Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 972 din 31 octombrie 2007 referitoare la constitutionalitatea Legii pentru respingerea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 828 din 4 decembrie 2007
În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale <>art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, prin Adresa nr. 5/5.215/C.P.T. din 9 octombrie 2007, Guvernul României a sesizat Curtea Constituţionalã cu privire la neconstituţionalitatea Legii pentru respingerea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 9.471 din 9 octombrie 2007 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 1.409A/2007.
La sesizare au fost anexate, în copie, urmãtoarele documente:
- Raportul întocmit de Comisia pentru administraţie publicã, organizarea teritoriului şi protecţia mediului nr. 416 din 27 iunie 2007;
- Legea pentru respingerea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, în forma adoptatã de Senat;
- extrasul din stenograma şedinţei Senatului din data de 18 septembrie 2007, cuprinzând dezbaterile şi votul asupra legii în discuţie.
Obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate îl constituie unele critici privitoare la ceea ce, în opinia Guvernului, constituie "grave vicii constituţionale, atât sub aspectul calificãrii actului normativ supus controlului şi, respectiv, al procedurii de adoptare a acestuia, cât şi sub aspectul soluţiei legislative propuse."
În funcţie de aspectele sesizate, acestea formeazã douã categorii:
I. Prima categorie de critici, referitoare la neconstituţionalitatea extrinsecã a legii deduse controlului, constã în aceea cã adoptarea actului normativ contestat s-a fãcut cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 75 alin. (1), ale art. 76 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (5) teza finalã din Constituţie. În acest sens se susţine:
1. Raportul favorabil, cu amendamente, întocmit de Comisia pentru administraţie publicã, organizarea teritoriului şi protecţia mediului a fost supus votului în plenul Senatului şi a întrunit 27 de voturi pentru, 47 de voturi împotrivã şi 3 abţineri, nefiind aprobat sau respins cu votul prevãzut de <>art. 102 alin. (5) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotãrârea nr. 28/2005 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãruia "Raportul comisiei sesizate în fond se aprobã sau se respinge de Senat cu acelaşi cvorum cu care se aprobã sau se respinge legea pentru care este întocmit", deşi preşedintele de şedinţã a atenţionat senatorii cã "legea are caracter de lege organicã".
2. Cu toate cã raportul nu a fost aprobat sau respins cu votul cerut pentru legile organice, minimum 69 de voturi, proiectul de Lege pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 a fost supus votului plenului Senatului, care a fost urmãtorul: 17 voturi pentru, 58 de voturi împotrivã şi 3 abţineri. În mod eronat, pe baza acestui vot, preşedintele de şedinţã a anunţat cã, "pe cale de consecinţã, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului, precum şi <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 sunt respinse definitiv în plenul Senatului".
3. Proiectul de lege de aprobare nefiind adoptat de Senat, s-a considerat cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 a fost respinsã "pe cale de consecinţã", cu toate cã plenul Senatului nu s-a pronunţat asupra unei legi de respingere.
4. Proiectul de lege de aprobare trebuia transformat în proiect de lege de respingere, având tot caracter de lege organicã, şi supus votului, iar în cazul în care nu s-ar fi întrunit votul necesar pentru adoptarea unei legi organice, minimum 69 de voturi, trebuia reluat votul în aceeaşi şedinţã sau în alta.
5. Chiar dacã s-ar admite posibilitatea adoptãrii unei legi "pe cale de consecinţã", se constatã cã nu s-a întrunit majoritatea de voturi cerutã pentru adoptarea unei legi cu caracter organic, având în vedere cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 , reglementând într-o materie rezervatã legilor organice, a produs efecte de lege organicã. Or, în cazul unei legi organice, încetarea aplicãrii ei nu se poate face decât tot printr-o lege cu caracter organic, fiind invocatã în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 545/2006 referitoare la constituţionalitatea Legii camerelor de comerţ şi industrie din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006.
6. Întrucât legea de respingere a fost adoptatã de Senat "pe cale de consecinţã", în condiţiile art. 76 alin. (2) din Constituţie, deci ca lege ordinarã, au fost încãlcate dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Constituţie, cu privire la competenţele Camerelor Parlamentului, şi ar fi trebuit sã se facã aplicarea prevederilor art. 75 alin. (4), ceea ce ar fi un nonsens, atât timp cât reglementãrile cuprinse în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 au în mod clar caracter de lege organicã, caz în care Senatul este considerat Camerã decizionalã. De altfel, în raportul Comisiei pentru administraţie publicã, organizarea teritoriului şi protecţia mediului se precizeazã cã "proiectul de lege urmeazã a fi dezbãtut de Senat în calitate de Camerã decizionalã".
