Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 973 din 25 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si art. 35 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 6 si art. 17 lit. c) raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 571 din 17 august 2009
DECIZIE nr. 973 din 25 iunie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi <>art. 35 din Codul de procedurã penalã , precum şi a dispoziţiilor <>art. 6 şi <>art. 17 lit. c) raportat la <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 571 din 17 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Paul Cãlin Micu şi Cãlin Vaida în Dosarul nr. 6.160/100/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi <>art. 35 din Codul de procedurã penalã , <>art. 6 şi <>art. 17 lit. c) raportat la <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de George Becali şi Victor Piţurcã în Dosarul nr. 1.912/33/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 936D/2009 şi nr. 1.146D/2009 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile <>art. 164 din Codul de procedurã civilã , nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.146D/2009 la Dosarul nr. 936D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierile din 6 martie 2009 şi 18 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 6.160/100/2008 şi nr. 1.912/33/2008, Tribunalul Maramureş - Secţia penalã şi Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi, respectiv, <>art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi <>art. 35 din Codul de procedurã penalã , precum şi a dispoziţiilor <>art. 6 , <>art. 17 lit. c) raportat la <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Excepţia a fost ridicatã în dosarele de mai sus de Paul Cãlin Micu, Cãlin Vaida, George Becali şi Victor Piţurcã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã <>art. 6 şi <>art. 17 lit. c) raportat la <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 încalcã dispoziţiile constituţionale ale <>art. 23 alin. (12) , <>art. 11 , <>art. 20 raportat la <>art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale , <>art. 73 alin. (3) , <>art. 21 alin. (3) şi <>art. 124 alin. (2) , deoarece legea specialã autorizeazã aplicarea prin analogie a pedepsei prevãzute la infracţiunile din <>Codul penal . Or, o asemenea reglementare este de naturã a afecta principiul legalitãţii infracţiunilor şi pedepselor. De asemenea, prin intermediul textelor criticate se stabileşte în mod nejustificat un regim juridic discriminator care afecteazã dreptul la un proces echitabil şi care instituie o justiţie strãinã principiilor referitoare la unicitate, imparţialitate şi egalitate.
În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi <>art. 35 din Codul de procedurã penalã , se susţine cã acestea contravin <>art. 16 alin. (1) , <>art. 21 alin. (1) şi (3) şi <>art. 124 alin. (2) din Constituţia României , deoarece, spre deosebire de alţi cetãţeni, în temeiul unui competenţe speciale dupã calitatea persoanei, avocaţii, care în esenţã desfãşoarã o activitate liberã şi independentã ce nu implicã exerciţiul autoritãţii de stat, sunt privaţi de un grad de justiţie, respectiv calea apelului.
Tribunalul Maramureş - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 28^1 pct. 1 lit. b) cu denumirea marginalã Competenţa Curţii de Apel şi <>art. 35 cu denumirea marginalã Competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate din <>Codul de procedurã penalã , precum şi dispoziţiile <>art. 6 şi <>art. 17 lit. c) raportat la <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã :
"Curtea de Apel:
1. judecã în primã instanţã:
b) infracţiunile sãvârşite de judecãtorii de la judecãtorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţioneazã pe lângã aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecãtoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi;";
- <>Art. 35 din Codul de procedurã penalã :
"(1) În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacã competenţa în raport cu diferiţii fãptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi fãptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacã competenţa dupã natura faptelor sau dupã calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.
(2) Dacã dintre instanţe una este civilã, iar alta militarã, competenţa revine instanţei civile.
(3) Dacã instanţa militarã este superioarã în grad, competenţa revine instanţei civile echivalente în grad cu instanţa militarã.
(4) Competenţa de a judeca cauzele reunite rãmâne dobânditã instanţei, chiar dacã pentru fapta sau pentru fãptuitorul care a determinat competenţa acestei instanţe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea.
