Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 988 din 1 octombrie 2008  asupra cererii formulate de domnul Calin Popescu-Tariceanu, prim-ministru al Guvernului, privind existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre puterea legiuitoare si cea executiva, pe de o parte, si puterea judecatoreasca, pe de alta parte    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 988 din 1 octombrie 2008 asupra cererii formulate de domnul Calin Popescu-Tariceanu, prim-ministru al Guvernului, privind existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre puterea legiuitoare si cea executiva, pe de o parte, si puterea judecatoreasca, pe de alta parte

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 784 din 24 noiembrie 2008


Prin Cererea cu nr. 5/3.354 din 13 iunie 2008, domnul Cãlin Popescu-Tãriceanu a solicitat Curţii Constituţionale soluţionarea conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre puterea legiuitoare şi cea executivã, pe de o parte, şi puterea judecãtoreascã, pe de altã parte.
Sesizarea se întemeiazã pe prevederile art. 146 lit. e) din Constituţie şi ale <>art. 34 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 6.776 din 16 iunie 2008 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 1.497E/2008.
Prin cerere se solicitã Curţii Constituţionale sã constate existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între puterea legislativã şi cea executivã, pe de o parte, şi puterea judecãtoreascã, pe de altã parte, conflict produs ca urmare a unor hotãrâri judecãtoreşti, şi anume: Decizia civilã nr. 278 din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; Decizia civilã nr. 769 din 22 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3.348/2/2006; Decizia civilã nr. 1.160 din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 25.769/3/2007; Sentinţa civilã nr. 1.097 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.422/3/2008, hotãrâri pronunţate cu încãlcarea competenţelor stabilite prin Constituţie, precum şi faptul cã hotãrârile menţionate sunt lipsite de efecte juridice.
În motivarea cererii se aratã, în esenţã, urmãtoarele: prin Scrisoarea nr. 51 din 13 iulie 2005, Asociaţia pentru Apãrarea Drepturilor Omului din România a solicitat Guvernului României, prin secretarul sãu general, în temeiul <>Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, comunicarea unor copii de pe stenogramele şedinţelor de Guvern în care s-au dezbãtut şi adoptat, în perioada 2001-2004, acte normative cu privire la situaţia RAFO - S.A. Oneşti, inclusiv stenograma şedinţei în care a fost dezbãtutã şi adoptatã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 101/2004 privind preluarea de cãtre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a unor creanţe fiscale asupra societãţilor comerciale RAFO - S.A. Oneşti şi CAROM - S.A. Oneşti. Ca rãspuns la aceastã solicitare, cu Adresa nr. 16/80/r.p. din 26 iulie 2005, Secretariatul General al Guvernului a comunicat Asociaţiei cã, potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, informaţiile cuprinse în stenogramele şedinţelor Guvernului şi transcrierile lor au nivelul de clasificare "strict secret". În consecinţã, Asociaţia pentru Apãrarea Drepturilor Omului din România s-a adresat justiţiei, în temeiul <>Legii nr. 544/2001 , pentru obligarea Guvernului la comunicarea informaţiilor respective. Prin Sentinţa nr. 3.763 din 30 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 6.897/CA/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilã acţiunea asociaţiei. Prin Decizia nr. 278 din 23 februarie 2006, irevocabilã, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a a admis recursul Asociaţiei pentru Apãrarea Drepturilor Omului din România şi a obligat Guvernul României sã-i comunice acesteia informaţiile de interes public solicitate. S-a ajuns, astfel, "la un conflict juridic constituţional între autoritãţile legislativã şi executivã, pe de o parte, şi o instanţã judecãtoreascã, parte a autoritãţii judecãtoreşti, pe de altã parte, întrucât aceasta din urmã a apreciat cã o persoanã privatã are acces la informaţii clasificate, dispunând autoritãţii executive, împotriva prevederilor legale în vigoare, comunicarea acestora". În continuare, se aratã cã, "prin pronunţarea altor hotãrâri judecãtoreşti accesorii faţã de Decizia civilã nr. 278 din 23 februarie 2006", pe care le nominalizeazã, conflictul a perpetuat în timp, în sensul cã "autoritatea judecãtoreascã a obligat Secretariatul General al Guvernului sã comunice informaţii de pe stenograma şedinţei de Guvern, document ce aparţine şi este generat de activitatea Guvernului, entitate distinctã, organ colegial format din miniştri", precum şi cã "Guvernul se aflã în imposibilitatea executãrii acestor sentinţe, în caz contrar putând fi acuzat de încãlcarea dispoziţiilor Hotãrârii Guvernului nr. 1.198/2004 care clasificã la nivel SECRET acest tip de document, pe care îl deţine doar în pãstrare."
