Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Ioan Deleanu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursurilor declarate de Ministerul Public şi Ministerul Transporturilor impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 65 din 21 mai 1996 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 17 septembrie 1996, în prezenta recurentului - Ministerul Public, a intimatei Societatea Comercialã "Regent" - S.R.L. Pitesti, în lipsa recurentului - Ministerul Transporturilor, legal citat. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea Constituţionalã, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea la data de 24 septembrie 1996.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 65 din 21 mai 1996, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 35 alin. 2 din Legea bugetului de stat pe anul 1994 nr. 36 din 9 iunie 1994 , care prevãd: "Sumele încasate prin aplicarea cotei de 5% asupra încasãrilor realizate din vinzarile în numerar prin staţiile de distribuţie a benzinei şi motorinei în condiţiile art. 31 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993, pe perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, sînt şi rãmîn valabil încasate, iar staţiile de distribuţie care nu au plãtit aceste sume sînt obligate sa o facã, potrivit legii".
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a reţinut ca prin Legea bugetului de stat pe anul 1993 s-a instituit cota de 5% numai pînã la 31 decembrie 1993, ea avînd astfel caracter temporar. Textul atacat ca neconstitutional - <>art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 iunie 1994 - a prelungit aplicarea acestei cote, dar a fãcut-o retroactiv, respectiv pe perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, incalcindu-se astfel prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 65 din 21 mai 1996 au declarat recurs Ministerul Public şi Ministerul Transporturilor.
Ministerul Public critica aceasta decizie pe considerentul ca obligaţia de plata a cotei de 5% este prevãzutã în Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993 care se aplica şi în anul urmãtor, potrivit art. 137 alin. (3) din Constituţie. Totodatã, se susţine ca obligaţia revine comerciantului, încã din anul 1991, şi în baza Hotãrîrii Guvernului nr. 803/1991, fiind preluatã anual în fiecare lege de adoptare a bugetului.
În recursul formulat de Ministerul Transporturilor se susţine ca <>art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 nu are caracter retroactiv, menţionînd, în mod expres, ca obligaţia de plata a cotei de 5% îşi are izvorul în Legea bugetului de stat pe anul 1993, care se aplica pînã la adoptarea noului buget pe anul urmãtor. Or, Legea bugetului de stat pe anul 1994 a prevãzut, în art. 35 alin. 2, valabilitatea încasãrii cotei de 5% pe perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, de la staţiile de distribuţie.
Prin urmare, principala critica formulatã de ambii recurenti se referã la aplicabilitatea în continuare a Legii bugetului de stat pe anul 1993 şi pentru anul 1994, respectiv în perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, în temeiul art. 137 alin. (2) din Constituţie, care prevede ca, dacã legea bugetului de stat nu a fost adoptatã cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplica în continuare bugetul de stat al anului precedent. În plus, în recursul Ministerului Public se face referire la existenta unui alt temei al obligaţiei de plata a cotei de 5% şi anume Hotãrîrea Guvernului nr. 803/1991, contrar afirmaţiilor Ministerului Transporturilor, potrivit cãrora aceasta obligaţie îşi are temeiul în Legea nr. 21/1993 privind bugetul de stat pe anul 1993.
CURTEA,
avînd în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile <>art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Motivele de recurs, care vizeazã, în esenta, aplicabilitatea în continuare a Legii bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993 şi pentru anul 1994, respectiv în perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, în temeiul art. 137 alin. (3) din Constituţie, urmeazã a fi inlaturate ca nefondate.
Prin Legea nr. 21/1993 s-a prevãzut la art. 31 instituirea unei cote de 5% asupra încasãrilor realizate din vinzarile în numerar prin staţiile de distribuţie a benzinei şi motorinei. Veniturile astfel obţinute erau destinate modernizãrii drumurilor publice. Ultimul alineat al art. 31 stabileşte ca toate prevederile legale de aplicare a acestei cote se aplica pînã la 31 decembrie 1993. Ulterior, <>Legea bugetului de stat pe anul 1994 nr. 36/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 iunie 1994, a reglementat, prin art. 35 alin. 2, obligaţia de plata a cotei de 5% pentru staţiile de distribuţie a benzinei şi motorinei şi pentru perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, cu mentinea ca sumele plãtite "..... sînt şi rãmîn valabil încasate, iar staţiile care nu au plãtit aceste sume sînt obligate sa o facã potrivit legii".
Este evident ca referirea, în iunie 1994, la obligaţii privind perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, are caracter retroactiv. Problema se pune dacã, în condiţiile în care obligaţia ar fi existat prin aplicarea în continuare a Legii bugetului de stat pe anul 1993, mai era necesarã reiterarea ei la mijlocul anului 1994. Desigur rãspunsul nu poate fi decît negativ, el fiind consecinta fireasca a caracterului temporar al obligaţiei instituite prin art. 31 alineatul final al Legii bugetului de stat pe anul 1993, care prevede ca dispoziţiile art. 2-4 "... se vor aplica pînã la data de 31 decembrie 1993".
Rezulta ca <>art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 reinstituie, practic, o obligaţie care incetase la data de 31 decembrie 1993 pentru staţiile de distribuţie a benzinei şi motorinei. Astfel fiind, întemeiat s-a reţinut prin decizia recuratã ca, în situaţia în care nu ar fi existat acest termen, fireşte ca aplicarea în continuare a prevederilor art. 31 din Legea nr. 21/1993 ar fi fost justificatã în temeiul art. 137 alin. (3) din Constituţie. Dar fixarea termenului, coroborata cu reinstituirea retroactivã a obligaţiei, conferã, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, caracterul de retroactivitate şi deci de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 , considerent pentru care decizia recuratã urmeazã a fi menţinutã.
Cît priveşte temeiul legal al obligaţiei de plata, se constata ca acesta intereseazã însã fondul litigiului, neintrind în sfera contenciosului constituţional. Sesizarea Curţii Constituţionale are în vedere exclusiv constituţionalitatea textului <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 36/1994 , asa cum rezulta şi din Încheierea din 24 ianuarie 1996 a Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Fata de considerentele arãtate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 1, art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23, art. 25 şi 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Public şi de Ministerul Transporturilor impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 65 din 21 mai 1996 .
Definitiva.
Prezenta decizie se comunica preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publica din 24 septembrie 1996.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
