Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ilarie Holom şi Societatea Comercialã "Relee" - S.A. din Medias în Dosarul nr. 7.464/2002 al Judecãtoriei Focsani.
La apelul nominal se prezintã avocat Bettinio Diamant pentru autorii exceptiei, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul autorilor exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, sustinand oral motivele de neconstituţionalitate a textului de lege criticat, expuse în notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, considerând ca prevederile art. 30 din Codul de procedura penalã nu incalca dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Criteriile stabilite la alin. 1 al textului de lege criticat, se arata în continuare, sunt egale ca valoare şi nu în cascada, astfel cum susţin autorii exceptiei. Deşi textul de lege criticat indica patru locuri posibile unde se poate desfasura procesul penal, pentru preîntâmpinarea conflictelor de competenta ce ar putea sa apara între organele judiciare legiuitorul a stabilit reguli dupã care, în funcţie de criteriile arãtate în art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penalã, o anumitã cauza penalã revine spre rezolvare unui anumit organ judiciar. Astfel, în art. 45 alin. 1 din Codul de procedura penalã, se precizeazã mai întâi ca regulile în materie de competenta teritorialã se aplica în acelaşi mod atât în cursul urmãririi penale, cat şi în cursul judecaţii, iar în art. 45 alin. 3 şi 4 din acelaşi cod se stabileşte modul în care opereazã criteriile prevãzute în art. 30 alin. 1.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 noiembrie 2002, modificatã prin Încheierea din 14 ianuarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 7.464/2002, Judecãtoria Focsani a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ilarie Holom, inculpat în dosarul menţionat pentru sãvârşirea infracţiunii de contrafacere a desenului sau modelului industrial, prevãzutã în <>art. 42 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, şi de Societatea Comercialã "Relee" - S.A. din Medias, parte responsabilã civilmente în acelaşi dosar.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii exceptiei susţin ca dispoziţiile art. 30 din Codul de procedura penalã, referitoare la criteriile de determinare a competentei dupã teritoriu, sunt neconstituţionale dacã se interpreteazã în sensul ca toate criteriile prevãzute la alin. 1 lit. a)-d) sunt de valoare egala şi ca efectuarea urmãririi penale determina competenta instanţei în a carei raza teritorialã s-a efectuat, oricare ar fi criteriul de determinare a acestei competente. În opinia autorilor exceptiei criteriile de determinare a competentei teritoriale prevãzute în art. 30 alin. 1 lit. a)-d) sunt prevãzute "în cascada", iar începerea urmãririi penale într-o anumitã raza teritorialã dintre cele enumerate nu atrage automat competenta teritorialã şi, ca urmare, inadmisibilitatea invocarii exceptiei de necompetentã teritorialã. În aceasta interpretare dispoziţiile art. 30 din Codul de procedura penalã contravin prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã se arta ca textul de lege criticat incalca accesul liber la justiţie (intelegand prin aceasta dreptul de a fi judecat de instanta competenta, printr-o procedura echitabila), deoarece se ajunge la o judecata inechitabila, fiind inlaturate criteriile prevãzute la lit. a)-c), prin simplul fapt al depunerii unei plângeri la organele de urmãrire penalã din raza teritorialã a instanţei de la locul unde locuieşte persoana vãtãmatã, intreaga urmãrire şi judecata fiind atrase automat la acea instanta, fãrã ca invinuitul sa foloseascã criteriile prevãzute la lit. a)-c). Se mai arata ca nu se respecta regula judecaţii în termen rezonabil şi ca se incalca egalitatea pãrţilor.
