Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 976 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 683 din 27 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Viorel Micula în Dosarul nr. 795/111/C/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.093D/2010.
La apelul nominal rãspunde avocatul Gheorghe Piperea pentru partea Micula Ioan, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului Gheorghe Piperea care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 795/111/C/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Viorel Micula.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, prin acordarea dreptului acţionarilor minoritari, nemulţumiţi de votul exprimat în cadrul adunãrii generale, de a solicita invalidarea votului exprimat de majoritatea acţionarilor, se încalcã dreptul de proprietate al celor din urmã. Deşi prin Legea fundamentalã statul şi-a asumat rolul de a crea cadrul economic, social şi politic necesar derulãrii activitãţii comercianţilor, proclamând libertatea economicã şi libera asociere, prin dispoziţiile criticate se încalcã aceste douã componente ale economiei de piaţã. De asemenea, textul criticat creeazã discriminãri între acţionari, fãrã a fi justificat un interes general, mãsura nefiind proporţionalã cu scopul urmãrit.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu urmãtorul cuprins: "Hotãrârile adunãrii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generalã sau care au votat contra şi au cerut sã se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã, art. 45 referitoare la libertatea economicã, art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi art. 136 alin. (5) referitoare la proprietatea privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 178 din 29 martie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 21 iunie 2005, a statuat, pe de o parte, cã dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 asigurã satisfacerea cerinţei constituţionale a respectãrii legilor, prevãzute de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã, precum şi a dreptului de acces liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie. Din aceastã perspectivã reglementarea dreptului acţionarilor care nu au luat parte la adunarea generalã sau care au votat contra şi au cerut sã se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei de a ataca în justiţie hotãrârile adunãrii generale contrare legii sau actului constitutiv se bucurã de legitimitatea constituţionalã. Pe de altã parte, Curtea a observat cã alin. (1) al art. 132 din Legea nr. 31/1990 prevede cã hotãrârile luate de adunarea generalã în limitele legii ori actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
De asemenea, prin Decizia nr. 250 din 9 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din data de 13 aprilie 2006, Curtea a constatat cã reglementarea instituitã de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 constituie o mãsurã de protecţie a acţionarilor minoritari care se considerã vãtãmaţi printr-o hotãrâre a adunãrii generale a acţionarilor, contrarã legii sau actului constitutiv, aceştia putându-se adresa instanţei de judecatã pentru apãrarea drepturilor şi intereselor lor legitime, textul de lege criticat reprezentând o consacrare în plan legislativ a principiului constituţional al accesului liber la justiţie.
Totodatã, prin Decizia nr. 572 din 19 septembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, Curtea a reţinut cã reglementarea dreptului acţionarilor care se considerã vãtãmaţi printr-o hotãrâre a adunãrii generale de a se adresa instanţei de judecatã, pentru apãrarea drepturilor şi intereselor lor legitime, reprezintã o consacrare a principiului constituţional al liberului acces la justiţie şi nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În continuare, Curtea a constatat cã textul de lege criticat este în deplinã conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, cu atât mai mult cu cât cadrul juridic instituit de legiuitor pentru exercitarea dreptului de proprietate nu trebuie sã contravinã intereselor generale sau intereselor particulare ale unor subiecte de drept.
În final, prin Decizia nr. 904 din 5 decembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, Curtea a apreciat cã nu se poate susţine cã introducerea în justiţie, în mod abuziv, a unor acţiuni în anularea hotãrârilor adunãrii generale a acţionarilor are drept efect blocarea activitãţii societãţii. Aceasta deoarece, conform art. 133 din Legea nr. 31/1990, intentarea acţiunii în anulare nu este suspensivã de executare a hotãrârii atacate, suspendarea executãrii pronunţându-se prin ordonanţã preşedinţialã, cu posibila obligare a reclamantului la plata unei cauţiuni. Ca atare, asemenea prevederi reprezintã garanţii procesuale de naturã sã evite introducerea şicanatorie a acţiunilor de anulare a hotãrârilor adunãrilor generale ale societãţilor comerciale.
Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei în aceastã materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Viorel Micula în Dosarul nr. 795/111/C/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
