Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. III din 15 ianuarie 2007 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 40 alin. (2) cu referire la art. 124 din Legea nr. 272/2004 referitor la competenta materiala de solutionare,
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 732 din 30 octombrie 2007
Dosarele nr. 28/2005 şi nr. 28/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 28/2006, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 40 alin. (2) cu referire la <>art. 124 din Legea nr. 272/2004 referitor la competenţa materialã de soluţionare, în primã instanţã, a cererii de instituire a tutelei copilului minor.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , fiind prezenţi 87 de judecãtori din totalul de 117 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a învederat cã existã o strânsã legãturã între acest recurs în interesul legii şi recursul în interesul legii ce formeazã obiectul Dosarului nr. 28/2005 declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, care se referã tot la competenţa materialã de soluţionare, în primã instanţã, a cererii de instituire a tutelei copilului minor, cerând în concluzie sã fie întrunite cele douã dosare în vederea soluţionãrii lor deodatã.
Secţiile Unite, ţinând seama cã între cele douã recursuri în interesul legii, prin care se solicitã stabilirea instanţei competente sã judece în primã instanţã cererea de instituire a tutelei copilului minor, existã o strânsã legãturã, în temeiul art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune întrunirea acestora şi judecarea lor deodatã.
În continuare, s-a dat cuvântul procurorului, care a susţinut recursul în interesul legii, declarat de procurorul general şi, implicit, a celui formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, punând concluzii pentru admiterea acestora în scopul de a se stabili cã instanţa competentã sã soluţioneze în primã instanţã cererea privind mãsura de protecţie alternativã, a tutelei copilului minor, revine tribunalului.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursurilor în interesul legii menţionate, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti, s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la instanţa competentã sã soluţioneze, în primã instanţã, cererile privind mãsura de protecţie alternativã a tutelei copilului minor.
Astfel, unele instanţe, invocând dispoziţiile <>art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 , potrivit cãrora tribunalul are competenţã generalã de a soluţiona în primã instanţã cererile de stabilire a tuturor mãsurilor de protecţie a copilului reglementate de aceastã lege, s-au pronunţat în sensul cã se impune ca şi cererile privind mãsura de protecţie alternativã a tutelei copilului sã revinã tot în competenţa de judecatã, în primã instanţã, a tribunalului.
În motivarea punctului de vedere menţionat s-a arãtat cã, deşi competenţa de judecatã a tribunalului în primã instanţã ar pãrea limitatã, prin <>art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 , la cauzele privind stabilirea mãsurilor de protecţie specialã reglementate în cuprinsul acestei legi, dispoziţiile de ansamblu ale art. 124-131 impun interpretarea cã tot tribunalului îi revine şi competenţa de soluţionare în primã instanţã a cererilor referitoare la mãsura de protecţie alternativã a tutelei copilului.
S-a relevat cã o competenţã de soluţionare a tutelei diferitã de aceea prevãzutã pentru celelalte mãsuri de protecţie alternativã a copilului ar încãlca principiul instituit prin <>art. 6 lit. l) din Legea nr. 272/2004 , care impune "interpretarea fiecãrei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementãrilor din aceastã materie", astfel cã scopul legii respective nu ar mai putea fi realizat.
În fine, s-a învederat cã, în condiţiile accentuãrii tendinţei legiuitorului de a instituţionaliza specializarea instanţelor, în care sens prin <>Legea nr. 304/2004 s-a creat posibilitatea înfiinţãrii de tribunale specializate pentru minori şi familie, ar fi de neconceput ca tocmai mãsura instituirii tutelei sã treacã în competenţa de soluţionare a unei instanţe de grad inferior şi sã fie sustrasã, astfel, competenţei speciale fireşti.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã soluţionarea, în primã instanţã, a cererii de instituire a tutelei copilului minor revine în competenţa de soluţionare a judecãtoriei, fiind aplicabile, în aceastã privinţã, dispoziţiile art. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, iar nu dispoziţiile cu caracter special cuprinse în <>art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 .
