Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 983 din 6 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 786 din 20 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Corina Dodoiu în Dosarul nr. 4.795/86/2006 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.795/86/2006, Tribunalul Suceava - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Corina Dodoiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul legal criticat obligã judecãtorul instanţei de rejudecare sã se conformeze hotãrârii instanţei de recurs. Or, dacã judecãtorii, indiferent de nivelul instanţei, sunt independenţi şi se supun numai legii, ar trebui sã nu existe o asemenea reglementare care sã primeze în detrimentul principiului constituţional enunţat.
Tribunalul Suceava - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Limitele rejudecãrii, care au urmãtorul conţinut: "Instanţa de rejudecare trebuie sã se conformeze instanţei de recurs, în mãsura în care situaţia de fapt rãmâne cea avutã în vedere la soluţionarea recursului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (3) referitoare la independenţa judecãtorilor, care se supun numai legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie consacrã principiul independenţei judecãtorilor şi supunerii lor numai legii.
Acest principiu inerent separaţiei puterilor în stat asigurã judecãtorilor libertatea de a soluţiona numai pe baza legii cazurile cu care sunt învestiţi şi totodatã el are semnificaţia faptului cã judecãtorii nu pot fi supuşi niciunei ingerinţe din partea celorlalte autoritãţi publice.
Curtea constatã cã din conţinutul dispoziţiei legale criticate pentru neconstituţionalitate nu rezultã posibilitatea exercitãrii unei atare ingerinţe.
În ceea ce priveşte controlul judiciar ce se exercitã de cãtre instanţele care soluţioneazã cãile de atac asupra instanţelor care au pronunţat hotãrârile atacate, se reţine cã acest control nu reprezintã o limitare a independenţei judecãtorilor deoarece el este întotdeauna posterior şi nu are, în consecinţã, cum sã îi influenţeze pe judecãtorii care au pronunţat hotãrârile supuse controlului.
Îndrumãrile date de instanţa de recurs sunt obligatorii pentru judecãtorii fondului numai în privinţa rezolvãrilor de drept, precum şi în privinţa necesitãţii administrãrii unor probe. Aceste îndrumãri sunt date în cadrul activitãţii cu caracter jurisdicţional a instanţelor de recurs, pe cale de hotãrâri pronunţate în urma dezbaterilor contradictorii, şi nu au nimic comun cu situaţia nepermisã când, pe cale administrativã, ierarhicã, un judecãtor ar primi indicaţii asupra modului în care trebuie sã judece un anumit proces. Independenţa judecãtorului fondului nu este ştirbitã prin faptul cã, rejudecând cauza, adoptã rezolvarea în drept stabilitã de instanţa de recurs, deoarece prin aceasta el nu se supune voinţei unei autoritãţi lipsite de competenţã jurisdicţionalã, ci se conformeazã îndrumãrilor obligatorii date de instanţa de control judiciar, în aceeaşi cauzã şi în limitele competenţei stabilite prin lege.
Pe de altã parte, Curtea observã cã instituţia controlului judiciar îşi gãseşte reazemul constituţional în dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentalã, potrivit cãrora, "împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
Prin dispoziţiile art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedurã penalã se dã eficienţã textului constituţional citat, dat fiind cã fãrã obligativitatea îndrumãrilor date de cãtre instanţa de control judiciar judecãtorilor fondului nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a soluţionãrii temeinice şi legale a cauzelor. Dacã judecãtorii de la instanţa de fond nu ar fi obligaţi sã se supunã îndrumãrilor instanţei de apel sau de recurs, putând reitera erorile comise prin soluţia ce a fost desfiinţatã, s-ar ajunge la exercitarea repetatã a cãilor de atac şi la prelungirea duratei soluţionãrii cauzelor în mod nepermis şi astfel s-ar încãlca cerinţa soluţionãrii proceselor într-un "termen rezonabil", prevãzutã la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 561 din 6 iulie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 11 august 2006, ale cãrei considerente sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Corina Dodoiu în Dosarul nr. 4.795/86/2006 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