Judecãtoria Focsani apreciazã ca repartizarea spre rezolvare a unei cauze penale, în cadrul reperelor prevãzute în art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penalã, se realizeazã ţinându-se seama de modul în care a fost facuta sesizarea organelor penale care concura la soluţionarea cauzei. În cazul în care a fost sesizat un singur organ dintre cele prevãzute în art. 30 alin. 1, ca în speta, acesta este competent sa rezolve cauza penalã. Numai în situaţia sesizãrii simultane prioritatea se stabileşte în ordinea enumerãrii menţionate la art. 30 alin. 1, operand asa-numita preferinta legalã (prima sesizare). Din analiza dispoziţiilor art. 30 din Codul de procedura penalã, se arata în continuare, rezulta ca locurile indicate la lit. a)-d) sunt echivalente în determinarea competentei, enumerarea lor fiind facuta doar ca ordine de preferinta în cazul în care procesul penal este pornit simultan la organe judiciare penale de la doua sau mai multe dintre locurile arãtate. Când urmãrirea penalã s-a efectuat în raza teritorialã a unei instanţe, "judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente conform alin. 1" "în a carei raza teritorialã s-a efectuat urmãrirea penalã", situaţie prevãzutã în art. 30 alin. 2 din Codul de procedura penalã. Problema determinãrii competentei teritoriale, când sunt competente mai multe instanţe, s-ar putea pune numai în ipoteza în care au fost efectuate mai multe sesizãri, iar nu atunci când, ca în speta, a fost sesizat numai un singur organ dintre cele prevãzute în art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penalã. În concluzie, se apreciazã ca dispoziţiile art. 30 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale şi prin aceea ca pluralitatea instanţelor teritorial competente constituie o garanţie ca pornirea procesului penal nu va suferi întârzieri şi ca cercetarea faptei şi adunarea probelor se vor efectua la timp. Pentru ca procesul penal sa poatã fi pornit este suficient sa fie cunoscut unul dintre locurile prevãzute în art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care determina competenta teritorialã, şi deci una dintre instanţele teritorial competente, organele de urmãrire penalã corespunzãtoare acelei instanţe putând fi sesizate cu privire la infracţiunea sãvârşitã. Se mai arata ca toate legile procedurale penale moderne au adoptat sistemul competentei teritoriale plurale, astfel ca infractorii sa nu poatã gãsi azil şi impunitate oriunde s-ar refugia.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât la stabilirea prin lege a competentei teritoriale s-a ţinut seama de elementele generale de ordin teritorial sau de unele localizari speciale. De asemenea, prin împãrţirea teritoriului în circumscripţii judiciare, fiecare organ judiciar a fost stabilit cu o anumitã competenta în anumite limite teritoriale, pentru a se evita suprapunerile sau imixtiunile în activitatea acestora. În art. 45 alin. 1 din Codul de procedura penalã se prevede ca regulile competentei teritoriale se aplica în acelaşi mod atât în cursul urmãririi penale, cat şi în cursul judecãrii, iar în art. 45 alin. 3 şi 4 din acelaşi cod se stabileşte modul în care opereazã criteriile prevãzute în art. 30 alin. 1. Repartizarea unei cauze spre rezolvare în cadrul reperelor prevãzute în art. 30 din Codul de procedura penalã se realizeazã în funcţie de modul cum a fost facuta sesizarea organelor judiciare penale, împrejurare care nu incalca prevederile constituţionale la care se referã autorii exceptiei. Criteriile prevãzute în art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penalã au o valoare echivalenta în determinarea competentei, enumerarea lor fiind facuta doar ca ordine de preferinta în cazul în care procesul penal este pornit simultan la organele competente de la doua sau mai multe dintre locurile arãtate în acest alineat. Dacã pornirea procesului penal în mai multe locuri nu este simultanã, ceea ce fixeazã competenta teritorialã este prioritatea, respectiv prima sesizare, în cazul de fata situaţia incidenta fiind cea reglementatã la alin. 1 lit. d) a art. 30 din Codul de procedura penalã. Preferinta legalã ar putea sa funcţioneze doar în cazul sesizarilor simultane, deoarece dacã organele au fost sesizate la date diferite, competenta revine organului care a fost mai întâi sesizat, operand, în acest caz, o preferinta cronologicã. Mai mult decât atât, potrivit art. 45 alin. 2 din Codul de procedura penalã, când nici unul dintre locurile arãtate în art. 30 alin. 1 nu este cunoscut competenta revine tot organului de urmãrire penalã care a fost primul sesizat. În acest sens poate fi competent teritorial organul de urmãrire penalã la care a fost depusa plângerea cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni, deşi acest organ s-ar putea sa nu facã parte din organele arãtate expres în art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penalã.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 30 din Codul de procedura penalã, raportatã la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, este neîntemeiatã. Locurile enumerate în art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penalã au o valoare egala în determinarea competentei, iar enumerarea lor indica numai ordinea de preferinta pentru situaţiile în care un proces penal ar începe simultan la mai multe organe judiciare competente. Dacã pornirea procesului penal în mai multe locuri nu este simultanã, ceea ce fixeazã competenta este prioritatea, adicã prima sesizare. De asemenea, se arata ca dispoziţiile art. 30 din Codul de procedura penalã nu incalca principiul egalitãţii armelor prevãzut în convenţie, deoarece respectarea acestui principiu se impune numai la examinarea cauzelor în fond sau când procedurile desfãşurate sunt de natura a agrava situaţia inculpatului. Or, în cazul de fata stabilirea competentei organelor judiciare nu impieteaza asupra modului de desfãşurare a procesului penal, care este de natura a respecta principiile impuse de convenţie. Totodatã accesul liber la justiţie nu este afectat de modul de determinare a organului judiciar competent, deoarece pãrţile procesului penal beneficiazã de toate garanţiile procesului prevãzute în Codul de procedura penalã. În ceea ce priveşte judecarea cauzei într-un termen rezonabil, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat ca aceasta este legatã de natura şi complexitatea fiecãrei cauze.
