Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 998 din 7 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala si art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, raportat la dispozitiile art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea in cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 547 din 6 august 2009
DECIZIE nr. 998 din 7 iulie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã şi <>art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã , raportat la dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 547 din 6 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã şi <>art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã , raportat la dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, excepţie ridicatã de Mihai Gabriel Fodor în Dosarul nr. 7.185/285/2008 al Judecãtoriei Rãdãuţi.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.185/285/2008, Judecãtoria Rãdãuţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 30 alin. 3 raportat la <>art. 30 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi <>art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã , raportat la dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, excepţie ridicatã de Mihai Gabriel Fodor în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 24, art. 124 alin. (2) şi art. 21 alin. (3), deoarece se încalcã principiul egalitãţii de arme, Ministerul Public aflându-se mai presus de lege, putând stabili instanţa cãreia îi revine competenţa de a judeca o cauzã dupã criterii abstracte necenzurabile.
De asemenea, potrivit <>art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã coroborat cu <>art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 508/2004 , tribunalul este competent a judeca infracţiunile din Codul vamal, deci inclusiv infracţiunea de contrabandã. Or, faptul cã un organ de urmãrire penalã, respectiv biroul teritorial din cadrul parchetului de pe lângã tribunal, este competent a instrumenta o cauzã care, în faza a doua a procesului penal, este, potrivit <>Codului de procedurã penalã , datã spre competentã soluţionare judecãtoriei, cu excepţia infracţiunii de contrabandã care a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive, deci în competenţa unor magistraţi inferiori în grad profesional, "creeazã cel puţin o aparenţã de imparţialitate a soluţiei ce urmeazã a fi pronunţatã în respectiva cauzã de cãtre instanţã, având de-a face cu o inegalitate a armelor în cursul procesului între acuzare şi apãrare". În acest mod se contravine principiilor constituţionale prevãzute de <>art. 16 alin. (2) , <>art. 21 alin. (3) şi <>art. 124 alin. (2) . În plus, distincţia referitoare la obiectul infracţiunii de contrabandã, aşa cum este statuatã în <>art. 27 din Codul de procedurã penalã , este de naturã a afecta principiul egalitãţii în drepturi, întrucât un autor al infracţiunii de contrabandã ce a avut alt obiect (de exemplu, ţigãri) este judecat de judecãtorie, iar un autor al infracţiunii de contrabandã ce a avut ca obiect arme, muniţii ori materii explozive, care nu este însã o agravantã a infracţiunii cadru, este judecat de tribunal.
Judecãtoria Rãdãuţi opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 30 alin. 2 şi 3 şi <>art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã este neîntemeiatã, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 508/2004 este inadmisibilã, deoarece alineatul (5) a fost abrogat iar în alineatul (1) se regãsesc şi alte infracţiuni date în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. 3 raportat la art. 30 alin. 2 din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Competenţa pentru infracţiunile sãvârşite în ţarã, art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Competenţa tribunalului, raportat la <>art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 508/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut:
<>Art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã :
"Judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente potrivit alin. (1), în a cãrei razã teritorialã s-a efectuat urmãrirea penalã.
Când urmãrirea penalã se efectueazã de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de cãtre parchetele de pe lângã curţile de apel ori de pe lângã tribunale sau de cãtre un organ de cercetare central ori judeţean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte cãreia dintre instanţele prevãzute în alin. (1) îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu împrejurãrile cauzei, sã fie asiguratã buna desfãşurare a procesului penal.
