Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 998 din 7 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 358^11 alin. 2, art. 364 si art. 368 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 19 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 358^11 alin. 2, art. 364 şi art. 368 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Diav Serv" - S.R.L. din Orşova în Dosarul nr. 97/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 97/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 358^11 alin. 2, art. 364 şi art. 368 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Diav Serv" - S.R.L. din Orşova.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã judecarea acţiunii arbitrale de cãtre o instanţã nespecializatã sau ascultarea martorilor fãrã prestare de jurãmânt nu pot fi garanţii care sã reflecte condiţiile şi premisele unui proces echitabil, just şi imparţial, ci numai a unui proces de principiu. Mai mult, art. 364 din Codul de procedurã civilã, care reglementeazã motivele acţiunii în anulare, este mai restrictiv sub aspectul admisibilitãţii decât calea de atac la care este supusã hotãrârea pronunţatã în procedura acţiunii în anulare, cu consecinţa ilogicã de a nu permite nici mãcar instanţei de recurs sã îşi exercite funcţia de control judiciar.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã textele criticate nu contravin prevederilor Constituţiei, întrucât instanţa arbitralã reprezintã o alternativã oferitã pãrţilor la procedura dreptului comun, la care pãrţile au apelat de comun acord, încheind în acest sens un contract cu clauzã compromisorie cu privire la modalitatea de soluţionare a litigiului.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã critica de neconstitu ţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Textele de lege criticate nu împiedicã pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 358^11 alin. 2, art. 364 şi 368 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 358^11 alin. 2: "Ascultarea martorilor şi a experţilor se face fãrã prestare de jurãmânt.";
- Art. 364: "Hotãrârea arbitralã poate fi desfiinţatã numai prin acţiune în anulare pentru unul din urmãtoarele motive:
a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;
b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fãrã sã existe o convenţie arbitralã sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante;
c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitralã;
d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinitã;
e) hotãrârea a fost pronunţatã dupã expirarea termenului arbitrajului prevãzut de art. 353^3;
f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
g) hotãrârea arbitralã nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu aratã data şi locul pronunţãrii, nu este semnatã de arbitri;
h) dispozitivul hotãrârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire;
i) hotãrârea arbitralã încalcã ordinea publicã, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.";
- Art. 368: "Hotãrârea arbitralã învestitã cu formulã executorie constituie titlu executoriu şi se executã silit întocmai ca şi o hotãrâre judecãtoreascã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã a analizat în mai multe rânduri constituţionalitatea prevederilor din Codul de procedurã civilã referitoare la acţiunea în anulare a hotãrârii arbitrale, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 8/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, Curtea a reţinut cã "arbitrajul constituie o excepţie de la principiul potrivit cãruia înfãptuirea justiţiei se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti şi reprezintã acel mecanism juridic eficient, menit sã asigure o judecatã imparţialã, mai rapidã şi mai puţin formalã, confidenţialã, finalizatã prin hotãrâri susceptibile de executare silitã.
Arbitrajul se organizeazã şi se desfãşoarã potrivit convenţiei arbitrale încheiate între pãrţi, cu respectarea principiului libertãţii de voinţã a acestora, sub rezerva respectãrii ordinii publice, a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, aşa cum prevede art. 341 din Codul de procedurã civilã. Prin urmare, pãrţile pot stabili, prin convenţia arbitralã sau printr-un act adiţional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedurã pe care tribunalul arbitral trebuie sã le urmeze în judecarea litigiului şi, în general, orice alte norme privind buna desfãşurare a arbitrajului. În cazul în care pãrţile nu au convenit asupra unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura ce urmeazã sã fie aplicatã.
Aşa fiind, Curtea observã cã incidenţa dispoziţiilor legale criticate este subsecventã acordului de voinţã intervenit între pãrţile care au încheiat convenţia arbitralã şi care au optat pentru soluţionarea litigiului de cãtre un tribunal arbitral. Împrejurarea cã autorul excepţiei a achiesat la soluţionarea litigiului pe aceastã cale, deşi cunoştea sau ar fi trebuit sã cunoascã dispoziţiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea instituţie, precum şi consecinţele juridice ale aplicãrii lor, nu îl îndreptãţeşte sã se prevaleze de necunoaşterea legii şi deci lipseşte de temei critica reglementãrii în cauzã".
În ceea ce priveşte critica referitoare la caracterul devolutiv pe care ar trebui sã îl aibã acţiunea în anulare a hotãrârii arbitrale, Curtea reţine cã specificul domeniului supus reglementãrii a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun. Împrejurarea cã legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridicã diferitã de aceea a cãilor de atac de drept comun, inclusiv sub aspectul admisibilitãţii acesteia, nu relevã niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 129 din Constituţie. Într-adevãr, în mãsura în care textul constituţional de referinţã foloseşte termenul generic de "cãi de atac", fãrã a le identifica şi a le caracteriza, respectiv fãrã a se referi in terminis la apel şi recurs, ipotezã în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost convertitã într-un criteriu de constituţionalitate, legiuitorul ordinar este deplin îndreptãţit ca, în considerarea anumitor particularitãţi, sã opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun. De altfel, Curtea constatã cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 366 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, în cazul în care a admis acţiunea în anulare, instanţa se va pronunţa pe fondul litigiului, în limitele convenţiei arbitrale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 358^11 alin. 2, art. 364 şi art. 368 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Diav Serv" - S.R.L. din Orşova în Dosarul nr. 97/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