În sensul admisibilitãţii cererii se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu, <>deciziile nr. 53/2005 şi nr. 270/2008, precum şi faptul cã aceasta "nu este de naturã sã se constituie într-o cale de atac împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti, având în vedere cã instanţa constituţionalã nu face parte din sistemul instanţelor judecãtoreşti". Dacã s-ar considera cã numai puterile executivã şi legislativã îşi pot aroga competenţe sau atribuţii care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autoritãţi publice şi care ar genera conflicte juridice de naturã constituţionalã, s-ar încãlca art. 146 lit. e) din Constituţie.
De asemenea, se solicitã Curţii sã constate cã hotãrârea judecãtoreascã prin care Guvernul a fost obligat sã comunice Asociaţiei pentru Apãrarea Drepturilor Omului din România informaţiile de interes public menţionate "a fost pronunţatã ultra vires".
Sub aspectul pãrţilor implicate în conflictul de naturã constituţionalã, se aratã cã puterea judecãtoreascã, reprezentatã prin instanţele de judecatã, şi-a depãşit competenţa şi a uzurpat atribute ale puterii legislative, iar puterea executivã, reprezentatã de Guvern, este parte în conflict şi are calitate procesualã pasivã, deoarece cererea de chemare în judecatã este formulatã împotriva acestuia.
Pe fond, se apreciazã cã prin hotãrârea judecãtoreascã pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti, precum şi prin celelalte hotãrâri judecãtoreşti subsecvente se încalcã prevederile art. 1 alin. (4), art. 31 alin. (3) şi <>art. 53 din Constituţie şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.175/2007 şi nr. 568/2006.
În acest sens, se aratã cã, în aplicarea prevederilor constituţionale ale art. 31 alin. (1), regimul juridic al informaţiilor de interes public este reglementat prin <>Legea nr. 544/2001 , care defineşte la art. 2 lit. b) informaţia de interes public ca fiind "orice informaţie care priveşte activitãţile sau rezultã din activitãţile unei autoritãţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei". Or, art. 12 alin. (1) lit. b) din lege stabileşte cã în sfera informaţiilor de interes public care se comunicã persoanei nu intrã "[...] informaţiile privind deliberãrile autoritãţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacã fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit <>legii;". Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate stabileşte cã "informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţionalã, care, datoritã nivelurilor de importanţã şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvãluirii sau diseminãrii neatorizate, trebuie sã fie protejate", precum şi cã împotriva clasificãrii informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare se poate face contestaţie în contencios administrativ.
Faţã de acestea, se considerã cã restrângerea dreptului persoanei de acces la informaţiile de interes public este în perfectã concordanţã cu art. 31 alin. (3) şi <>art. 53 din Constituţie, precum şi cu deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.175/2007 şi nr. 568/2006, iar "stenogramele şedinţelor de Guvern, aflate în gestiunea şi protecţia Secretariatului General al Guvernului ori a Cancelariei Primului-Ministru, conţinând informaţii privind deliberarea autoritãţii executive în executarea propriilor atribuţii, sunt exceptate de la accesul liber al cetãţenilor". "Numai în condiţiile în care se admite o contestaţie îndreptatã împotriva clasificãrii informaţiei, în temeiul <>art. 20 din Legea nr. 182/2002 , şi se dispune declasificarea, urmeazã a se aplica regimul <>Legii nr. 544/2001 ." În continuare, se aratã cã, întrucât în cauzã nu s-a dispus o asemenea mãsurã, instanţa de judecatã trebuie sã aplice dispoziţiile legale menţionate, în caz contrar putându-se ajunge ca "o hotãrâre judecãtoreascã sã contravinã unei legi în vigoare, dar şi art. 31 alin. (3) coroborat cu art. 53 din Constituţie".
