Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 98 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 236 alin. 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 248 din 8 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Pusks Valentin Zoltn - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tower Center International" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.999/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã pentru autorul excepţiei domnul avocat Marius Grigorescu, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar, constatându-se lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 29.999/299/2009, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 236 alin. 4 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Tower Center International" - S.R.L. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect asigurare de dovezi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul egalitãţii în drepturi, limiteazã accesul liber la justiţie şi restrâng exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi şi contravin art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, accesul liber la justiţie implicã atât egalitatea de tratament a pãrţilor implicate într-un litigiu civil, cât şi egalitatea armelor procedurale puse la dispoziţia acestora pentru a afirma sau a combate pretenţiile deduse judecãţii. Ori de câte ori instanţa de judecatã va dispune admiterea cererii de asigurare de dovezi fãrã citarea pãrţilor, pârâtul nu va putea sã îşi asigure apãrarea faţã de administrarea probei, spre deosebire de reclamant care, deoarece a introdus cererea, va avea cunoştinţã de data fixatã de instanţã pentru soluţionarea cererii sale şi va putea sã o susţinã. În aceste condiţii, primejdia în administrarea probei nu justificã limitarea exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 236 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "În caz de primejdie în întârziere, instanţa va putea încuviinţa cererea şi fãrã citarea pãrţilor."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat prin mai multe decizii şi, rãspunzând unor critici asemãnãtoare, a statuat constant cã prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.
Astfel, prin <>Decizia nr. 632 din 26 iunie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 24 august 2007, şi <>Decizia nr. 173 din 6 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 18 aprilie 2007, Curtea a statuat cã procedura de asigurare a dovezilor este o procedurã specialã, de urgenţã, ce are un scop limitat, acela de conservare a unor dovezi care se aflã în primejdie sã disparã sau sã fie greu de administrat în viitor. Orice persoanã interesatã poate recurge la aceastã procedurã, condiţia fundamentalã a unui asemenea demers fiind existenţa unei primejdii în administrarea dovezii sau în constatarea unei anumite stãri de fapt care ar putea sã înceteze ori sã se schimbe pânã la administrarea dovezilor, fãrã ca dispoziţiile criticate sã contravinã prevederilor art. 16 din Constituţie.
De asemenea, Curtea a reţinut cã liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situaţii deosebite şi implicã existenţa unor proceduri unice pentru situaţii deosebite, aşa cum este şi cea a asigurãrii dovezilor. De altfel, dovezile administrate prin aceastã procedurã pot fi folosite şi de partea care nu a solicitat administrarea lor, conservarea dovezilor în aceste condiţii neprivând pãrţile interesate de dreptul de a le combate prin alte probe în cursul procesului de fond.
Totodatã, ca o garanţie a dreptului la apãrare, legiuitorul a prevãzut, în cazul constatãrii de urgenţã a unei anumite stãri de fapt, obligativitatea comunicãrii procesului-verbal celui împotriva cãruia s-a fãcut constatarea, dacã acesta nu a fost de faţã la cercetare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Având în vedere cã nu a fost reţinutã restrângerea sau încãlcarea vreunui drept sau a vreunei libertãţi, Curtea constatã cã prevederile art. 53 din Constituţie nu au incidenţã în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tower Center International" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.999/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
