Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 98 din 13 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86, 87, 88, 89 si 90 din Legea gazelor nr. 351/2004
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Antonia Constantin - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 86, 87, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepţie ridicatã de Mirel Niculae şi Mariana Veronica Niculae în Dosarul nr. 1.633/C/2006 al Tribunalului Cãlãraşi. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei Mirel Niculae, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei Mirel Niculae solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 august 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.633/C/2006, Tribunalul Cãlãraşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 86, 87, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepţie ridicatã de Mirel Niculae şi Mariana Veronica Niculae. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate prevãd un drept de uz şi de servitute, gratuitã, concesionarului serviciilor de distribuire a gazelor naturale, încãlcându-se astfel art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie, care ocroteşte şi garanteazã dreptul de proprietate, precum şi posibilitatea exproprierii pentru lucrãri de interes general, cu plata unei despãgubiri juste. Se mai aratã cã "proprietarul terenului pe care este amplasatã conducta de distribuire a gazelor naturale nu mai are dreptul sã-şi foloseascã terenul în perimetrul în care este montatã o astfel de conductã, fiind lipsit de atributele dreptului sãu de proprietate". Tribunalul Cãlãraşi apreciazã cã <>art. 86, 87, 88 şi 89 din Legea nr. 351/2004 sunt constituţionale, iar art. 90 al legii este neconstituţional, întrucât exercitarea servituţii instituite de art. 86 se realizeazã cu titlu gratuit, ceea ce încalcã art. 44 din Constituţie, care prevede obligaţia despãgubirii proprietarului pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului considerã cã <>art. 86, 87, 88, 89 şi 90 din Legea nr. 351/2004 sunt constituţionale. În acest sens, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, aratã cã exercitarea dreptului de uz şi a dreptului de servitute asupra terenurilor afectate de capacitãţi din domeniul gazelor naturale este determinatã de un interes general şi, ca atare, legiuitorul este competent sã stabileascã limitele dreptului de proprietate în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 86, 87, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, care prevãd: - Art. 86: "Asupra terenurilor şi altor bunuri proprietate publicã sau proprietate privatã a persoanelor fizice sau juridice, precum şi asupra activitãţilor desfãşurate de persoane fizice sau juridice în vecinãtatea capacitãţilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiazã, în condiţiile legii, pe durata lucrãrilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare şi de întreţinere a capacitãţilor respective, de urmãtoarele drepturi: a) dreptul de uz pentru executarea lucrãrilor necesare în vederea realizãrii, reabilitãrii sau retehnologizãrii capacitãţii; b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi a intervenţiilor necesare; c) dreptul de servitute legalã de trecere subteranã, de suprafaţã sau aerianã pentru instalarea de reţele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacitãţii şi pentru accesul la locul de amplasare a acestora; d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea unor activitãţi care ar putea pune în pericol persoane şi bunuri; e) dreptul de acces la utilitãţile publice."; - Art. 87: "În exercitarea dreptului de uz pentru executarea lucrãrilor necesare în vederea realizãrii, reabilitãrii sau retehnologizãrii capacitãţilor, concesionarul poate: a) sã depoziteze pe terenurile proprietate privatã, în mãsura strict necesarã, materiale, echipamente, utilaje şi instalaţii; b) sã desfiinţeze culturi sau plantaţii ori alte amenajãri existente ori numai sã le restrângã, în mãsura strict necesarã, pentru executarea lucrãrilor, în condiţiile legii; c) sã extragã materiale, sã capteze apa, în condiţiile prevãzute de legislaţia în vigoare; d) sã instaleze utilaje şi sã lucreze cu acestea, sã amplaseze birouri şi locuinţe de şantier; e) sã opreascã ori sã restrângã activitãţi ale proprietarului, în mãsura strict necesarã, pentru executarea lucrãrilor pentru capacitatea respectivã."; - Art. 88: "Dreptul de uz pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii se întinde pe toatã durata de funcţionare a capacitãţii, iar exercitarea lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii. În exercitarea acestui drept concesionarul poate: a) sã depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalaţii pentru întreţinere, revizii, reparaţii şi intervenţii necesare pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii; b) sã instaleze utilaje şi sã lucreze cu acestea; c) sã afecteze culturi, plantaţii sau alte amenajãri existente şi sã restrângã activitãţi ale proprietarului, în mãsura şi pe durata strict necesarã, în vederea executãrii operaţiunilor de întreţinere, reparaţii, revizii sau intervenţii pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii."; - Art. 89: "Servitutea legalã de trecere subteranã, de suprafaţã sau aerianã cuprinde dreptul la instalare de reţele, de conducte, linii, stâlpi şi de alte echipamente aferente capacitãţii, precum şi accesul la locul de amplasare a acestora pentru intervenţii, întreţinere, reparaţii, revizii, modificãri şi exploatare, conform prevederilor legale în vigoare."; - Art. 90: "(1) Drepturile de uz şi de servitute legalã, prevãzute la