Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ionel Iacob în Dosarul nr. 4.872/233/2006 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului excepţiei, care susţine cã nevinovãţia sa rezultã din declaraţiile martorilor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã, mai întâi, cã susţinerile autorului excepţiei constituie aspecte de fapt asupra cãrora este competentã sã se pronunţe instanţa de judecatã învestitã cu soluţionarea cauzei pe fond, şi nu Curtea Constituţionalã. Susţine apoi cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, indicând în acest, sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 253 din 20 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2007. Întrucât cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.872/233/2006, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. Excepţia a fost ridicatã de Ionel Iacob într-o cauzã având ca obiect acţiunea penalã privind sãvârşirea infracţiunii de înşelãciune prevãzute în art. 215 alin. 1 şi 3 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, care incrimineazã inducerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, intrã în contradicţie cu art. 45 din Legea fundamentalã, privind accesul liber al persoanei la o activitate economicã, deoarece "intruziunea statului în raporturile economice dintre pãrţi este contrarã textului şi spiritului Constituţiei".
Judecãtoria Galaţi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât incriminarea penalã a înşelãciunii în contracte nu reprezintã o încãlcare a dreptului persoanei de a accede liber la o activitate economicã sau o încãlcare a liberei iniţiative. Aratã cã în toate legislaţiile europene înşelãciunea, frauda sau escrocheria au fost incriminate şi sever sancţionate ca fapte de naturã penalã, în scopul protejãrii celor ce-şi exercitã cu bunã-credinţã drepturile şi libertãţile economice, comerciale sau contractuale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi indicã, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 391 din 12 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal sunt constituţionale, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa în materie. Totodatã, textul de lege criticat reprezintã expresia prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, potrivit cãrora Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organicã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora, legiuitorul fiind liber sã aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmeazã sã stabileascã natura juridicã a faptei incriminate, cât şi condiţiile rãspunderii juridice pentru aceastã faptã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins:
"(3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile art. 45 din Constituţie, referitoare la libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã libertatea economicã, consacratã de art. 45 din Constituţie, pretins a fi încãlcat, presupune libertatea oricãrei persoane de a iniţia şi întreprinde o activitate cu scop lucrativ în condiţiile legii, iar nu exercitarea acestui drept cu rea-credinţã şi crearea de prejudicii partenerilor economici prin inducerea acestora în eroare cu prilejul încheierii unor acte juridice. Acestea din urmã sunt fapte care intrã în sfera ilicitului şi nu sunt o expresie a libertãţii economice.
Ca atare, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, referitoare la infracţiunea de înşelãciune, contravin prevederilor art. 45 din Constituţie.
De altfel, textul de lege criticat a mai constituit în repetate rânduri obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin deciziile nr. 173 din 4 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, nr. 215 din 14 aprilie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, sau nr. 403 din 16 mai 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2006, Curtea, pentru argumentele acolo expuse, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, a respins excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal sunt constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ionel Iacob în Dosarul nr. 4.872/233/2006 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
