Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. II din 16 ianuarie 2006 cu privire la incadrarea juridica a faptei de insusire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 291 din 31 martie 2006
Dosar nr. 30/2005
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit în vederea examinãrii recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la încadrarea juridicã a faptei de însuşire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea cerinţelor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 85 de judecãtori din totalul de 108 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã fapta de sustragere de cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii constituie infracţiunea de furt calificat prevãzutã de art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal, chiar dacã, în momentul sustragerii, nu erau efectiv integrate într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţii.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a ivit diversitate de opinii cu privire la încadrarea juridicã ce trebuie datã faptei de însuşire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi de componente de comunicaţii, în cazul în care acestea nu sunt efectiv integrate într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţii.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã o atare faptã constituie infracţiunea de furt calificat prevãzutã de art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal chiar şi în cazul în care cablurile, liniile, echipamentele şi instalaţiile de telecomunicaţii sau de radiocomunicaţii şi componentele acestora nu sunt efectiv integrate într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţii.
S-a motivat cã, în raport cu structura de redactare a art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal, se impune sã se considere cã legiuitorul a urmãrit sã încadreze în infracţiunea de furt calificat prevãzutã de acest text de lege însuşirea pe nedrept a oricãruia dintre elementele ce intrã în compunerea unei reţele sau a unui sistem de telecomunicaţii ori radiocomunicaţii, independent dacã ele sunt sau nu integrate într-o astfel de reţea sau în sistem.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã fapta de însuşire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii constituie infracţiunea de furt calificat prevãzutã de art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal numai dacã, în momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţii aflat sau nu în funcţiune.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevãr, în art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal este inclusã, în sfera infracţiunii de furt calificat, sustragerea de "cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii".
Din aceastã prevedere explicitã a legii rezultã cã oricare dintre aceste componente de comunicaţii poate face obiectul infracţiunii de furt calificat prevãzutã de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal.
Dar pentru ca fapta de însuşire pe nedrept a unuia sau mai multor elemente componente dintr-o reţea sau dintr-un sistem de comunicaţii sã fie susceptibilã de a fi încadratã în agravanta prevãzutã de acest text de lege, este necesar ca respectivele componente sã fi fost integrate efectiv într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţii aflat sau nu în funcţiune. Altfel, dispoziţia de agravare nu ar fi aplicabilã, deoarece din însãşi reglementarea ce i s-a dat rezultã voinţa legiuitorului ca protecţia penalã mai eficientã sã asigure ocrotirea nu numai a sistemelor de comunicaţii aflate sau nu în funcţiune, ci şi a elementelor din compunerea lor, însã numai în mãsura în care sunt integrate efectiv în aceste sisteme.
Raţiunea unei asemenea cerinţe este fireascã dacã se are în vedere cã numai integrarea efectivã a componentelor de comunicaţii într-o reţea sau într-un sistem le conferã valoarea deosebitã impusã de posibilitatea de a fi folosite numai asamblate potrivit destinaţiei lor specifice.
De aceea, ori de câte ori sustragerile privesc doar cabluri, echipamente sau alte elemente disparate, neintegrate efectiv în reţea sau sistem de comunicaţii, atari fapte nu pot fi considerate cã întrunesc trãsãturile specifice ale agravantei menţionate, rãmânând astfel susceptibile de a fi încadrate, dupã caz, într-o altã agravantã sau doar ca simplu act de sustragere vizat de dispoziţiile art. 208 alin. 1 din Codul penal.
În aceastã privinţã este de observat cã şi forma agravatã a infracţiunii de distrugere prevãzutã în art. 217 alin. 3 din Codul penal, precum şi infracţiunea de distrugere prevãzutã de art. 276 alin 1 din Codul penal vizeazã instalaţii sau sisteme în întregul lor, iar nu doar componente neintegrate în acestea.
Aşa fiind, se impune sã se considere cã dispoziţiile art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal se referã la cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii efectiv integrate într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţii, aflat sau nu în funcţiune, iar nu doar la elemente componente, separate, ale acestora.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã fapta de însuşire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii constituie infracţiunea de furt calificat prevãzutã de art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal numai dacã, în momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţii aflat sau nu în funcţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal, stabilesc:
Fapta de însuşire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii constituie infracţiunea de furt calificat prevãzutã de textul de lege menţionat numai dacã, în momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţii aflat sau nu în funcţiune.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţa publicã din 16 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent-şef,
Victoria Maftei
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