art. 86, asupra terenurilor şi altor bunuri proprietate publicã sau proprietate privatã a persoanelor fizice ori juridice au ca obiect utilitatea publicã, au caracter legal şi se exercitã pe toatã durata de viaţã a capacitãţii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizãrii unei capacitãţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrãrilor de intervenţie în caz de avarie. (2) Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietãţilor afectate de capacitãţile din domeniul gazelor naturale se realizeazã cu titlu gratuit pe toatã durata existenţei acestora. Dacã, cu ocazia intervenţiilor pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinãtatea capacitãţilor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligaţia sã plãteascã despãgubiri în condiţiile legii." În opinia autorului, dispoziţiile de lege menţionate încalcã art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie, care ocroteşte şi garanteazã dreptul de proprietate, precum şi posibilitatea exproprierii pentru lucrãri de interes general cu plata unei despãgubiri juste. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, precum şi criticile de neconstituţionalitate formulate în argumentarea acesteia, Curtea constatã cã sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmeazã: Prevederile <>art. 86, 87, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 instituie o sarcinã gratuitã care greveazã proprietãţile afectate de capacitãţi din domeniul gazelor naturale pe toatã durata existenţei acestora. Dreptul de uz şi dreptul de servitute asupra acestor terenuri privesc utilitatea publicã, au caracter legal şi se exercitã pe toatã durata de existenţã a capacitãţii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizãrii unei capacitãţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrãrilor de intervenţie în caz de avarie. Rezultã deci cã exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacitãţi din domeniul gazelor naturale este determinatã de un interes general şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent sã stabileascã limitele dreptului de proprietate în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale. Cu privire la exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra unor terenuri afectate de capacitãţi care au ca obiect utilitãţi publice, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, şi <>Decizia nr. 167 din 1 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 17 mai 2004, prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4), art. 18 şi <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 . În aceste decizii Curtea a reţinut cã, în argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã, constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, "în condiţiile legii organice". Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul este, aşadar, competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin reglementarea dedusã controlului, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. Analizând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţionalã a reţinut cã, potrivit acesteia, legiuitorul poate aprecia în funcţie de nevoia realã a comunitãţii mãsurile de limitare a exerciţiului dreptului de proprietate. În Cauza "James şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei", 1986, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã nu poate fi vorba despre o încãlcare a dispoziţiilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale dacã privarea de proprietate a fost fãcutã într-un anumit context politic, economic sau social, dacã rãspunde unei "utilitãţi publice", aşa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie, aparţinând chiar şi unei categorii mai restrânse de persoane, deci şi în situaţia în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizeazã sau nu profitã ea însãşi de bun. În vederea realizãrii scopului ei legitim, mãsura privativã de proprietate trebuie însã sã pãstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunitãţii şi apãrarea drepturilor fundamentale ale individului. Or, în aceastã materie, legea românã respectã exigenţele impuse de prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, Curtea a constatat cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, indiferent de titular, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã. Curtea a mai reţinut cã art. 44 alin. (5) din Constituţie prevede expres dreptul autoritãţilor de a folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare pentru lucrãri de interes general, în condiţiile acordãrii de despãgubiri proprietarului pentru "daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii". Pe de altã parte, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, "dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie, atât considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţã. În fine, se reţine cã nimic nu împiedicã persoana care a suferit un prejudiciu în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacitãţilor din domeniul gazelor naturale care se executã pe terenurile proprietate privatã sã solicite statului sau societãţilor comerciale specializate repararea pagubelor produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun. Acest lucru rezultã, de altfel, chiar din cuprinsul prevederilor <>art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004 .
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 86, 87, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 , excepţie ridicatã de Mirel Niculae şi Mariana Veronica Niculae în Dosarul nr. 1.633/C/2006 al Tribunalului Cãlãraşi. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