În sistemul separaţiei puterilor în stat, fiecare organ sau instituţie a puterii legislative, executive sau judecãtoreşti "trebuie sã acţioneze în limitele strict stabilite de Constituţie". Potrivit art. 126 alin. (1)-(3) din Legea fundamentalã, instanţele de judecatã aplicã legea, iar competenţa acestora şi procedura de judecatã sunt prevãzute de lege, astfel cã "nicio instanţã judecãtoreascã nu îşi poate aroga printr-o hotãrâre pe care o pronunţã un drept de legiferare, competenţã ce aparţine puterii legiuitoare". Or, în cauzã, "instanţa de judecatã reglementeazã, în materia informaţiilor clasificate, o nouã procedurã prin care acestea pot fi aduse la cunoştinţa publicã, abrogând în fapt prevederile <>Legii nr. 182/2002 şi legiferând o altã procedurã, similarã celei prevãzute de <>Legea nr. 544/2001 ". Se încalcã astfel în mod grav dreptul Parlamentului de a legifera, deşi în sistemul nostru de drept voinţa acestuia materializatã într-o lege poate fi înfrântã doar printr-o decizie de admitere a obiecţiei sau excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curtea Constituţionalã.
Aşadar, se considerã cã în cauzã "suntem în faţa unui exces de putere, constând în depãşirea de cãtre instanţa judecãtoreascã a atribuţiilor sale constituţionale şi substituirea în competenţele altor puteri constituite, în dauna ordinii constituţionale şi a interesului public", ajungându-se "la încãlcarea flagrantã a principiului separaţiei puterilor în stat", consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie.
În sfârşit, cu referire la prevederile <>art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, autorul sesizãrii considerã cã soluţionarea prezentului conflict juridic de naturã constituţionalã se poate face "prin respectarea de cãtre instanţele judecãtoreşti a dispoziţiilor constituţionale de referinţã invocate", precum şi prin "lipsirea de efecte juridice a hotãrârii judecãtoreşti care legifereazã, deci pronunţatã cu depãşirea competenţelor instanţelor judecãtoreşti, şi care a fost constatatã ca atare de cãtre Curtea Constituţionalã".
Prin sesizare se invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale: art. 1 alin. (4), potrivit cãruia "(4) Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale", art. 31 alin. (3) care stabileşte cã "(3) Dreptul la informaţie nu trebuie sã prejudicieze mãsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţionalã" şi art. 53 privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost comunicatã pãrţilor aflate în conflict, solicitânduli-se sã îşi exprime, în scris, punctul de vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor cãi de soluţionare a acestuia.
Preşedintele Camerei Deputaţilor a comunicat punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 51/210CP din 24 iunie 2008, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 7.246 din 24 iunie 2008, prin care aratã cã solicitarea primului-ministru este pe deplin îndreptãţitã, precum şi cã, prin decizia sa, Curtea Constituţionalã trebuie sã constate existenţa unui conflict juridic între puterea judecãtoreascã, pe de o parte, şi puterea legislativã, pe de altã parte. Aceasta deoarece, "aşa cum rezultã cu limpezime din cererea adresatã Curţii Constituţionale de cãtre primul-ministru, printr-o serie de sentinţe pronunţate de Curtea de Apel - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Guvernul este împiedicat sã-şi respecte o hotãrâre proprie, pe care a adoptat-o în aplicarea prerogativelor constituţionale înscrise în art. 102 alin. (1) din Legea fundamentalã a ţãrii. Nu este vorba de un conflict instituţional între douã autoritãţi publice, de un conflict de competenţã, ci de un conflict juridic determinat de o sentinţã a unei instanţe judecãtoreşti care, în loc sã respecte Constituţia şi sã-şi întemeieze întreaga activitate judiciarã pe prevederile legale, creeazã indirect noi norme de drept". Acest conflict "poartã chiar asupra unora dintre principiile fundamentale ale actului de judecatã şi, în primul rând, asupra principiului legalitãţii. Este adevãrat cã normele procedurale instituie caracterul irevocabil al sentinţelor definitive pronunţate de instanţele judecãtoreşti", însã Curtea Constituţionalã este "competentã în calitatea ei de garant al supremaţiei Constituţiei sã constate cã o anumitã decizie pronunţatã de o instanţã sfideazã Constituţia" "prin încãlcarea principiului separaţiei puterilor consfinţit în art. 1 alin. (4)" din aceasta. Instanţa de judecatã stabileşte "un alt