Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. LVII (57) din 24 septembrie 2007 privind recursul in interesul legii, cu privire la aplicarea art. 278^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 283 din 11 aprilie 2008
Dosar nr. 25/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit în vederea examinãrii recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legãturã cu problema dacã este admisibilã plângerea formulatã împotriva altor mãsuri şi acte ale procurorului decât cele de netrimitere în judecatã.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 93 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã fie admis în sensul de a se stabili cã plângerea îndreptatã împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecatã reglementate în art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, este inadmisibilã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a ivit diversitate de soluţii în legãturã cu rezolvarea problemei admisibilitãţii plângerilor îndreptate împotriva mãsurilor luate sau a actelor îndeplinite de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor sale dacã aceste acte nu constau în rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecatã la care se referã art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã.
Astfel, unele instanţe au considerat cã plângerea împotriva altor mãsuri sau acte decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecatã este admisibilã, apreciind cã o astfel de soluţie este impusã atât de conţinutul de ansamblu al dispoziţiilor art. 275-278 din Codul de procedurã penalã, cât şi de prevederile art. 21 din Constituţia României referitor la accesul liber la justiţie, precum şi de cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul oricãrei persoane la un proces echitabil.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã, în afarã de rezoluţiile sau ordonanţele de netrimitere în judecatã, la care se face referire prin art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, nicio altã mãsurã luatã de procuror şi niciun act efectuat de acesta sau din dispoziţia sa nu poate face obiectul plângerii la judecãtor.
S-a relevat, în aceastã privinţã, cã legiuitorul a stabilit în mod limitativ actele procurorului ce pot fi contestate pe calea plângerii reglementate în art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
S-a considerat cã în astfel de situaţii obiectul plângerii nu poate privi decât rezoluţia de neîncepere a urmãririi penale sau în ordonanţa ori rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Prin art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, astfel cum a fost modificat prin <>art. I pct. 167 din Legea nr. 281/2003 , se prevede cã "plângerea împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvã de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de la lângã curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie", iar în conformitate cu alineatul 2 al aceluiaşi articol "în cazul când mãsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de cãtre aceştia, plângerea se rezolvã de procurorul ierarhic superior".
Pe de altã parte, în art. 278^1 alin. 1, introdus în Codul de procedurã penalã prin <>art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 şi modificat prin <>art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006 , se mai prevede cã "dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecãtorul de la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã", precizându-se, în continuare, cã "plângerea poate fi fãcutã şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu".
Aceste reglementãri, prin conţinutul lor neechivoc, asigurã exercitarea efectivã de cãtre toate persoanele interesate a dreptului lor de acces la justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi cu dreptul oricãrei persoane la un proces echitabil în sensul prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Nu se poate considera cã accesului liber la justiţie, garantat prin art. 21 din Constituţie, în sensul cã "orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime" fãrã care vreo lege sã poatã îngrãdi exercitarea acestui drept, i s-ar aduce limitãri în cazul riguroasei aplicãri a dispoziţiilor cuprinse în art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, câtã vreme în interpretarea datã de Plenul Curţii Constituţionale, prin decizia nr. I/1994, un astfel de drept constã în posibilitatea de a accede la structurile judecãtoreşti uzând de mijloacele prin care justiţia se înfãptuieşte, potrivit legii, adicã inclusiv cu respectarea cadrului reglementat pentru exercitarea dreptului de a face plângere în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã.
În aceste condiţii, din moment ce prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluţiilor de netrimitere în judecatã, în raport cu cercetãrile efectuate în cadrul actelor premergãtoare sau al urmãririi penale, este evident cã în cazul celorlalte acte sau mãsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de el, un asemenea control din partea judecãtorului nu mai poate avea loc.
Un atare mod de a se proceda se impune deoarece, pe lângã cã nu este prevãzut controlul judiciar decât asupra rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, precum şi cu privire la dispoziţia de netrimitere în judecatã cuprinsã în rechizitoriu, pentru toate celelalte acte sau mãsuri ale procurorului ori efectuate din dispoziţia sa, cum sunt mãsurile preventive şi cele asiguratorii, au fost reglementate proceduri specifice de verificare imediatã de cãtre instanţã (art. 140^2 şi art. 168 din Codul de procedurã penalã) ori existã posibilitatea de a fi cenzurate indirect de instanţã, fie în cadrul procedurii prevãzute de art. 300 din Codul de procedurã penalã, referitoare la verificarea regularitãţii actului de sesizare, fie cu ocazia cercetãrii judecãtoreşti.
Aşa fiind, în mãsura în care nu sunt vizate de prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, orice alte acte sau mãsuri ale procurorului ori efectuate în baza dispoziţiei sale nu sunt supuse plângerii ce se poate adresa judecãtorului în temeiul acestui text de lege.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã plângerea îndreptatã împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecatã, reglementate în art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, este inadmisibilã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc cã plângerea îndreptatã împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecatã, reglementate de art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, este inadmisibilã.
Obligatorie pentru instanţe, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 24 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
