Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE Nr. 98 din 21 octombrie 1994     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE Nr. 98 din 21 octombrie 1994

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 12 decembrie 1994
Vasile Gionea - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Miklos Fazakas - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului declarat de Ministerul Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 22 din 14 martie 1994 , prin care a fost respinsã ca lipsitã de obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, ridicatã de inculpatul Banica Gheorghe în Dosarul nr. 2034/1993 al Judecãtoriei Tulcea.
La apelul nominal fãcut de cãtre magistratul-asistent se constata ca pãrţile sînt lipsa.
Procedura este completa.
Magistratul-asistent face referatul cauzei.
Curtea Constituţionalã constata ca dosarul este în stare de judecata şi da cuvintul procurorului care pune concluzii de admitere a recursului, de casare a <>Deciziei nr. 22 din 14 martie 1994 şi de rejudecare a cauzei, pentru motivele arãtate în cererea de recurs.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
În Dosarul nr. 2034/1993 al Judecãtoriei Tulcea inculpatul Banica Gheorghe a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, cu motivarea ca aceasta dispoziţie contravine prevederilor art. 135 alin. (2) şi (4) din Constituţie şi deci sînt abrogate prin dispoziţiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentalã, cu care Curtea a fost sesizatã prin Încheierea din 26 mai 1993.
Prin Decizia nr. 22 din 14 martie 1994 Curtea Constituţionalã a respins ca lipsitã de obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de inculpatul Banica Gheorghe, întrucît prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, definitiva, s-a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, art. 224 urmînd a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din legea fundamentalã, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs în termen legal, pentru urmãtoarele trei motive:
- nesocotirea prevederilor <>art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 referitoare la obligativitatea exprimarii de cãtre instanta de judecata, prin încheierea de sesizare, a opiniei sale în legatura cu excepţia ridicatã;
- soluţia "lipsei de obiect" se întemeiazã pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33/1993, care interpretatã astfel închide calea sesizãrii Curţii cu orice alta excepţie vizind art. 224 din Codul penal, chiar atunci cînd infracţiunea priveşte un bun public nominalizat în art. 135 alin. (4) din Constituţie;
- nemotivarea deciziei şi deci încãlcarea dispoziţiilor art. 13 şi ale <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 26^1 din Codul de procedura civilã.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, decizia atacatã, cererea de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale raportate la prevederile Constituţiei, ale <>Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine:
Primul motiv de recurs privind nesocotirea prevederilor <>art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 referitoare la obligativitatea exprimarii de cãtre instanta de judecata, prin încheierea de sesizare, a opiniei sale în legatura cu excepţia ridicatã, urmeazã a fi respins ca nefondat.
Curtea a apreciat ca, în cauza, deşi instanta nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, aplicarea prevederilor art. 12 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, referitoare la completarea actului de sesizare cu opinia instanţei, era formala, întrucît, pe de o parte, de vreme ce instanta de judecata a sesizat Curtea cu soluţionarea exceptiei, rezulta ca a considerat aceasta dispoziţie în vigoare şi ca singura de drept sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 224 din Codul penal este Curtea Constituţionalã iar, pe de alta parte, cu privire la constituţionalitatea art. 224 din Codul penal, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 33 din 26 mai 1993, definitiva şi obligatorie, conform art. 145 alin. (2) din Constituţie.
Cel de-al doilea motiv de recurs privind soluţia "lipsei de obiect" intemeiata pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993 este nefondat şi urmeazã a fi respins, întrucît nu tine seama de specificul jurisdicţiei constituţionale. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate poate fi admisã sau respinsã prin decizie definitiva.
În caz de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate, decizia Curţii Constituţionale produce efectele prevãzute în art. 145 din Constituţie şi în <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 şi deci textul declarat neconstitutional sau textul anterior Constituţiei constatat ca abrogat, deoarece potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie este contrar acesteia, nu mai poate fi aplicat, fiind scos din legislaţie. Orice alta excepţie care ar avea ca obiect textul declarat ca neconstitutional sau constatat ca abrogat urmeazã a fi respinsã ca lipsitã de obiect, dacã soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate s-a fãcut cu citarea pãrţilor, ori ca vadit nefondata în cazul în care, pe acelaşi motiv de fond, excepţia a fost soluţionatã, potrivit <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , fãrã citarea pãrţilor. Asa fiind, referirea la deciziile definitive anterioare nu înseamnã o lipsa de motivare în drept, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispoziţiilor constituţionale şi legale.
Recursul invoca şi faptul ca, respingind excepţia ca lipsitã de obiect, se închide calea sesizãrii Curţii Constituţionale, chiar şi atunci cînd excepţia priveşte un bun public, nominalizat expres în art. 135 alin. (4) din Constituţie.
Argumentul nu poate fi primit deoarece Curtea Constituţionalã statueazã numai asupra problemelor de drept. Constatind în drept ca art. 224 din Codul penal este abrogat parţial şi ca urmeazã sa se aplice numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice, rãmîne ca fiecare instanta judecãtoreascã sa stabileascã dacã este vorba sau nu de astfel de bunuri şi sa decidã dacã textele referitoare la infracţiunile privind avutul obştesc sînt sau nu aplicabile.
Şi cel de-al treilea motiv de recurs privitor la nemotivarea <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 22 din 14 martie 1994 şi, respectiv, critica adusã acesteia ca se întemeiazã pe Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, incalcind astfel prevederile art. 13 şi ale <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 261 din Codul de procedura civilã privind conţinutul deciziei, urmeazã, de asemenea, a fi respins ca nefondat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Curtea statueazã numai asupra problemelor de drept. Spre a se evita soluţii contradictorii, art. 26 din regulament permite completului de judecata ce doreşte sa se abata de la practica Curţii Constituţionale sa sesizeze plenul acesteia spre a se pronunţa asupra interpretãrii ce urmeazã a fi data în viitor.
Decizia Plenului Curţii Constituţionale este obligatorie doar pentru completele de judecata, astfel încît prin aceasta decizie nu se soluţioneazã o excepţie de neconstituţionalitate concretã. De aceea ea nu are drept consecinta inutilitatea judecãrii excepţiilor, în cadrul cãrora s-ar putea ridica noi probleme şi noi interpretãri în mãsura sa determine reluarea procedurii în vederea asigurãrii consecventei practicii constituţionale.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Ministerul Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 22 din 14 martie 1994 , pronunţatã în Dosarul nr. 73 C/1993.
Definitiva.
Prezenta decizie se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
--------------------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016