II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate intrinsecã a Legii pentru respingerea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 , se susţine cã dispoziţiile legii deduse controlului sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 115 alin. (8) din Constituţie întrucât nu reglementeazã mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei de urgenţã respinse şi nici situaţia actelor adoptate de Guvern în baza şi pentru aplicarea ordonanţei de urgenţã respinse, putându-se considera, în lipsa precizãrilor necesare, cã actele respective sunt şi rãmân în vigoare. Prin urmare, actele adoptate de Guvern, respectiv de primul-ministru, cu privire la organizarea şi funcţionarea structurilor din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, anterior intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 , au fost şi rãmân abrogate prin actele adoptate de Guvern, respectiv de primul-ministru, în aplicarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 . Se invocã în acest sens dispoziţiile <>art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, potrivit cãrora: "Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sã se repunã în vigoare actul normativ iniţial. Fac excepţie prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevãzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de cãtre Parlament".
În final, se solicitã sã se constate neconstituţionalitatea Legii pentru respingerea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a transmite punctele lor de vedere.
Avocatul Poporului considerã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 nu conţine norme de natura legii organice prin care sã fie reglementatã organizarea Guvernului. De asemenea, apreciazã cã "este atributul Curţii Constituţionale sã solicite Parlamentului informaţii în legãturã cu aprecierea sa asupra reglementãrii mãsurilor necesare cu privire la efectele juridice produse de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 pe perioada sa de aplicare."
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra sesizãrii de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, actele depuse la dosar, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorii-raportori, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulatã de Guvern.
Obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate îl constituie Legea pentru respingerea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu urmãtorul conţinut: "Articol unic. - Se respinge <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25 din 18 aprilie 2007 privind stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 23 aprilie 2007."
Prevederile constituţionale considerate ca fiind încãlcate prin dispoziţiile criticate sunt urmãtoarele:
- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 75 alin. (1): "Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primã Camerã sesizatã, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a mãsurilor legislative ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevãzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptãrii, ca primã Camerã sesizatã, Senatului.";
- Art. 76 alin. (1): "Legile organice şi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adoptã cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere.";
- Art. 115 alin. (5) teza finalã: "Ordonanţa de urgenţã cuprinzând norme de natura legii organice se aprobã cu majoritatea prevãzutã la articolul 76 alineatul (1)."
- Art. 115 alin. (8): "Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacã este cazul, mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei."
Analizând sesizarea, Curtea reţine cã legea criticatã - calificatã drept lege organicã - are ca obiect ordonanţa care reglementeazã stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului menite sã conducã la îmbunãtãţirea şi eficientizarea activitãţii acestuia şi sã asigure un proces decizional accelerat la nivelul unor structuri mai flexibile, în noul cadru organizatoric stabilit prin <>Hotãrârea Parlamentului nr. 19/2007 privind modificarea structurii şi componenţei Guvernului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 3 aprilie 2007. În acest context, noua structurã şi componenţa aparatului de lucru al Guvernului au fost modificate.
Curtea constatã cã legea supusã controlului de constituţionalitate a fost adoptatã cu încãlcarea normelor constituţionale referitoare la procedura de legiferare.
În temeiul dispoziţiilor alin. (7) al art. 115 din Constituţie, "Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobã sau se resping printr-o lege [...]", iar potrivit alin. (5) teza finalã al aceluiaşi articol, "Ordonanţa de urgenţã cuprinzând norme de natura legii organice se aprobã cu majoritatea prevãzutã la articolul 76 alineatul (1)."
Cât priveşte procedura legislativã parlamentarã, aceasta se realizeazã în condiţiile prevederilor constituţionale ale secţiunii a 3-a "Legiferarea" din cap. 1 al titlului III şi potrivit regulamentelor parlamentare.
Organizarea aparatului de lucru al Guvernului este reglementatã în secţiunea a 5-a a <>cap. I (articolele 20-23) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificãrile ulterioare. Aceastã lege a fost adoptatã ca lege organicã, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României (înainte de revizuire).
Întrucât prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 se stabilesc unele mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului care afecteazã reglementãrile anterioare în aceastã materie, este necesar ca şi noile mãsuri prevãzute de aceastã ordonanţã de urgenţã sã fie adoptate şi aprobate printr-o lege cu caracter organic.
Aşa cum rezultã din stenograma şedinţei din 18 septembrie 2007, Plenul Senatului a respins, cu 17 voturi pentru, 58 de voturi împotrivã şi 3 abţineri, proiectul de Lege pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 , considerând pe cale de consecinţã cã a fost respinsã şi ordonanţa. Semnificaţia acestui vot priveşte deci transformarea instantanee a proiectului de lege de aprobare în proiect de lege de respingere a ordonanţei de urgenţã, cu acelaşi caracter de lege organicã. Aşa fiind, acest proiect de lege trebuie şi el sã fie adoptat cu majoritatea de voturi cerutã pentru lege organicã, în condiţiile art. 76 alin. (1) din Constituţie.