regim juridic al clasificãrii unui anumit tip de informaţii produs de Guvern (stenogramele şedinţelor acestuia)" şi "se substituie în drepturile suverane ale Parlamentului, ca unicã autoritate legiuitoare a statului român, instituind pe cale pretorianã dispoziţii general obligatorii pentru Guvern, în afara voinţei Parlamentului, singurul în mãsurã sã adopte astfel de norme". În continuare, se aratã cã "este voinţa suveranã a Parlamentului ca regimul juridic al informaţiilor clasificate, precum şi cel al informaţiilor de interes public sã fie reglementat prin lege, şi nu prin hotãrâre judecãtoreascã, care produce efecte numai pentru pãrţile aflate în litigiul dedus soluţionãrii unei instanţe judecãtoreşti". Se mai susţine cã "prin conduita Curţii de Apel Bucureşti se încalcã, de asemenea, art. 31 alin. (3) şi art. 53 din Constituţie, precum şi douã decizii pronunţate de Curtea Constituţionalã, care, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, sunt obligatorii". Cu referire la caracterul confidenţial al stenogramelor şedinţelor Guvernului, se aratã cã, în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Constituţie, acesta asigurã realizarea politicii interne şi externe a ţãrii "ori discutarea [...] situaţiei unei societãţi comerciale a cãrei activitate intereseazã siguranţa naţionalã" şi care "este prin natura sa confidenţialã". De altfel, printr-o hotãrâre proprie, Guvernul a stabilit cã "stenogramele şedinţelor de Guvern sunt clasificate SECRET DE STAT, nivel SECRET". Considerã cã "aceastã dispoziţie normativã a fost ignoratã de instanţa de judecatã, care are obligaţia constituţionalã sã înfãptuiascã justiţia în numele legii şi în temeiul acesteia. Refuzând sã aplice o dispoziţie clarã cuprinsã într-un act normativ, puterea judecãtoreascã, printr-o Curte de Apel, a dat naştere unui grav conflict juridic de naturã constituţionalã ce opune aceasta, puterii legislative celei executive." Se mai aratã cã "Guvernul României este acuzat printr-o sentinţã judecãtoreascã cã respectã o lege adoptatã de Parlament şi o hotãrâre proprie. Aceastã concluzie bizarã rezultã implicit din conţinutul unor decizii ale unei instanţe de apel care se transformã voluntar în legiuitor", precum şi cã, "prin acest demers, instanţa de apel şi-a depãşit condiţia constituţionalã, instituindu-şi cu de la sine putere o competenţã care aparţine de drept Parlamentului şi în secundar Guvernului".
În concluzie, preşedintele Camerei Deputaţilor "considerã cã cererea adresatã Curţii Constituţionale este pe deplin întemeiatã şi solicitã acesteia sã soluţioneze conflictul juridic care face obiectul dosarului aflat pe rolul Curţii şi sã repunã în deplinã legalitate constituţionalã raporturile instituţionale dintre cele trei puteri ale statului".
Preşedintele Senatului a comunicat punctul sãu de vedere cu Adresa nr. I/334, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 7.297 din 25 iunie 2008. În esenţã, cu privire la imposibilitatea executãrii hotãrârilor judecãtoreşti menţionate în sesizare arãtã cã, "în conformitate cu prevederile art. 372 din Codul de procedurã civilã, "executarea silitã se va efectua numai în temeiul unei hotãrâri judecãtoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu."". Or, din materialul prezentat "nu rezultã dacã s-a procedat la punerea în executare silitã a Deciziei civile nr. 278 din 23 februarie 2006, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 82/2/2006, singura hotãrâre judecãtoreascã dintre toate celelalte la care se face referire şi care ar putea constitui titlu executoriu", întrucât "nu este suficient sã se poatã porni executarea silitã", ci "aceasta trebuie cerutã într-un anumit termen de prescripţie, stabilit de lege". De asemenea, mai aratã cã, potrivit "art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, împotriva executãrii silite înseşi, precum şi împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi, contestaţie ce se introduce la instanţa de executare. Contestaţia la executare este un mijloc procedural special prin care se poate obţine, uneori, chiar şi anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu", iar "Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, poate invoca excepţii şi în aceastã fazã procesualã". Se invocã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat în mod constant cã etapa executãrii silite trebuie consideratã ca fãcând parte din procedurile judiciare de soluţionare a unui litigiu, şi anume ca a doua parte a acestor proceduri.
