Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 974 din 6 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit a) si b) si art. 30 alin. (1) lit. c) si d), alin. (3) lit. b) si alin. (4) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 29 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit a) şi b) şi art. 30 alin. (1) lit. c) şi d), alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din <>Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, excepţie ridicatã de Rãzvan Rada în Dosarul nr. 6.058/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã personal Rãzvan Rada, partea Andrei Deak şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã, prin consilier juridic.
Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecatã.
Partea Andrei Deak solicitã, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele pe care le-a invocat autorul excepţiei.
Reprezentantul Inspectoratului Poliţiei de Frontierã solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât aceasta nu are legãturã cu litigiul aflat pe rolul instanţei de judecatã. Precizeazã cã obiectul litigiului îl constituie anularea unei hotãrâri a Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii, hotãrâre care a avut drept temei legal <>art. 2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã textele de lege criticate nu contravin principiului egalitãţii în drepturi. Legea fundamentalã garanteazã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, dar aplicarea acestui principiu nu înseamnã uniformitate. Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat cã principiul egalitãţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situaţii diferite poate exista un tratament juridic diferit. Prevederile legale criticate au în vedere exclusiv protejarea copilului, fiind în acord cu reglementãrile cuprinse în Convenţia de la Haga la care România a aderat prin <>Legea nr. 100/1992 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.058/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin (1) lit. c) şi d), alin. (3) lit. b) şi alin. (4), precum şi ale <>art. 17 alin. (1) lit a) şi b) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, excepţie ridicatã de Rãzvan Rada.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile criticate din <>Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate contravin art. 16, 48 şi 53 din Constituţie, precum şi art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 şi art. 5 din Protocolul nr. 7 la aceastã convenţie, deoarece "discrimineazã pãrinţii divorţaţi faţã de pãrinţii cãsãtoriţi sau pãrinţii necãsãtoriţi".
Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã prevederile de lege criticate contravin art. 16, 20, art. 26 alin. (1), art. 49 şi 53 din Constituţie, precum şi art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 18 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, fãrã a motiva în ce constã aceastã încãlcare.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile de lege criticate sunt în concordanţã cu dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea pãrinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor". Din examinarea acestor dispoziţii constituţionale, rezultã cã principiul egalitãţii se referã la soţi, situaţie ce presupune existenţa unui cadru juridic instituţional, întemeiat pe cãsãtorie, în care, potrivit prevederilor art. 98 din Codul familiei, mãsurile privitoare la persoana şi bunurile copiilor se iau de cãtre pãrinţi de comun acord. În situaţia precizatã de autorul excepţiei nu ne gãsim în ipoteza prevãzutã de aceste dispoziţii constituţionale, în sensul cã pãrinţii copilului nu mai au calitatea de soţi, aflându-se într-o situaţie, cel puţin teoretic, conflictualã, iar în lipsa unei înţelegeri intervenite între pãrinţi, instanţa judecãtoreascã a decis modalitãţile concrete prin care drepturile şi obligaţiile pãrinţilor faţã de copil vor fi exercitate, avându-se în vedere exclusiv interesul copilului. Faptul cã în situaţiile expres prevãzute de lege minorul, cetãţean român, poate cãlãtori în strãinãtate doar cu acordul pãrintelui cãruia i-a fost încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã a avut în vedere interesul pe care minorul îl are în efectuarea cãlãtoriei respective şi nicidecum restrângerea sferei exerciţiului drepturilor pãrinteşti ale pãrintelui cãruia nu i-a fost încredinţat acesta.
Avocatul Poporului considerã prevederile de lege ca fiind constituţionale. Instituirea unui tratament juridic diferit în ce priveşte pãrintele divorţat cãruia nu i-a fost încredinţat copilul, faţã de celãlalt pãrinte, este justificatã în mod obiectiv şi rezonabil de faptul cã cei doi pãrinţi se aflã în situaţii juridice diferite. Aceste diferenţieri sunt determinate de separarea pãrinţilor şi de posibilitatea obiectivã de menţinere şi dupã desfacerea cãsãtoriei a aceloraşi modalitãţi de exerciţiu al drepturilor şi îndatoririlor pãrinteşti. Dupã încredinţarea copilului unuia dintre pãrinţi, celãlalt pãrinte continuã a avea dreptul şi obligaţia creşterii acestuia, însã nu mai are exerciţiul pazei şi supravegherii, dreptul de a-i stabili locuinţa şi de a dispune cu privire la bunurile acestuia, determinat de faptul cã mãsura încredinţãrii presupune locuirea şi convieţuirea copilului cu celãlalt pãrinte şi, în mod obiectiv, aceste drepturi nu pot fi exercitate de pãrintele care nu locuieşte cu copilul.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17 alin. (1) lit a) şi b) şi ale art. 30 alin (1) lit. c) şi d), alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din <>Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 17 alin. (1) lit. a) şi b):"(1) Minorilor cetãţeni români, care nu se aflã în una dintre situaţiile de suspendare a exercitãrii dreptului la liberã circulaţie în strãinãtate, li se elibereazã paşapoarte simple în urmãtoarele condiţii:
a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor pãrinţi, a pãrintelui supravieţuitor, a pãrintelui cãruia i-a fost încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi irevocabilã sau, dupã caz, a reprezentantului legal;
b) în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor pãrinţi, a pãrintelui supravieţuitor, a pãrintelui cãruia i-a fost încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi irevocabilã sau, dupã caz, a reprezentantului legal.";
- Art. 30 alin. (1) lit. c) şi d), alin. (3) lit. b) şi alin. (4): "(1) Organele poliţiei de frontierã permit ieşirea din România a cetãţenilor români minori numai dacã sunt însoţiţi de o persoana fizicã majorã, în urmãtoarele cazuri:
[...]
