Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 976 din 8 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1898 si art. 1899 alin. 2 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 524 din 28 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1898 şi art. 1899 alin. 2 din Codul civil, excepţie ridicatã de Sorin George Creţu şi Ioan Matei în Dosarul nr. 24.369/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã prevederile legale criticate nu contravin art. 16 şi 44 din Legea fundamentalã, ci, dimpotrivã, consacrã buna-credinţã, astfel încât reglementarea dedusã controlului satisface exigenţele impuse de norma constituţionalã ce vizeazã asigurarea securitãţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor juridice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 24.369/3/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1898 şi art. 1899 din Codul civil, excepţie ridicatã de Sorin George Creţu şi Ioan Matei într-o cauzã civilã având ca obiect recursul declarat împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prin prevederile de lege criticate se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi şi dreptul de proprietate privatã. În acest sens, aratã cã dacã un terţ cumpãrãtor achiziţioneazã un imobil de la un neproprietar, chiar dacã la momentul achiziţionãrii terţul avea credinţa cã persoana care înstrãineazã bunul era proprietar, buna-credinţã nu trebuie sã îi consolideze dreptul în detrimentul adevãratului proprietar. Acesta ar trebui sã poatã obţine posesia şi proprietatea bunului propriu, indiferent de buna sau reauacredinţã a terţului cumpãrãtor, astfel cã buna-credinţã nu ar trebui prezumatã, creându-se un avantaj terţului cumpãrãtor în dauna adevãratului proprietar.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, reglementarea criticatã fiind în concordanţã cu normele constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost stabilit prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 1898 şi art. 1899 din Codul civil.
Însã, din examinarea concluziilor scrise depuse la dosar de autorii excepţiei, în susţinerea acesteia rezultã cã în realitate este criticat doar alin. 2 al art. 1899 din Codul civil. Ca atare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate asupra cãruia Curtea urmeazã astfel a se pronunţa îl constituie prevederile art. 1898 şi art. 1899 alin. 2 din Codul civil, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1898: "Buna-credinţã este credinţa posesorului cã, cel de la care a dobândit imobilul, avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea.
Este destul ca buna-credinţã sã fi existat în momentul câştigãrii imobilului.";
- Art. 1899: "Buna-credinţã se presupune totdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce aleagã rea-credinţã."
Autorii excepţiei susţin cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, a statuat cã, "prin consacrarea bunei-credinţe ca o cauzã de asanare a nulitãţii absolute a actelor de înstrãinare a imobilelor preluate fãrã titlu valabil, legiuitorul a înţeles ca în conflictul de interese legitime dintre adevãratul proprietar şi subdobânditorul de bunã-credinţã al bunului sãu imobil sã fie preferat cel din urmã. Recunoaşterea prevalenţei interesului subdobânditorului de bunã-credinţã a fost impusã de raţiuni care vizeazã asigurarea securitãţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic soluţia se fundamenteazã pe principiul validitãţii aparenţei în drept, a cãrui esenţã este exprimatã prin adagiul «error communis facit jus»".
De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat cã "incidenţa principiului validitãţii aparenţei în drept este însã subsecventã întrunirii cumulative a douã condiţii privind eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vânzãtorului - eroare care trebuie sã fie comunã sau unanimã şi, de asemenea, invincibilã - şi a unei condiţii privind buna-credinţã a subdobânditorului, care trebuie sã fie perfectã, adicã lipsitã de orice culpã sau chiar îndoialã imputabilã acestuia".
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1898 şi art. 1899 alin. 2 din Codul civil, excepţie ridicatã de Sorin George Creţu şi Ioan Matei în Dosarul nr. 24.369/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