(5) Tãinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judecã infracţiunea la care acestea se referã, iar dacã competenţa dupã calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.";
- <>Art. 6 din Legea nr. 78/2000 : "Infracţiunile de luare de mitã prevãzutã la <>art. 254 din Codul penal , de dare de mitã prevãzutã la <>art. 255 din Codul penal , de primire de foloase necuvenite - prevãzutã la <>art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţã - prevãzutã la <>art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.";
- <>Art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 : "(1) În înţelesul prezentei legi, urmãtoarele infracţiuni sunt în legãturã directã cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene: [...]
c) falsul şi uzul de fals sãvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevãzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau sãvârşite în realizarea scopului urmãrit printr-o asemenea infracţiune;";
- <>Art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 : "(1) Infracţiunile prevãzute la art. 17 lit. a)-d1) se sancţioneazã cu pedepsele prevãzute în <>Codul penal pentru aceste infracţiuni, al cãror maxim se majoreazã cu 2 ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 48 din 24 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 , statuând de principiu cã reglementarea care formeazã obiectul excepţiei nu constituie o incriminare prin analogie, aşa cum greşit susţin autorii acesteia, ci o legiferare a rãspunderii penale printr-o normã juridicã explicativã, care nu încalcã prevederile <>art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã şi ale <>art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale . De altfel, analogia, ca instituţie juridicã, se plaseazã în sfera aplicãrii legii ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, cãci analogia implicã absenţa normei şi, în consecinţã, libertatea recunoscutã unei autoritãţi publice - în mod excepţional, şi nu în materie penalã - de a stabili ea însãşi regula dupã care urmeazã sã rezolve un caz, luând ca model o altã soluţie pronunţatã într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziţia legalã atacatã prevede expres cã infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.
Curtea a mai constatat cã nu poate primi susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 ar încãlca celelalte principii constituţionale invocate, deoarece din textul legii nu rezultã vreo restrângere în sensul reclamat de autorul excepţiei. Aşa fiind, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, inclusiv în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 lit. c) raportat la <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 .
Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi <>art. 35 alin. 1 din Codul de procedurã penalã , Curtea constatã cã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 206/2004 , publicatã în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004. Cu acel prilej a statuat cã stabilirea competenţelor instanţelor judecãtoreşti, inclusiv în caz de indivizibilitate sau conexitate, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar acesta poate stabili, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare sã se circumscrie cadrului constituţional.
Totodatã, Curtea a reţinut cã prevederile criticate nu conţin privilegii sau discriminãri în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi înscrise în <>art. 4 din Constituţie , iar situaţia juridicã a anumitor categorii de persoane justificã aplicarea unui tratament diferit, în scopul unei mai bune înfãptuiri a justiţiei. De altfel, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa cã <>art. 16 din Legea fundamentalã vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justificã nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţã de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.
Curtea a constatat, de asemenea, cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile <>art. 21 din Constituţie , câtã vreme accesul liber la justiţie este asigurat prin posibilitatea pãrţilor de a se adresa instanţei de judecatã şi de a declara recurs împotriva hotãrârii instanţei de fond, exercitarea dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime nefiind îngrãditã prin stabilirea unei singure cãi de atac (recursul). În acest sens, a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa cã accesul la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege. Faptul cã nu se poate folosi, în cauzã, calea de atac a apelului nu afecteazã drepturile procesuale ale inculpatului, având în vedere dispoziţiile <>art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedurã penalã , care prevãd cã recursul, în acest caz, nu se limiteazã la motivele de casare enumerate de <>art. 385^9 din acelaşi cod , iar instanţa este obligatã sã examineze întreaga cauzã sub toate aspectele.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele <>Deciziei nr. 206/2004 îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Paul Cãlin Micu şi Cãlin Vaida în Dosarul nr. 6.160/100/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi <>art. 35 din Codul de procedurã penalã , <>art. 6 şi <>art. 17 lit. c) raportat la <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de George Becali şi Victor Piţurcã în Dosarul nr. 1.912/33/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
