Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. IV din 16 ianuarie 2006 privind recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la posibilitatea dobandirii dreptului de proprietate asupra terenurilor prin uzucapiune in cazul posesiilor incepute inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale si a Legii nr. 59/1974 privind fondul funciar
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 288 din 30 martie 2006
Dosar nr. 22/2005
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit la data de 12 decembrie 2005, în vederea examinãrii recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor prin uzucapiune în cazul posesiilor începute înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localitãţilor urbane şi rurale şi a <>Legii nr. 59/1974 privind fondul funciar.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , fiind prezenţi 87 judecãtori din totalul de 108 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Florenţa Baltã.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã intrarea în vigoare a prevederilor <>art. 30 alin. 1 din Legea nr. 58/1974 şi ale <>art. 44 alin. 1 din Legea nr. 59/1974 nu a întrerupt cursul prescripţiei achizitive, în privinţa terenurilor, în cazul posesiei începute anterior adoptãrii acestor acte normative.
În vederea deliberãrii, a fost amânatã pronunţarea pentru data de 16 ianuarie 2006, când
SECŢIILE UNITE,
examinând recursul în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar în legãturã cu posibilitatea de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin uzucapiune, în cazul posesiilor începute înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localitãţilor urbane şi rurale, precum şi a <>Legii nr. 59/1974 privind fondul funciar.
I. Astfel, unele instanţe au considerat cã, prin efectele pe care le-au produs, legile nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 au determinat o întrerupere naturalã a cursului prescripţiei achizitive pentru posesiile începute înainte de intrarea lor în vigoare, astfel cã, dupã ce au fost abrogate prin <>Decretul-lege nr. 1/1989 şi, respectiv, <>Decretul-lege nr. 9/1989 , începe sã curgã un nou termen de prescripţie.
În motivarea acestui punct de vedere s-a arãtat cã adoptarea legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 a determinat o întrerupere naturalã a cursului prescripţiei achizitive, deoarece prin prevederile lor terenurile au fost scoase din circuitul civil, astfel cã nu s-a mai putut dobândi nici drept de proprietate pe calea uzucapiunii.
S-a subliniat cã dispoziţiile restrictive ale <>art. 30 alin. 1 din Legea nr. 58/1974 şi ale <>art. 44 alin. 1 din Legea nr. 59/1974 , potrivit cãrora terenurile de orice fel puteau fi dobândite numai prin moştenire legalã, au fost de naturã sã întrerupã, în momentul intrãrii acestor legi în vigoare, prescripţiile achizitive ce erau în curs de derulare.
S-a mai relevat cã terenurile, chiar dacã nu au fost declarate în mod expres ca imprescriptibile, prin transformarea naturii sau destinaţiei lor în sensul prevãzut în art. 1864 din Codul civil, au devenit indisponibilizate totuşi, ca efect al dispoziţiilor restrictive cuprinse în cele douã acte normative.
S-a mai scos în evidenţã cã atât timp cât dispoziţiile art. 1864 din Codul civil se referã la situaţia când un lucru este scos din circuitul civil, fiind considerat de lege inalienabil, iar un bun, în mãsura în care este inalienabil, devine şi imprescriptibil, concluzia ce se impune este aceea cã bunul respectiv este neprescriptibil pentru cã altfel indisponibilizarea lui ar deveni formalã.
Ca urmare, s-a concluzionat cã, în cazurile în care termenele de prescripţie achizitivã începuserã sã curgã, dispoziţiile <>art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi ale <>art. 44 din Legea nr. 59/1974 au constituit modalitãţi de întrerupere naturalã cu caracter special, în sensul prevederilor art. 1866-1867 din Codul civil, aşa încât posesia exercitatã în perioada în care aceste douã legi erau în vigoare nu este aptã de a conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, independent de faptul dacã termenul necesar s-a împlinit sub imperiul acestora sau dupã abrogarea lor.
S-a subliniat cã aptitudinea posesiei de a produce efectele juridice de natura prescripţiei achizitive trebuie luatã în considerare numai în raport cu prevederile legale în vigoare atunci când s-a exercitat, ea neputând retroactiva.
În fine, s-a mai motivat cã efectele produse sub legea veche nu ar putea fi modificate dupã intrarea în vigoare a noilor dispoziţii, fãrã a se încãlca principiul neretroactivitãţii legii civile noi, încât efectele întreruperii înceteazã numai la data abrogãrii legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, iar posesia devine aptã pentru uzucapiune numai pentru viitor.
II. Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã intrarea în vigoare a prevederilor <>art. 30 alin. 1 din Legea nr. 58/1974 şi ale <>art. 44 alin. 1 din Legea nr. 59/1974 nu constituie o întrerupere naturalã a cursului prescripţiei achizitive începutã înainte de apariţia acestor douã acte normative.
S-a relevat, în sprijinul acestui punct de vedere, cã prin cele douã texte de lege terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar a avut loc o restrângere a atribuţiei de dispoziţie din conţinutul dreptului de proprietate, ceea ce nu poate echivala cu lipsirea de efect a posesiei utile asupra terenurilor.
S-a mai motivat cã imposibilitatea transmiterii terenurilor prin acte juridice între vii nu a împiedicat exercitarea posesiunii asupra acestora, cât timp cele douã legi nu au determinat luarea de mãsuri împotriva actelor de folosinţã, în nume propriu, ale beneficiarilor prezumţiei de neprecaritate.
Ca urmare, s-a apreciat cã dupã abrogarea legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, fiind înlãturatã interdicţia dobândirii terenurilor în alt mod decât prin succesiune legalã, posesorii acestora au devenit îndreptãţiţi sã solicite instanţelor de judecatã sã constate cã au dobândit drept de proprietate asupra acelor terenuri.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
În adevãr, din examinarea dispoziţiilor <>art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi ale <>art. 44 din Legea nr. 59/1974 rezultã cã intrarea în vigoare a acestor acte normative nu a determinat nici o modificare esenţialã asupra cursului posesiilor achizitive începute anterior.