Guvernul a comunicat punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 5/3.354/CPT din 23 iunie 2008, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 7.188 din 24 iunie 2008, prin care considerã cã "hotãrârea judecãtoreascã pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti", precum şi "hotãrârile judecãtoreşti subsecvente" încalcã prevederile art. 1 alin. (4), art. 31 alin. (3) şi <>art. 53 din Constituţie şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.175/2007 şi nr. 568/2006. În consecinţã, susţine "integral punctul de vedere exprimat în sesizarea cu numãrul 5/3.354/CPT din data de 13.06.2008, formulatã de domnul prim-ministru Cãlin Popescu Tãriceanu şi înregistratã la Curtea Constituţionalã sub numãrul 3.776/16.06.2008".
Apreciazã cã, "având în vedere gravitatea consecinţelor", "eventualele cãi de soluţionare a acestui blocaj instituţional [...], precum şi un posibil remediu ar fi lipsirea de efecte juridice a hotãrârii judecãtoreşti care legifereazã", fiind "deci pronunţatã cu depãşirea competenţelor instanţelor judecãtoreşti, şi care sã fie constatatã ca atare de cãtre Curtea Constituţionalã".
Consiliul Superior al Magistraturii a comunicat punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 19.755/1.154/2008, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 7.251 din 25 iunie 2008. Consiliul Superior al Magistraturii considerã cã, în fapt, prin sesizare, Curtea Constituţionalã este chematã sã se pronunţe cu privire la depãşirea atribuţiilor puterii judecãtoreşti, astfel cã sesizarea "tinde sã se constituie într-o cale de atac extraordinarã împotriva unor hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile". Or, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, conflictul juridic de naturã constituţionalã presupune acţiuni sau acte concrete prin care o autoritate dintre cele prevãzute în titlul III din Constituţie îşi arogã puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Legii fundamentale, aparţin altei autoritãţi publice, ori omisiunea unor autoritãţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intrã în obligaţia lor. Invocã în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 53 din 28 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005. De asemenea, mai aratã cã, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã, de exemplu, prin <>Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 , soluţionarea conflictelor juridice de naturã constituţionalã urmãreşte înlãturarea unor posibile blocaje instituţionale între diferite autoritãţi publice constituţionale, determinate de conflicte pozitive sau negative de competenţã.
Or, "în motivarea sesizãrii sunt menţionate elemente ale fondului cauzelor deduse judecãţii în faţa instanţelor judecãtoreşti competente, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia cã nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate ale prezentei cereri", iar "hotãrârile al cãror caracter definitiv, irevocabil şi executoriu se tinde a fi desfiinţat au fost pronunţate interpretând şi aplicând prevederile legale în vigoare, astfel cã nu se poate susţine cã instanţele şi-au încãlcat competenţa sau şi-au arogat atribuţii ale puterii legislative".
În concluzie, apreciazã cã "nu ne aflãm în faţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã, întrucât punerea în executare a unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile nu este de naturã sã creeze un blocaj instituţional între diferite autoritãţi publice constituţionale, în speţã între autoritatea executivã reprezentatã de Guvernul României şi autoritatea judecãtoreascã".
Cererea privind soluţionarea conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre puterea legiuitoare şi cea executivã, pe de o parte, şi puterea judecãtoreascã, pe de altã parte, a fost dezbãtutã în şedinţa din data de 1 octombrie 2008, cu participarea reprezentanţilor Guvernului României, domnul Niculae Teodorescu, director în cadrul Secretariatului General al Guvernului, însoţit de domnul Cãtãlin Cernat, consilier juridic în cadrul Secretariatului General al Guvernului.
Având cuvântul, reprezentantul Guvernului României, domnul Niculae Teodorescu, solicitã Curţii Constituţionale sã constate existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între puterea legiuitoare şi cea executivã, pe de o parte, şi puterea judecãtoreascã, pe de altã parte. Conflictul este determinat de hotãrârea judecãtoreascã prin care stenogramele şedinţelor Guvernului României sunt considerate informaţii de interes public, ceea ce reprezintã o imixtiune din partea autoritãţii judecãtoreşti în atribuţiile autoritãţii legislative şi ale autoritãţii executive. Se susţine cã astfel se încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi ale art. 31, potrivit cãrora dreptul la informaţie priveşte numai informaţiile de interes public.

