Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. L (50) din 4 iunie 2007 privind examinarea recursului in interesul legii, referitor la aplicarea dispozitiilor art. 63^1 din Codul penal privind inlocuirea pedepsei amenziicu pedeapsa inchisorii
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 775 din 15 noiembrie 2007
Dosar nr. 22/2007
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã din Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 63^1 din Codul penal privind înlocuirea pedepsei amenzii.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 90 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând admiterea acestuia în sensul de a se decide cã, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, pedeapsa ce se stabileşte de instanţã nu poate fi decât cu executare efectivã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor art. 63^1 din Codul penal privind înlocuirea pedepsei amenzii.
Astfel, unele instanţe, constatând cã persoana condamnatã se sustrage cu rea-credinţã de la executarea amenzii, au înlocuit-o cu pedeapsa închisorii, dispunând suspendarea condiţionatã a executãrii acestei pedepse.
Alte instanţe, dimpotrivã, au înlocuit, într-un astfel de caz, pedeapsa amenzii cu pedeapsa închisorii şi au dispus ca aceasta sã fie executatã în mod efectiv.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
În adevãr, în cuprinsul art. 63^1 din Codul penal, prin care este reglementatã înlocuirea pedepsei amenzii, se prevede cã "dacã cel condamnat se sustrage cu rea-credinţã de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui aceastã pedeapsã cu pedeapsa închisorii în limitele prevãzute pentru infracţiunea sãvârşitã, ţinând seama de partea din amendã care a fost achitatã".
Rezultã deci cã, reglementând modul de a se proceda atunci când condamnatul se sustrage cu rea-credinţã de la executarea pedepsei amenzii, legiuitorul a limitat atribuţiile ce revin instanţei de judecatã în aceastã privinţã, restrângându-le la dispoziţia de înlocuire a amenzii şi la stabilirea cuantumului pedepsei închisorii, fãrã a-i da posibilitatea sã o reindividualizeze în ceea ce priveşte modul de executare.
Or, cât timp reglementãrile date suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei şi suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere, prin art. 81-86^6 din Codul penal, sunt cuprinse în cap. V privind individualizarea pedepselor din titlul III al pãrţii generale a Codului penal, înseamnã cã legiuitorul a atribuit instanţei posibilitatea de a dispune o asemenea mãsurã numai în cadrul operaţiunii de ansamblu, de alegere şi stabilire a pedepsei, în conformitate cu criteriile generale de individualizare prevãzute în art. 72 din acelaşi cod, iar nu ulterior condamnãrii, pe cale incidentalã, ca urmare a neexecutãrii cu rea-credinţã a unei anumite pedepse.
Aşa fiind, instanţa învestitã cu soluţionarea chestiunii înlocuirii pedepsei amenzii, datoritã sustragerii cu rea-credinţã a celui condamnat de la executarea acelei pedepse, nu mai are latitudinea de a examina îndinderea pedepsei amenzii, ce a fost fixatã prin hotãrârea de condamnare, şi nici de a dispune ca pedeapsa închisorii, pe care o stabileşte în cadrul operaţiunii de înlocuire, în conformitate cu criteriile reglementate în art. 63^1 din Codul penal, sã fie executatã într-un alt mod decât cel hotãrât definitiv cu ocazia judecãrii cauzei.
A considera altfel ar însemna sã se încalce principiul deplinei suveranitãţi a judecãtorilor care au fost învestiţi cu soluţionarea cauzei şi însuşi principiul autoritãţii de lucru judecat, ceea ce ar fi inadmisibil.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se decide cã dispoziţiile art. 63^1 din Codul penal se interpreteazã în sensul cã, în cazul înlocuirii amenzii cu pedeapsa închisorii, pedeapsa ce se stabileşte de instanţã nu poate fi decât cu executare efectivã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dispoziţiile art. 63^1 din Codul penal se interpreteazã în sensul cã, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, pedeapsa ce se stabileşte de instanţã nu poate fi decât cu executare efectivã.
Obligatorie, pentru instanţe, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã astãzi, 4 iunie 2007.
PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
