Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 99 din 9 iulie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 281 din 29 iulie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul General de pa lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 2.143/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 30 iunie 1998, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 9 iulie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 februarie 1998, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul General de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie.
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform art. 130 din Constituţie, o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de cãtre initiatorul ei, în baza art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat şi având ca efect stingerea litigiului respectiv. De aceea se apreciazã ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, care permit pãrţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze şi care aparţine în exclusivitate unei autoritãţi publice, apar ca neconstituţionale, deoarece transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public şi se exercita numai prin procurorii constituiţi în parchete. Se precizeazã totodatã ca art. 16 alin. (1) din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic al cetãţenilor în raport cu cea care se aplica autoritãţilor publice şi nici preluarea de cãtre cetãţeni a atribuţiilor ce revin respectivelor autoritãţi.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicatã, instanta arata ca aceasta nu este intemeiata, textul art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã fiind constituţional.
În aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, solicitandu-li-se punctele de vedere asupra exceptiei.
În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã apare ca neîntemeiatã, având în vedere practica constanta a Curţii Constituţionale, în care s-a decis ca dispoziţiile legale menţionate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate şi a fost legal sesizatã, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 330^4 din Codul de procedura civilã, "pana la închiderea dezbaterilor, procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, pãrţile în proces pot cere continuarea judecaţii". Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin excepţia de neconstituţionalitate, Curtea pronunţându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul ca dispoziţiile sale sunt constituţionale. În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca "Art. 330^4 din Codul de procedura civilã arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodatã, dreptul pãrţilor din proces de a stãrui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusã în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Decizia nu a fost atacatã cu recurs în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^4, astfel ca ea a rãmas definitiva.
Faptul ca întregul text a fost declarat constituţional nu a împiedicat pãrţile, în alte cauze, sa invoce excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text, Curtea mentinand prin deciziile pronunţate aceeaşi soluţie de constitutionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa facã necesarã reconsiderarea practicii sale.
Cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, Curtea s-a pronunţat şi prin deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând aceasta excepţie. Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut, în esenta, ca textele care reglementeazã recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, nu contravin prevederilor art. 125 şi 128 din Constituţie, deoarece faptul ca o cale de atac, ce se poate exercita numai de cãtre procurorul general, este continuatã, în caz de renunţare a acestuia, la cererea uneia dintre pãrţi, nu este o problema de constitutionalitate, ci de opţiune legislativã care nu poate fi cenzurata de justiţia constituţionalã.
Motivele invocate prin excepţia de fata nu sunt de natura sa conducã la o reconsiderare a practicii Curţii.
De aceea, având în vedere ca, fata de soluţiile pronunţate prin deciziile sus-menţionate nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmeazã ca excepţia privind dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, sa fie respinsã.
Fata de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul General de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 2.143/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 iulie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