CURTEA,

examinând cererea de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre puterea legislativã şi cea executivã, pe de o parte, şi puterea judecãtoreascã, pe de altã parte, punctele de vedere ale celor douã Camere ale Parlamentului, al Guvernului şi al Consiliului Superior al Magistraturii, susţinerile reprezentantului Guvernului, raportul întocmit de judecãtorulraportor, prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi al <>art. 1, 10, 34 şi 35 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre autoritãţile publice.
În esenţã, prin cererea formulatã, se solicitã Curţii Constituţionale sã constate existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între puterile statului, conflict declanşat ca urmare a unor hotãrâri judecãtoreşti, şi anume, în ordinea invocãrii lor, Decizia civilã nr. 278 din 23 februarie 2006 a Curţii de apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; Decizia civilã nr. 769 din 22 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3.348/2/2006; Decizia civilã nr. 1.160 din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 25.769/3/2007; Sentinţa civilã nr. 1.097 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.422/3/2008. În opinia autorului cererii, aceste hotãrâri au fost pronunţate cu încãlcarea competenţelor stabilite prin Constituţie, astfel cã solicitã Curţii Constituţionale sã constate cã ele sunt lipsite de efecte juridice.
În susţinerea cererii s-a invocat, în cadrul şedinţei de dezbateri din data de 1 octombrie 2008, încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), conform cãrora "(4) Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale", şi ale art. 31 privind "Dreptul la informaţie".
Examinând cererea formulatã, Curtea constatã cã aceasta este inadmisibilã pentru urmãtoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie, Curtea Constituţionalã "soluţioneazã conflictele juridice de naturã constituţionalã dintre autoritãţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor douã Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii". În acest sens, autoritãţi publice care ar putea fi implicate într-un conflict juridic de naturã constituţionalã sunt numai cele cuprinse în titlul III din Constituţie, şi anume: Parlamentul, alcãtuit din Camera Deputaţilor şi Senat, Preşedintele României, ca autoritate publicã unipersonalã, Guvernul, organele administraţiei publice centrale şi ale administraţiei publice locale, precum şi organele autoritãţii judecãtoreşti - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii.
Or, în aceastã cauzã, potrivit cererii formulate, pãrţile implicate în conflict sunt "puterea legislativã şi cea executivã, pe de o parte, şi puterea judecãtoreascã, pe de altã parte", iar nu vreuna dintre autoritãţile publice menţionate. Curtea reţine cã, într-adevãr, statul îşi exercitã puterea prin cele trei funcţii funcţia legislativã, funcţia executivã şi funcţia judecãtoreascã -, care, însã, sunt aduse la îndeplinire de autoritãţile arãtate anterior. Aşadar, prezenta sesizare nu îndeplineşte cerinţele art. 146 lit. e) din Constituţie.
De altfel, Curtea reţine cã, în esenţã, prin cererea formulatã se solicitã constatarea existenţei unui conflict juridic de naturã constituţionalã care "s-a produs ca urmare a pronunţãrii unor hotãrâri judecãtoreşti", cu încãlcarea competenţelor stabilite prin Constituţie, precum şi cã hotãrârile menţionate "sunt lipsite de efecte juridice".
Curtea constatã cã şi sub acest aspect cererea este inadmisibilã. Potrivit atribuţiilor sale, care sunt limitativ şi expres prevãzute de <>art. 146 din Constituţie şi de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigurã, pe calea controlului de constituţionalitate, supremaţia Constituţiei în sistemul juridic normativ. Curtea Constituţionalã nu este competentã sã cenzureze legalitatea unor hotãrâri judecãtoreşti sau sã constate cã acestea "sunt lipsite de efecte juridice".

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale <>art. 34, 35 şi 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Constatã cã cererea domnului Cãlin Popescu-Tãriceanu, prim-ministru al Guvernului, privind existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între puterea legiuitoare şi cea executivã, pe de o parte, şi puterea judecãtoreascã, pe de altã parte, este inadmisibilã.
Definitivã.
Decizia se comunicã Guvernului României, Consiliului Superior al Magistraturii, preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 1 octombrie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Augustin Zegrean, judecãtori.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu

---------

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice