Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 985 din 22 noiembrie 2012  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 985 din 22 noiembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 25 ianuarie 2013

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepţie ridicată de Corneliu Andrieş în Dosarul nr. nr. 5.856/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.105D/2012.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    Prin Încheierea din 4 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.856/62/2011, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepţie ridicată de Corneliu Andrieş într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin impunerea unui impozit minim se restricţionează accesul pe piaţă al întreprinderilor mici, încălcându-se astfel prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a). Prin exceptarea de la plata impozitului minim a unor categorii de contribuabili se creează o concurenţă neloială, ceea ce contravine atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a), cât şi celor ale art. 53 din Constituţie. Din punct de vedere extrinsec, dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece Guvernul trebuia să-şi exercite iniţiativa legislativă potrivit art. 74 alin. (3) din Legea fundamentală, iar nu prin promovarea actului normativ pe calea ordonanţei de urgenţă. Mai mult, se încalcă şi prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece Guvernul nu arată situaţia extraordinară care a stat la baza adoptării ordonanţei de urgenţă.
    În continuare, autorul criticii arată că, pe lângă cele invocate, dispoziţiile criticate încalcă şi Hotărârea Guvernului nr. 656/2002 pentru acceptarea Cartei Europene pentru Întreprinderile Mici, adoptată la 13 iunie 2000; art. 8 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative; art. 26 lit. l) din Legea concurenţei nr. 21/1996; art. 9 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii; art. 3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
    Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale. Dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere regulilor constituţionale referitoare la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ca urmare a aderării, precum şi la garantarea ducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 53, arată că din conţinutul dispoziţiilor legale criticate referitoare la unele măsuri în domeniul politicii fiscale nu reiese restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. De asemenea, prevederile legale criticate nu aduc atingere sub niciun aspect regulilor constituţionale potrivit cărora Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 139 alin. (1).
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Prin încheierea de sesizare, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările şi completările ulterioare. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autorul acesteia este nemulţumit de instituirea impozitului minim prin dispoziţiile art. 32 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009, dispoziţii care modifică art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu următorul conţinut:
    "(1) Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.
    (2) Contribuabilii, cu excepţia celor prevăzuţi la alin. (1), la art. 13 lit. c)-e), art. 15 şi 38, în cazul cărora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranşa de venituri totale corespunzătoare, prevăzute la alin. (3), sunt obligaţi la plata impozitului la nivelul acestei sume.
    (3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzătoare impozitului minim, stabilite în funcţie de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt următoarele:

 ┌──────────────────────────────┬──────────────────────────────┐
 │ Venituri totale anuale │ Impozit minim anual │
 │ (lei) │ (lei) │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
 │ 0-52.000 │ 2.200 │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
 │ 52.001-215.000 │ 4.300 │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
 │ 215.001-430.000 │ 6.500 │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
 │ 430.001-4.300.000 │ 8.600 │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
 │ 4.300.001-21.500.000 │ 11.000 │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
 │ 21.500.001-129.000.000 │ 22.000 │
 ├──────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
 │ Peste 129.000.001 │ 43.000 │
 └──────────────────────────────┴──────────────────────────────┘


