Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 272^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Filimon Vulpe în Dosarul nr. 9.074/318/2012 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.330D/2012.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a depus anterior dezbaterilor o completare la excepţia de neconstituţionalitate invocată în faţa instanţei de judecată prin care înţelege să extindă temeiurile excepţiei de neconstituţionalitate şi la dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 11 alin. (1), art. 30, art. 53 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, texte care nu au fost incluse de către instanţa de judecată în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de extindere a temeiurilor excepţiei de neconstituţionalitate.
Deliberând, Curtea respinge solicitarea autorului şi constată că extinderea temeiurilor excepţiei de neconstituţionalitate şi la alte texte din Legea fundamentală, faţă de cele cuprinse în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu poate fi reţinută. Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (...)", iar alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi (...)". Temeiurile excepţiei de neconstituţionalitate sunt, aşadar, cele precizate prin încheierea de sesizare a instanţei de judecată în faţă căreia a fost invocată excepţia, astfel că în faţa Curţii Constituţionale nu pot fi invocate alte temeiuri ale excepţiei decât cele stabilite prin încheierea de sesizare. O extindere a acestora de către instanţa de contencios constituţional ar echivala cu sesizarea din oficiu a Curţii Constituţionale, ceea ce depăşeşte cadrul legal stabilit de Legea nr. 47/1992. De altfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a stabilit că invocarea în faţa Curţii, în cadrul unei excepţii de neconstituţionalitate, a unui alt temei, care nu are nicio legătură cu cel invocat în sesizare şi nici nu este o dezvoltare a acestuia, are semnificaţia ridicării unei excepţii direct în faţa Curţii, eludându-se astfel prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 658 din 19 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 26 iulie 2012).
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care arată că este inadmisibil să fie judecat de acelaşi judecător de mai multe ori, deoarece, de fiecare dată, acel magistrat a fost parţial, generându-i prin soluţiile pronunţate pierderi financiare. Prin urmare, consideră că era îndreptăţit să acuze de corupţie magistratul respectiv.
În final solicită admiterea excepţiei aşa cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Totodată, mai arată că autorul excepţiei critică modul în care s-a realizat justiţia în judeţul Gorj. Or, astfel de aspecte excedează controlului Curţii Constituţionale, putând face obiectul unor verificări de către alte autorităţi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.074/318/2012, Judecătoria Târgu Jiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 272^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Filimon Vulpe în dosarul de mai sus în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii criticate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece creează o discriminare socială.
Judecătoria Târgu Jiu - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 272^1 - Sfidarea organelor judiciare din Codul penal, care au următorul conţinut:
"Întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei sau a organului de urmărire penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare în mod nemijlocit la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, poliţist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.330 din 11 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272^1 din Codul penal, statuând că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 198/2008 privind modificarea şi completarea Codului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 8 decembrie 2008, s-a introdus art. 272^1 din acelaşi cod prin care s-a incriminat o nouă faptă penală de sfidare a organelor judiciare, pentru care elementul material constă într-o acţiune de ameninţare la adresa unui magistrat cu scopul evident de a proteja relaţiile sociale care guvernează actul de înfăptuire a justiţiei. De aceea, noua faptă face parte din titlul VI - Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege cap. II - Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei.
Aşadar, legiuitorul, în acord cu exigenţele constituţionale referitoare la edictarea normelor penale, a urmărit, aşa cum rezultă şi din preambulul ordonanţei de urgenţă care a introdus textul contestat, să ia măsurile necesare ce se impuneau pentru a preveni faptele prin care se aducea atingere înfăptuirii justiţiei, fapte de natură să afecteze încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, prin acţiuni de natură a sfida organele judiciare sau reprezentanţii unor autorităţi publice. Aşa fiind, în cazul infracţiunii de sfidare a organelor judiciare, subiect pasiv poate fi numai judecătorul, procurorul, organul de cercetare penală, poliţistul sau jandarmul şi fapta constă în sancţionarea manifestărilor jignitoare, dispreţuitoare la adresa acestora atunci când sunt săvârşite numai în timpul unor proceduri judiciare. Prin urmare, ceea ce se protejează prin art. 272^1 din Codul penal nu este reputaţia unui cetăţean, ci respectul şi solemnitatea procedurilor judiciare.
Neexistând elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Prin urmare, nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie atât timp cât norma nu protejează în mod diferit o categorie socio-profesională de alta, ci protejează procedurile judiciare ca parte a autorităţii de stat. Faptul că în mod indirect această protecţie specială se răsfrânge asupra unei categorii de cetăţeni învestiţi cu exerciţiul autorităţii de stat în cursul procedurilor judiciare nu are semnificaţia unei încălcări a egalităţii în drepturi faţă de celelalte categorii de cetăţeni. În consecinţă, Curtea reţine că prin Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea Constituţională a statuat că "principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite".
De asemenea, Curtea de la Strasbourg a reţinut că deosebirea de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, adică atunci când nu se urmăreşte un scop legitim sau nu se păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere. Astfel, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (Hotărârea din 16 septembrie 1996 pronunţată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei şi Hotărârea din 6 iulie 2004 pronunţată în Cauza Bocancea şi alţii împotriva Moldovei).
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea constată că prin textul legal criticat legiuitorul a urmărit, aşa cum s-a arătat mai sus, să dea consistenţă respectului şi solemnităţii procedurilor judiciare, reglementarea fiind justificată obiectiv şi rezonabil în raport cu scopul legitim urmărit.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Filimon Vulpe în Dosarul nr. 9.074/318/2012 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