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
În adevãr, potrivit <>art. 124 din Legea nr. 272/2004 , "Cauzele prevãzute de prezenta lege privind stabilirea mãsurilor de protecţie specialã sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului", iar "Dacã domiciliul copilului nu este cunoscut, competenţa revine tribunalului în a cãrui circumscripţie teritorialã a fost gãsit copilul".
În raport cu acest conţinut explicit al dispoziţiilor menţionate, rezultã, deci, cã numai pentru cauzele care se regãsesc în cuprinsul normelor de reglementare din <>Legea nr. 272/2004 s-a prevãzut competenţa de soluţionare a tribunalului de la domiciliul copilului şi, respectiv, a celui în a cãrui circumscripţie teritorialã a fost gãsit copilul.
Cum o atare competenţã, fiind ratione materiae, este de ordine publicã, înseamnã cã soluţionarea oricãrei cereri care se referã la instituirea mãsurilor de protecţie specialã ce privesc copilul trebuie sã aibã loc în condiţiile respectãrii necondiţionate a dispoziţiilor referitoare la instanţele cãrora legea le-a dat plenitudine de competenţã, respectiv judecãtorii.
Faţã de aceste cerinţe de ordine publicã, a cãror nerespectare atrage nulitatea hotãrârii ce s-ar pronunţa, se impune sã se verifice dacã şi cererile privind mãsura de protecţie alternativã a tutelei copilului fac parte din mãsurile de protecţie specialã reglementate prin dispoziţiile <>Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Or, din examinarea prevederilor <>Legii nr. 272/2004 se constatã cã, între mãsurile de protecţie specialã a copilului, reglementate prin aceastã lege, nu se regãseşte şi aceea a tutelei copilului.
În acest sens, este de observat cã prin <>art. 55 din Legea nr. 272/2004 s-a prevãzut cã "mãsurile de protecţie specialã a copilului", la care se referã aceastã lege, sunt: "plasamentul", "plasamentul în regim de urgenţã" şi "supravegherea specializatã".
Mai mult, reglementând în continuare cine poate beneficia de mãsurile de protecţie specialã enunţate, modalitatea concretã de realizare a fiecãreia, precum şi alte forme de asigurare a protecţiei copilului, dispoziţiile <>Legii nr. 272/2004 nu conţin nicio referire la mãsura de protecţie alternativã a tutelei copilului.
Ca urmare, din moment ce reglementarea datã prin <>Legea nr. 272/2004 nu se referã şi la mãsura de protecţie alternativã a tutelei copilului, se impune sã fie considerate de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului şi, respectiv, a tribunalului în a cãrui circumscripţie teritorialã a fost gãsit copilul, în accepţiunea pevederilor art. 124 din aceastã lege, numai acele cauze care privesc mãsurile de protecţie specialã a copilului strict determinate în cuprinsul art. 55.
De altfel, aceastã interpretare este singura ce poate fi primitã şi pentru cã art. 57 din lege, prevãzând, restrictiv, cã "Pãrinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul sã atace în instanţã mãsurile de protecţie specialã instituite de prezenta lege, beneficiind de asistenţã juridicã gratuitã, în condiţiile legii", exprimã, de asemenea, voinţa explicitã a legiuitorului de a preciza cã reglementarea în discuţie priveşte în mod exclusiv mãsurile de protecţie specialã a copilului ce fac obiectul definiţiei date în cuprinsul art. 55.
Aşa fiind, competenţa materialã de soluţionare, în primã instanţã, a cererilor privind mãsura de protecţie alternativã a tutelei copilului nu poate fi decât aceea din dreptul comun, care, potrivit art. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, revine judecãtoriei.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în raport cu dispoziţiile <>art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 , competenţa de soluţionare, în primã instanţã, a cererilor privind mãsura de protecţie alternativã a tutelei copilului revine judecãtoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti.
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, stabilesc:
Competenţa de soluţionare, în primã instanţã, a cererilor privind mãsura de protecţie alternativã a tutelei copilului revine judecãtoriei.
Obligatorie, pentru instanţe, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 15 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