<>Art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã (specificaţia referitoare la infracţiunea de contrabandã):
"Tribunalul:
1. judecã în primã instanţã:
a) infracţiunile prevãzute de <>Codul penal în art. 174-177 , <>art. 179 , <>art. 189 alin. (3)-(5) , <>art. 197 alin. (3) , <>art. 211 alin. (3) , <>art. 212 alin. (3) , <>art. 215 alin. (5) , <>art. 254 , <>art. 255 , <>art. 257 , <>art. 266-270 , <>art. 279^1 , <>art. 312 şi <>art. 317 , precum şi infracţiunea de contrabandã, dacã a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive;"
Referitor la <>art. 12 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 508/2004 , este de observat cã reglementarea iniţialã ce dispunea cu privire la competenţa birourilor teritoriale din cadrul Direcţiei de Investigarea a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism de a instrumenta infracţiunile din Codul vamal al Românei, inclusiv a infracţiunii de contrabandã, a fost modificatã prin <>art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 131/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, sens în care noua reglementare, fãrã a mai face distincţie între structura centralã, serviciu ori birou teritorial, a lãsat în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism infracţiunea de contrabandã, indiferent de valoarea prejudiciului.
Noua reglementare asupra cãreia urmeazã a se pronunţa Curtea Constituţionalã, preluând soluţia legislativã anterioarã, se regãseşte în <>art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 şi are urmãtorul conţinut:
Art. 12 alin. (1) lit. l): "(1) Sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism urmãtoarele infracţiuni din Codul penal, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu excepţia celor date în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dupã cum urmeazã: [...]
l) infracţiunile de contrabandã prevãzute în Codul vamal al României, indiferent de valoarea prejudiciului;"
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit <>art. 126 alin. (2) din Constituţie , competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute prin lege. Modul de determinare a competenţei prevãzut de <>art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã nu încalcã niciunul din dispoziţiile constituţionale invocate, aşa cum fãrã temei se susţine în motivarea excepţiei, dat fiind cã instanţa de judecatã, cãreia i se va stabili competenţa pe baza textului criticat, realizeazã justiţia în sensul prevãzut de <>art. 126 alin. (1) şi în acord cu <>art. 124 alin. (2) din Constituţie , iar desfãşurarea procesului este supusã normelor, principiilor şi garanţiilor prevãzute de Legea fundamentalã şi de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la apãrare şi la un proces echitabil. Faptul cã Ministerul Public dispune prin rechizitoriu cu privire la stabilirea uneia din instanţele prevãzute la <>alin. 1 al art. 30 din Codul de procedurã penalã nu echivaleazã cu încãlcarea principiului egalitãţii armelor, partea interesatã având la îndemânã mijloacele procedurale legale de a contesta o competenţã ce frizeazã criterii abstracte necenzurabile.
2. În ce priveşte critica dispoziţiilor <>art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã , Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 240 din 10 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 14 iunie 2005, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 din Codul de procedurã penalã , reţinând în esenţã cã reglementarea de cãtre legiuitor, în temeiul prerogativelor sale constituţionale, a competenţei tribunalului nu aduce nicio atingere dispoziţiilor constituţionale ale <>art. 124 privind înfãptuirea justiţiei. Aceasta întrucât, potrivit <>art. 126 alin. (1) din Constituţie , "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", tribunalul fiind una dintre aceste instanţe judecãtoreşti, respectiv o "instanţã naţionalã", în sensul <>art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, nu este afectat nici dreptul la un proces echitabil prevãzut de <>art. 21 alin. (3) din Constituţie , întrucât nu se înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecãrii cauzelor, respectiv a recursurilor, de cãtre tribunale, potrivit competenţei lor, stabilitã prin lege.
Curtea a mai statuat cã dispoziţiile legale criticate nu conţin privilegii sau discriminãri în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi înscrise în <>art. 4 din Constituţie , astfel încât nu poate fi reţinutã nici critica formulatã în raport de <>art. 16 din Legea fundamentalã .
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Curtea mai constatã cã autorul excepţiei a criticat prevederile <>art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã prin raportare la <>art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 . Or, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale <>Constituţiei . Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultã deci cã nu ne aflãm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea unor texte de lege. Aşa fiind, Curtea nu poate primi critica avansatã de autorul excepţiei în ce priveşte raportarea <>art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã la <>art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã şi <>art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã , raportat la dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, excepţie ridicatã de Mihai Gabriel Fodor în Dosarul nr. 7.185/285/2008 al Judecãtoriei Rãdãuţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