c) minorului care este înscris în paşaportul unui pãrinte şi cãlãtoreşte în strãinãtate împreunã cu acesta sau, dupã caz, este titular al unui paşaport individual sau, dupã caz, al unei cãrţi de identitate şi cãlãtoreşte împreunã cu unul dintre pãrinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreunã cu acesta, fãrã a mai fi necesarã declaraţia celuilalt pãrinte, numai dacã pãrintele însoţitor face dovada faptului cã minorul i-a fost încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi irevocabilã;
d) minorului care este titular al unui paşaport individual sau, dupã caz, al unei cãrţi de identitate şi cãlãtoreşte însoţit de o altã persoanã fizicã majorã i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreunã cu aceasta numai dacã persoana însoţitoare prezintã o declaraţie a ambilor pãrinţi sau, dupã caz, a pãrintelui cãruia minorul i-a fost încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi irevocabilã, a pãrintelui supravieţuitor ori a reprezentantului sãu legal, care sã cuprindã acordul acestora cu privire la efectuarea cãlãtoriei respective de cãtre minor, la statul sau statele de destinaţie, la perioada în care urmeazã sã se desfãşoare cãlãtoria, precum şi datele de identitate ale însoţitorului respectiv.;
[...]
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b)-d), organele poliţiei de frontierã permit ieşirea din România a minorilor însoţiţi, numai în urmãtoarele situaţii:
[...]
b) în cazul în care însoţitorul face dovada cã minorul se deplaseazã pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzãtoare, din care sã rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor desfãşura aceste studii sau concursuri, chiar dacã existã acordul doar al unuia dintre pãrinţi.
(4) Pe lângã informaţiile prevãzute la alin. (1) lit. d), declaraţia pãrinţilor, a pãrintelui cãruia minorul i-a fost încredinţat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi irevocabilã, a pãrintelui supravieţuitor sau a reprezentantului legal, dupã caz, trebuie sã cuprindã şi urmãtoarele menţiuni:
a) scopul deplasãrii;
b) ruta urmatã pânã în statul de destinaţie;
c) indicarea faptului dacã minorul urmeazã sã rãmânã în statul de destinaţie, caz în care trebuie menţionatã persoana cãreia urmeazã a-i fi încredinţat minorul, sau dacã urmeazã sã se reîntoarcã împreunã cu un însoţitor, ale cãrui date de identitate trebuie indicate, în cazul în care acesta este o altã persoanã decât cea cu care iese din România."
Textele constituţionale considerate a fi încãlcate sunt: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 48 privind familia şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Este invocatã şi încãlcarea art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi art. 14 referitor la interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 5 (privind egalitatea între soţi) al Protocolului nr. 7 la aceastã convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Principala criticã de neconstituţionalitate vizeazã încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Autorul excepţiei considerã cã prevederile de lege criticate contravin principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât se creeazã o discriminare între pãrintele divorţat cãruia i-a fost încredinţat minorul spre creştere şi educare printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã şi celãlalt pãrinte.
Examinând aceastã criticã, Curtea constatã cã instituirea unui tratament juridic diferit în ceea ce priveşte pãrintele divorţat cãruia nu i-a fost încredinţat copilul, faţã de celãlalt pãrinte, este justificatã în mod obiectiv şi rezonabil de faptul cã cei doi pãrinţi se aflã în situaţii juridice diferite. Aceste diferenţieri sunt determinate de separarea pãrinţilor şi de posibilitatea obiectivã de menţinere şi dupã desfacerea cãsãtoriei a modalitãţilor de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor pãrinteşti. Dupã încredinţarea copilului unuia dintre pãrinţi, celãlalt pãrinte continuã a avea dreptul şi obligaţia creşterii acestuia, însã nu dreptul de pazã şi de supraveghere. Locuirea şi convieţuirea copilului cu pãrintele cãruia i-a fost încredinţat acesta sunt drepturi ce nu pot fi exercitate de pãrintele care nu locuieşte cu copilul.
Curtea constatã cã aceste prevederi sunt în deplinã concordanţã cu normele din convenţiile internaţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât au în vedere protejarea copilului în acord cu reglementãrile cuprinse în Convenţia de la Haga, la care România a aderat prin <>Legea nr. 100 din 16 septembrie 1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992. Astfel, potrivit art. 5 lit. a) din aceastã convenţie, dreptul privind încredinţarea copilului include şi dreptul de a hotãrî cu privire la locul reşedinţei acestuia, conferindu-i, în consecinţã, pãrintelui cãruia i-a fost încredinţat, dreptul de a cãlãtori împreunã cu acesta.
De altfel, <>Legea nr. 248/2005 nu reglementeazã ipoteza exercitãrii abuzive a drepturilor pãrinteşti de cãtre pãrintele divorţat cãruia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare, aceasta constituind obiectul altor reglementãri specifice domeniului protecţiei copilului.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 30 alin. (1) lit. c) şi d), alin. (3) lit. b) şi alin. (4) din <>Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetãţenilor români în strãinãtate, excepţie ridicatã de Rãzvan Rada în Dosarul nr. 6.058/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