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 30 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. Prin stabilirea unor criterii de determinare a competentei organelor judiciare nu sunt incalcate exigenţele consacrate în art. 6 din convenţia menţionatã privind accesul liber la justiţie, examinarea cauzei în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil de o instanta independenta şi impartiala stabilitã prin lege şi pronunţarea în mod public a hotãrârii.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 din Codul de procedura penalã, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Competenta dupã teritoriu este determinata de:
a) locul unde a fost sãvârşitã infracţiunea;
b) locul unde a fost prins fãptuitorul;
c) locul unde locuieşte fãptuitorul;
d) locul unde locuieşte persoana vãtãmatã.
Judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente potrivit alin. 1, în a carei raza teritorialã s-a efectuat urmãrirea penalã.
Când urmãrirea penalã se efectueazã de cãtre Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie sau de cãtre parchetele de pe lângã curţile de apel ori de pe lângã tribunale sau de cãtre un organ de cercetare central ori judeţean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte cãreia dintre instanţele prevãzute în alin. 1 îi revine competenta de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu împrejurãrile cauzei, sa fie asigurata buna desfãşurare a procesului penal.
Prin "locul sãvârşirii infracţiunii" se înţelege locul unde s-a desfãşurat activitatea infractionala, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia".
În opinia autorilor exceptiei locurile indicate la art. 30 alin. 1 lit. a)-d) din Codul de procedura penalã sunt prevãzute "în cascada", adicã într-o ordine generalã şi absolutã de preferinta. De aceea nu este suficient sa fie sesizate organele de urmãrire penalã competente de la unul dintre locurile enumerate, de exemplu cele de la locul unde domiciliazã persoana vãtãmatã [art. 30 alin. 1 lit. a)-d)], ca în speta, pentru stabilirea competentei teritoriale. În cauza dedusã judecaţii autorii exceptiei susţin ca a fost nelegal stabilitã competenta dupã teritoriu a Judecãtoriei Focsani, deşi sesizarea instanţei s-a fãcut prin rechizitoriul Parchetului de pe lângã Judecãtoria Focsani, dupã efectuarea urmãririi penale pornite la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate Societatea Comercialã "Insta Electric" - S.A. din Focsani, pentru sãvârşirea de cãtre inculpatul Ilarie Holom a infracţiunii de contrafacere a desenului sau modelului industrial, prevãzutã la <>art. 42 din Legea nr. 129/1992 , pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a partii vãtãmate, parte civilmente responsabilã fiind Societatea Comercialã "Relee" - S.A. din Medias. În aceasta situaţie, ridicand excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul de procedura penalã, cu motivarea ca acestea sunt contrare prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, autorii exceptiei solicita Curţii Constituţionale sa statueze, printr-o decizie de interpretare, ca dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, neputându-se retine încãlcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul oricãrei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un timp rezonabil de cãtre o instanta independenta şi impartiala stabilitã prin lege şi pronunţarea în mod public a hotãrârii.
Potrivit doctrinei şi practicii judiciare în materie, criteriile enumerate în art. 30 alin. 1 lit. a)-d) din Codul de procedura penalã sunt egale ca valoare în stabilirea competentei teritoriale. Ordinea în care sunt prevãzute are relevanta în ipoteza în care organele judiciare competente de la locurile arãtate în lege au fost simultan sesizate. Astfel, dacã sesizãrile s-au fãcut la date diferite, competenta revine instanţei în a carei raza teritorialã s-a efectuat urmãrirea penalã (art. 30 alin. 2 din Codul de procedura penalã), iar dacã ar fi sesizate mai multe organe de urmãrire penalã, competenta revine organului care a fost mai întâi sesizat (art. 45 alin. 4 din Codul de procedura penalã). Când au fost sesizate numai organele de urmãrire penalã de la unul dintre locurile prevãzute în art. 30 alin. 1 lit. a)-d), ca în speta, şi urmãrirea penalã a fost efectuatã de aceste organe, judecarea cauzei revine instanţei în a carei raza teritorialã s-a efectuat urmãrirea (art. 30 alin. 2), astfel încât problema determinãrii competentei nu se mai pune, asa cum susţin autorii exceptiei.
De altfel excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi primitã nu numai pentru ca este neîntemeiatã sub toate motivele invocate, dar şi pentru ca, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 30 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ilarie Holom şi Societatea Comercialã "Relee" - S.A. din Medias în Dosarul nr. 7.464/2002 al Judecãtoriei Focsani.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