    (4) Pentru încadrarea în tranşa de venituri totale prevăzută la alin. (3), se iau în calcul veniturile totale, obţinute din orice sursă, înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad:
    a) veniturile din variaţia stocurilor;
    b) veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
    c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru finanţarea investiţiilor;
    d) veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, conform reglementărilor legale;
    e) veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementărilor legale;
    f) veniturile realizate din despăgubiri de la societăţile de asigurare;
    g) veniturile prevăzute la art. 20 lit. d).
    (5) Contribuabilii prevăzuţi la art. 34 alin. (1) lit. b) efectuează pentru trimestrele I-III comparaţia impozitului pe profit trimestrial cu impozitul minim prevăzut la alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru trimestrul respectiv, prin împărţirea impozitului minim anual la 12 şi înmulţirea cu numărul de luni aferente trimestrului respectiv. În situaţia în care perioada impozabilă începe sau se încheie în cursul unui trimestru, impozitul minim prevăzut la alin. (3) se recalculează corespunzător numărului de zile aferente trimestrului respectiv. Pentru definitivarea impozitului pe profit datorat se efectuează comparaţia impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual prevăzut la alin. (3).
    (6) În situaţia în care perioada impozabilă începe sau se încheie în cursul anului, pentru definitivarea impozitului pe profit datorat se efectuează comparaţia impozitului pe profit aferent perioadei respective cu impozitul minim anual prevăzut la alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru aceeaşi perioadă.
    (7) Nu sunt obligaţi la plata impozitului minim potrivit prevederilor alin. (2)-(4) contribuabilii care se află în următoarele situaţii:
    a) se află în procedura insolvenţei, de la data deschiderii acestei proceduri, potrivit legii;
    b) se află în dizolvare, de la data înregistrării acestei menţiuni în registrul comerţului sau la instanţele judecătoreşti, potrivit legii.
    Pentru contribuabilii care se dizolvă de plin drept ca urmare a expirării duratei de existenţă prevăzute în actul constitutiv sau, după caz, în actul modificator, scutirea de la plata impozitului minim operează de la data dizolvării prevăzute în aceste acte. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se află în dizolvare fără lichidare."
    În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4) referitor la competenţa Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă în situaţii extraordinare, art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) referitor la economia României, art. 139 alin. (1) referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii şi art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană.
    I. Curtea reţine că în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Conform art. II din ordonanţa de urgenţă, aceasta a intrat în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2010, art. 18 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003 au fost abrogate.
    În continuare, Curtea constată că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile art. 18 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003 produc în continuare efecte juridice. Astfel, aceste prevederi constituie temeiul juridic utilizat pentru calculul impozitului datorat de autorul excepţiei. În acest caz, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că are competenţa de a se pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 18 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, chiar dacă ele nu mai sunt în vigoare la această dată.
    II. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că regula generală în materia impozitelor şi taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". De asemenea, conform art. 56 din Constituţie, contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se reţine, în consecinţă, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
    Din aceste reglementări constituţionale rezultă că stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat intră în competenţa legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor şi taxelor şi de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligaţii în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective.
    Întrucât stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, precum şi a condiţiilor de impozitare intră în competenţa legiuitorului, adoptând reglementarea criticată, Guvernul, în calitatea sa de legiuitor delegat, a acţionat în limitele acestei competenţe, prin stabilirea unei baze impozabile certe care să asigure un tratament echitabil şi corect pentru toţi.
    În ceea ce priveşte critica potrivit căreia există o neconcordanţă între prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 şi dispoziţii din alte acte normative, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, în jurisprudenţa sa constantă, instanţa de contencios constituţional a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea unui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
    Referitor la critica potrivit căreia Guvernul trebuia să-şi exercite iniţiativa legislativă potrivit art. 74 alin. (3) din Legea fundamentală, iar nu prin promovarea actului normativ pe calea ordonanţei de urgenţă, Curtea reţine că ordonanţa de urgenţă în cauză a fost emisă în temeiul delegării legislative prevăzute în art. 115 alin. (4) din Constituţie. De asemenea, prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, Curtea a reţinut că art. 4 alin. (1) din codul fiscal reprezintă un text de principiu ce consfinţeşte regula modificării şi completării sale cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare şi, prin urmare, pot apărea excepţii de la această regulă, fiind permise nu numai de Codul fiscal, ci şi de art. 115 alin. (4) din Constituţie. În momentul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009, Guvernul s-a aflat într-o situaţie extraordinară, care impune măsuri urgente menite tocmai să consolideze situaţia economică a ţării şi să menţină în efectivitate bugetul public naţional.
    De asemenea, prin Decizia nr. 257 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 20 aprilie 2010, Curtea a statuat că nu se poate reţine înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 139 alin. (1) de către dispoziţiile de lege criticate, deoarece ordonanţa de urgenţă este un act normativ cu putere de lege până la o eventuală respingere de către Parlament. În speţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 a fost aprobată prin Legea nr. 227/2009. Cât priveşte noţiunea de "lege" utilizată în Constituţie în art. 139 alin. (1), Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că aceasta are în vedere un sens larg ce acoperă ansamblul dispoziţiilor normative cuprinse în Legea fundamentală şi actele normative ce formează dreptul intern, precum şi mai multe înţelesuri în funcţie de distincţia ce operează între criteriul formal sau organic şi cel material.
    Prin urmare, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, nu a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, norma constituţională invocată nu are aplicabilitate în cauză.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Corneliu Andrieş în Dosarul nr. nr. 5.856/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.


                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                             Daniela Ramona Mariţiu

                                     -----
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice