Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. LI(51) din 4 iunie 2007 pentru examinarea recursului in interesul legii, cu privire la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor in cazul condamnarii inculpatilor minori
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 769 din 13 noiembrie 2007
Dosar nr. 23/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor în cazul condamnãrii inculpaţilor minori.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 90 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã fie admis în sensul de a se decide cã pedeapsa accesorie prevãzutã în art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b), precum şi la art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilã şi inculpaţilor minori, iar executarea acesteia începe la împlinirea vârstei de 18 ani.
SECŢIILE UNITE,
deliberînd asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea pedepsei accesorii în cazul inculpaţilor minori condamnaţi la pedeapsa închisorii.
Astfel, unele instanţe, stabilind pedepse cu închisoarea inculpaţilor minori, au considerat cã nu li s-ar putea aplica şi pedepse accesorii, în temeiul art. 71 cu referire la art. 64 din Codul penal, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. 4 din acelaşi cod, "condamnãrile pronunţate pentru fapte sãvârşite în timpul minoritãţii nu atrag incapacitãţi sau decãderi".
Au fost şi instanţe care au apreciat cã pedepsele accesorii sunt aplicabile şi inculpaţilor minori, însã numai dupã împlinirea vârstei de 18 ani.
În fine, alte instanţe s-au pronunţat în sensul cã pedeapsa accesorie este aplicabilã şi inculpaţilor minori, iar executarea acesteia începe la împlinirea vârstei de 18 ani, când minorul devine major.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Art. 71 din Codul penal, în conţinutul ce i s-a dat prin <>art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006 , prevede mai întâi, la alineatul 1, cã "pedeapsa accesorie constã în interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64", iar în continuare, în cadrul alineatului 2, aduce precizarea potrivit cãreia "condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã şi pânã la terminarea executãrii pedepsei, pânã la graţierea totalã sau a restului de pedeapsã ori pânã la împlinirea termenului de prescripţie a executãrii pedepsei".
În fine, în cuprinsul alineatului 3 din acelaşi articol s-a reglementat cã "interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64 lit. d) şi e) se aplicã ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii sãvârşite, de împrejurãrile cauzei, de persoana infractorului şi de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelã sau curatelã".
Pe de altã parte, art. 109 din Codul penal, prin care sunt reglementate pedepsele pentru minori, prevede, la alineatul 3, cã "pedepsele complementare nu se aplicã minorului", fãrã sã conţinã nicio dispoziţie referitoare la pedepsele accesorii pentru aceastã categorie de infractori.
Dispoziţia din alineatul 4 al acestui articol, potrivit cãreia "condamnãrile pronunţate pentru fapte sãvârşite în timpul minoritãţii nu atrag incapacitãţi sau decãderi", nu poate avea semnificaţia ce i se atribuie de unele instanţe, în sensul cã ar excepta pe minori şi de la aplicarea pedepsei accesorii la care se referã art. 71 din Codul penal, câtã vreme este evident cã dispoziţia respectivã nu reglementeazã o astfel de excepţie, iar natura juridicã a pedepsei accesorii este diferitã de aceea a incapacitãţilor sau decãderilor, care privesc situaţia condamnatului dupã executarea pedepsei.
Or, din moment ce pedeapsa accesorie care urmeazã soarta pedepsei principale, decurgând din aceasta, are efecte limitate, numai pe perioada cât condamnatul executã pedeapsa privativã de libertate, este evident cã nicio raţiune nu impune exonerarea minorului de la rigorile unei asemenea pedepse pe timpul cât se aflã în detenţie ca efect al condamnãrii sale.
A considera altfel ar însemna sã se ajungã la situaţia inadmisibilã ca un condamnat minor sã pãstreze exerciţiul anumitor drepturi chiar şi în perioada în care este lipsit de libertate.
Evident, specificul situaţiei în care se poate afla o persoanã condamnatã pentru infracţiuni sãvârşite în timpul minoritãţii presupune existenţa unui câmp deosebit de restrâns al drepturilor de la exerciţiul cãrora ar fi împiedicat de pedeapsa accesorie, limitat la drepturile pãrinteşti pentru cei între 16-18 ani, dar o asemenea pedeapsã devine deplin efectivã în cazul celor ce devin majori în cursul procesului penal sau în timpul executãrii pedepsei.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se decide cã pedeapsa accesorie prevãzutã în art. 71, raportat la art. 64 lit. a) şi b), şi în art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilã şi inculpaţilor minori, executarea unei asemenea pedepse începând la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul devine major în cursul procesului penal sau în timpul executãrii pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pedeapsa accesorie prevãzutã de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) şi art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilã şi inculpaţilor minori, pedeapsã a cãrei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmeazã sã devinã major în cursul procesului penal sau în timpul executãrii pedepsei.
Obligatorie, pentru instanţe, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã astãzi, 4 iunie 2007.
PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
