Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 978 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. (1) lit. d) si art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 683 din 27 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 şi art. 94 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Maria Puşcaşu în Dosarul nr. 3.437/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care aratã cã dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, lege care, însã, a preluat soluţia legislativã criticatã. Se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 79 din 26 ianuarie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.437/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 şi art. 94 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Maria Puşcaşu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva unor decizii emise de o casã judeţeanã de pensii, decizii ce privesc suspendarea plãţii pensiei de urmaş şi recuperarea debitului cauzat ca urmare a nerespectãrii art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât interzic cumulul pensiei de urmaş cu veniturile brute realizate mai mari de o pãtrime din salariul mediu dintr-o activitate profesionalã. O astfel de reglementare contravine art. 41, art. 47 teza a doua şi art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Tribunalul Vrancea - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât, prin efectul lor, se ajunge la o discriminare între persoanele beneficiare ale pensiei de urmaş care pot cumula venituri brute mai mici de o pãtrime din salariul mediu dintr-o activitate profesionalã şi cele care, deşi beneficiazã de o atare pensie, nu pot cumula venituri brute mai mari de o pãtrime din salariul mediu dintr-o activitate profesionalã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 92 şi art. 94 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, autorul acesteia criticã numai art. 92 alin. (1) lit. d) şi art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, texte asupra cãrora Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmeazã sã se pronunţe şi care au urmãtorul cuprins:
- Art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000: "(1) Plata pensiei se suspendã începând cu luna urmãtoare celei în care:
[...]
d) beneficiarul unei pensii de urmaş realizeazã dintr-o activitate profesionalã venituri brute lunare mai mari de o pãtrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3)".
- Art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000: "(2) Beneficiarii pensiei de urmaş pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionalã, dacã veniturile brute lunare realizate nu depãşesc o pãtrime din salariul mediu brut lunar pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3)".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 privind dreptul la muncã, art. 47 teza a doua privind nivelul de trai şi art. 115 alin. (6) privind domeniile în care nu se poate reglementa prin ordonanţe de urgenţã. Totodatã, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, a fost abrogatã prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Deşi soluţia legislativã criticatã a fost reluatã principial în art. 114 alin. (1) lit. h) şi art. 118 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din noua lege, se modificã un element esenţial al acesteia, şi anume pragul pânã la care se poate cumula pensia de urmaş cu venitul brut realizat dintr-o activitate profesionalã, respectiv de la o pãtrime din salariul mediu brut pe economie la 35% din câştigul salarial mediu brut.
Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii, a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare. Astfel, sub aspectul admisibilitãţii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile legale criticate continuã sã producã efecte juridice din moment ce, prin deciziile contestate de cãtre autorul excepţiei, s-a stabilit în sarcina acestuia un debit tocmai ca urmare a încãlcãrii textului art. 92 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000. Astfel, prin efectul textului criticat, decizia de debit poate fi pusã în platã, aceasta constituind şi titlu executoriu.
____________
*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
În consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este admisibilã şi urmeazã sã fie analizatã pe fond.
II. Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 79 din 26 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 23 februarie 2010, a statuat cã raţiunea instituirii pensiei de urmaş rezidã în obligaţia pozitivã a statului de a susţine soţul supravieţuitor sau copiii celui decedat prin acoperirea cheltuielilor materiale necesare traiului şi pentru a suplini astfel contribuţia materialã a celui decedat. Pensia de urmaş, întrucât are natura unui ajutor din partea statului, nu se poate cumula cu alte venituri dacã beneficiarul acesteia realizeazã venituri peste un anumit cuantum, considerat de legiuitor ca fiind suficient pentru un trai decent. În acest caz, ajutorul nu se mai justificã din moment ce beneficiarul pensiei de urmaş realizeazã venituri din activitãţi profesionale peste un anumit cuantum ce îi permite sã îşi asigure un trai decent, independent de ajutorul primit din partea statului sub forma pensiei de urmaş.
Prin urmare, Curtea a constatat cã pensia de urmaş are natura juridicã a unui ajutor acordat de stat persoanelor care se regãsesc în Capitolul IV Secţiunea V din Legea nr. 19/2000, în scopul suplinirii pe cât posibil a contribuţiei materiale a celui decedat.
În aceste condiţii, suspendarea plãţii pensiei de urmaş în cazul în care beneficiarul acesteia realizeazã dintr-o activitate profesionalã venituri brute lunare mai mari de o pãtrime din salariul mediu brut pe economie nu este decât o aplicare, la nivelul legii, a raţiunii pentru care a fost instituitã pensia de urmaş. Angajarea unei persoane beneficiare a pensiei de urmaş reprezintã un act de voinţã al acesteia în sensul cã îşi poate asigura traiul fãrã a mai apela la ajutorul acordat de stat sub forma pensiei de urmaş; în aceastã situaţie, plata pensiei de urmaş se suspendã, putând fi reluatã în momentul în care persoana în cauzã nu mai realizeazã venituri.
Curtea a mai reţinut cã, în mãsura în care beneficiarul unei pensii de urmaş realizeazã venituri din activitãţi profesionale (nu ca angajat, ci ca prestator de servicii, profesii liberale etc.) sub acest nivel, va putea cumula pensia de urmaş cu venitul realizat.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, inclusiv în raport cu art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. (1) lit. d) şi art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Maria Puşcaşu în Dosarul nr. 3.437/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