Astfel, prevãzând la art. 30 alin. 1 cã "dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localitãţilor urbane şi rurale se poate face numai prin moştenire legalã, fiind interzisã înstrãinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri", <>Legea nr. 58/1974 nu conţine, în ansamblul sãu, nici o dispoziţie referitoare la posesiile exercitate pânã în acel moment asupra terenurilor.
Tot astfel, nici <>Legea nr. 59/1974 , care reglementeazã în mod similar dobândirea de terenuri agricole, la art. 44, nu conţine vreo prevedere referitoare la posesiile exercitate asupra acelor terenuri pânã la data intrãrii ei în vigoare.
Dar lipsa posibilitãţii de a mai fi transmise terenurile prin acte juridice nu atrage şi încetarea posesiei asupra lor cât timp exercitarea acesteia nu numai cã nu a fost interzisã prin nici o dispoziţie a legii, dar şi-a demonstrat în mod neîndoielnic utilitatea economicã şi socialã.
Caracterul real şi util al exercitãrii posesiei asupra terenurilor a fost confirmat de recunoaşterea şi protecţia acordatã acţiunilor posesorii în întreaga perioadã de aplicabilitate a legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974.
Pe de altã parte, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile în materie, nu se poate considera cã, în perioada în care s-au aflat în vigoare legile nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, s-ar fi produs o întrerupere naturalã a prescripţiei începute anterior asupra terenurilor ce au fãcut obiectul acestor legi.
În aceastã privinţã, este de observat cã prin art. 1864 pct. 2 din Codul civil se prevede cã este întrerupere naturalã a prescripţiei atunci "când lucrul este declarat neprescriptibil ca urmare a unei transformãri legale a naturii sau destinaţiei sale".
Or, prin dispoziţiile legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul juridic civil, spre a li se transforma natura sau destinaţia legalã, ci doar au fost restrânse modalitãţile de transmitere şi dobândire a acestora, astfel cã nu se poate considera întreruptã prescripţia pentru perioada în care acele legi au fost în vigoare.
De altfel, în raport cu dispoziţiile art. 1844 din Codul civil, potrivit cãrora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privatã, ci sunt scoase afarã din comerţ", terenurile la care se referã reglementãrile din legile nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 şi-au pãstrat apartenenţa la domeniul proprietãţii private atât timp cât nu au fost trecute în altã formã de proprietate şi, mai mult, au continuat sã fie susceptibile de a fi transmise şi dobândite pe calea restrânsã a moştenirii legale.
Din moment ce în perioada 1974-1989, în care au fost în vigoare dispoziţiile legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns cãile de transmitere şi dobândire a lor, fãrã a se înlãtura caracterul privat al formei de proprietate, este evident cã nu a putut sã aibã loc o întrerupere naturalã a cursului prescripţiei acestora, în sensul prevederilor art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care sã poatã fi invocatã ca piedicã la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripţiei achizitive.
Rezultând astfel cã terenurile ce au fãcut obiectul reglementãrilor din cuprinsul legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 şi-au pãstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumţia de neprecaritate prevãzutã de art. 1854 din Codul civil, cât şi de dispoziţiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumţia de neintervertire de titlu, se impune concluzia cã intervalul de timp în care aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripţiei începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripţiei achizitive asupra acelor terenuri.
Mai mult, faţã de caracterul in rem al întreruperii naturale a prescripţiei, dedus din prevederile art. 1866 coroborate cu cele ale art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care nu se putea produce atât timp cât în cazul terenurilor ce au fãcut obiectul prevederilor din legile nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 se invocã o prescripţie de duratã, bazatã pe o posesie efectivã şi necontestatã, începutã anterior adoptãrii acestor legi şi încheiatã dupã abrogarea expresã a acestora, prin decretele-lege nr. 1/1989 din 26 decembrie 1989 şi nr. 9/1989 din 31 decembrie 1989, constatarea prescripţiei achizitive în astfel de cazuri devine de neînlãturat.
O astfel de soluţie este în deplinã concordanţã şi cu dispoziţiile <>art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicatã, prin care s-a stabilit ca terenurile atribuite în folosinţã pe durata existenţei construcţiilor dobândite sã fie trecute în proprietatea celor ce le aveau în folosinţã.
Or, dacã unor deţinãtori precari ai terenurilor pe care se aflau construcţiile dobândite în perioada în care erau în vigoare prevederile <>Legii nr. 58/1974 li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acelor terenuri, cu atât mai mult se cuvine sã li se recunoascã evidenta calitate de posesori celor care au stãpânit şi folosit terenurile altor persoane fizice o perioadã atât de îndelungatã de timp.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, prescripţia achizitivã asupra terenurilor nu a fost întreruptã prin intrarea în vigoare a acestor legi, astfel cã, dupã abrogarea lor prin <>Decretul-lege nr. 1/1989 şi <>Decretul-lege nr. 9/1989 , posesorii acelor terenuri pot solicita instanţelor de judecatã sã constate cã ei au dobândit dreptul de proprietate privind acele terenuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc cã, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, prescripţia achizitivã asupra terenurilor nu a fost întreruptã prin intrarea în vigoare a acestor legi, astfel cã, dupã abrogarea lor prin <>Decretul-lege nr. 1/1989 şi <>Decretul-lege nr. 9/1989 , posesorii acelor terenuri pot solicita instanţelor de judecatã sã constate cã au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţa publicã din 16 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent-şef,
Victoria Maftei
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
