motivul invocat nu se încadreazã în cazurile prevãzute de art. 394 din Codul de procedurã penalã, instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar, pronunţându-se în mod diferit.
Astfel, unele instanţe au respins cererea de revizuire ca fiind nefondatã, apreciind cã absenţa cazurilor prevãzute de art. 394 din Codul de procedurã penalã caracterizeazã ca neîntemeiatã critica ce se tinde a fi adusã hotãrârilor judecãtoreşti definitive pe calea acestei acţiuni în justiţie, iar alte instanţe au respins cererea de revizuire ca inadmisibilã atunci când cazul invocat de revizuient nu se regãseşte în cele prevãzute expres şi limitativ de art. 394 din Codul de procedurã penalã.
Aceste din urmã instanţe au procedat corect.
Potrivit art. 393 din Codul de procedurã penalã, hotãrârile judecãtoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penalã, cât şi cu privire la latura civilã.
Din prevederile art. 394 din Codul de procedurã penalã rezultã cã "revizuirea poate fi cerutã când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurãri ce nu au fost cunoscute de instanţã la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a sãvârşit infracţiunea de mãrturie mincinoasã în cauza a cãrei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotãrârii a cãrei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecatã, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penalã a comis o infracţiune în legãturã cu cauza a cãrei revizuire se cere;
e) când douã sau mai multe hotãrâri judecãtoreşti definitive nu se pot concilia".
Din conţinutul prevederilor menţionate rezultã caracterul de cale extraordinarã de atac al revizuirii, prin folosirea cãreia se pot înlãtura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, datoritã necunoaşterii de cãtre instanţã a unor împrejurãri de care depindea adoptarea unei hotãrâri conforme cu legea şi adevãrul.
Cererea de revizuire se soluţioneazã în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403 din Codul de procedurã penalã, admiterea în principiu, etapã în care instanţa verificã cererea de revizuire sub aspectul regularitãţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitatã referitor la hotãrârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justificã, titularii cererii, termenul de introducere.
Aceastã fazã a admiterii în principiu priveşte examinarea admisibilitãţii exercitãrii unui drept, iar nu o judecatã asupra temeiniciei solicitãrii ce face obiectul exercitãrii acelui drept.
Cum în etapa admiterii în principiu instanţa nu se implicã în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecãţii, soluţia datã de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilã a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiazã pe vreunul dintre cazurile prevãzute în art. 394 din Codul de procedurã penalã.
Din reglementãrile de ansamblu cuprinse în art. 393-406 din Codul de procedurã penalã rezultã cã soluţionarea cererii de revizuire parcurge douã etape, respectiv cea a admiterii în principiu, atunci când aceasta îndeplineşte condiţiile cerute de lege, şi aceea a rejudecãrii cauzei dupã admiterea în principiu.
De aceea, a considera cã în procedura admiterii în principiu, prevãzutã în art. 403 din Codul de procedurã penalã, în ipoteza absenţei cazurilor prevãzute de art. 394 din acelaşi cod, ar trebui pronunţatã o soluţie de respingere a cererii ca nefondatã ar echivala cu crearea unui paralelism nepermis cu soluţiile ce se pot pronunţa dupã rejudecare potrivit art. 406 alin. 4 din Codul de procedurã penalã.
Or, soluţia de respingere a cererii de revizuire ca nefondatã nu ar putea fi adoptatã decât în etapa a doua, aceea a rejudecãrii dupã admiterea în principiu, întrucât altfel ne-am afla în faţa unei contradicţii lipsite de sens între cele douã etape ale revizuirii, care s-ar reduce astfel la una singurã.
De altfel, din întreaga reglementare privind soluţionarea cererii de revizuire în faţa instanţei rezultã cã voinţa legiuitorului nu a fost aceea de a contopi cele douã faze menţionate.
Prin urmare, în etapa admiterii în principiu ca judecatã de admisibilitate, soluţiile ce pot fi pronunţate sunt fie admiterea în principiu a cererii de revizuire, prin încheiere, conform art. 403 alin. 3 teza I din Codul de procedurã penalã fie respingerea cererii ca inadmisibilã, prin sentinţã, conform art. 403 alin. 3 teza a II-a din acelaşi cod.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã este inadmisibilã cererea de revizuire care se întemeiazã pe alte motive decât cazurile prevãzute în art. 394 din Codul de procedurã penalã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc cã cererea de revizuire care se întemeiazã pe alte motive decât cazurile prevãzute de art. 394 din Codul de procedurã penalã este inadmisibilã.
Obligatorie pentru instanţe, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 24 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