Întrucât legea dedusã controlului nu satisface aceastã exigenţã, fiind adoptatã în conformitate cu prevederile art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie ca lege ordinarã, Curtea constatã cã aceasta este viciatã de neconstituţionalitate, în ansamblu.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea reţine cã nerespectarea normelor constituţionale ale art. 76 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (5) teza finalã atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora "respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
Neconstituţionalitatea extrinsecã astfel reţinutã face inutilã examinarea celorlalte critici cu finalitate similarã, formulate prin sesizarea de neconstituţionalitate.
În concluzie, Curtea aratã cã, în situaţia în care proiectul de lege pentru aprobarea unei ordonanţe nu întruneşte în Camera decizionalã a Parlamentului votul majoritãţii membrilor pentru adoptare prevãzut la alin. (1) sau la alin. (2) al art. 76 din Constituţie, acesta se transformã în proiect de lege pentru respingerea ordonanţei care se supune unui vot distinct, urmând ca adoptarea sã se facã cu respectarea prevederilor constituţionale ale art. 76 alin. (1) sau (2). În ambele situaţii, Camera decizionalã va aprecia în ce mãsurã sunt aplicabile dispoziţiile art. 115 alin. (8) din Constituţie cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.
În cazul în care Parlamentul respinge ordonanţa se impune sã se precizeze în legea respectivã şi efectele pe care le implicã respingerea ordonanţei.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã Legea pentru respingerea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului este neconstituţionalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României, preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 31 octombrie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
*
OPINIE CONCURENTĂ
I. Opinia formulatã de cei 3 judecãtori semnatari este opinie concurentã, în conformitate cu prevederile <>art. 59 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , deoarece priveşte motivarea deciziei şi temeiurile de neconstituţionalitate reţinute. Concluzia opiniei concurente este aceeaşi cu a deciziei, şi anume de constatare a neconstituţionalitãţii celor douã legi de respingere a proiectelor de lege de aprobare a celor douã ordonanţe de urgenţã ale Guvernului nr. 24/2007 şi, respectiv, nr. 25/2007, dar cu altã motivare şi cu alte temeiuri juridice.
Efectele juridice ale deciziei Curţii Constituţionale, în conformitate cu prevederile <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , sunt diferite şi pe alternative, determinate de temeiurile de constatare a neconstituţionalitãţii fiecãrie legi, precum şi de motivarea corespunzãtoare a acestora.
II. Motivarea deciziei de cãtre ceilalţi judecãtori ai Curţii Constituţionale constatã neconstituţionalitatea celor douã legi, deoarece nu au fost supuse şi urmãtorului vot, ca urmare a respingerii, prin votul dat, a proiectului de aprobare a fiecãrei legi.
În cazul proiectului de lege pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2007 , s-a supus la vot raportul de respingere a proiectului de lege de aprobare a ordonanţei, raport fãcut de Comisia sesizatã în fond, şi, prin votul dat, nu s-a admis raportul de respingere.
Constatând acest rezultat, s-a trecut la supunerea la vot a proiectului de lege de aprobare a ordonanţei; procedeul este corect şi legal. Votându-se, au rezultat 12 voturi pentru, 62 de voturi împotrivã şi 2 abţineri. Votul rezultat a însemnat neaprobarea proiectului de lege de aprobare a ordonanţei, adicã votul exprimat de Senat a fost de respingere a proiectului de lege şi a ordonanţei, deoarece proiectul de lege se referea la ordonanţa în cauzã, iar nu la altceva.
Procedura s-a oprit aici şi în mod corect, în opinia autorilor opiniei concurente, deoarece votul de neaprobare este vot de respingere, prin conţinutul sãu, de act juridic de voinţã, exprimat ferm şi definitiv de cãtre senatori. Obiectul votãrii era aprobarea ordonanţei, iar nu altceva, şi votându-se împotriva aprobãrii ordonanţei înseamnã cã s-a votat pentru respingerea ordonanţei.
În motivarea sa, decizia considerã cã, deoarece Constituţia prevede cã ordonanţele Guvernului "se aprobã" sau "se resping" printr-o lege, înseamnã cã procedura s-a desfãşurat numai parţial, oprindu-se la faza propunerii de aprobare şi nu s-a mai supus la vot propunerea de respingere a proiectului de lege şi a ordonanţei.
În opinia celor 3 autori ai opiniei concurente, ultima votare nu trebuia sã mai aibã loc, deoarece votul nu se mai repetã, cu acelaşi obiect de votare, pentru cã este un nonsens a se proceda în asemenea mod şi, în acelaşi timp, votul clar, de neaprobare a proiectului de aprobare a ordonanţei, adicã votul de respingere a fost dat asupra proiectului de lege de aprobare a ordonanţei.
Se reţine şi nu se contestã cã a existat cvorumul legal de şedinţã.
Acestea sunt, în esenţã şi mai explicit, considerentele motivãrii deciziei, pentru ambele legi.
Opinia concurentã considerã cã al treilea vot nu mai trebuia sã aibã loc şi Senatul a procedat corect, oprind procedura de legiferare dupã constatarea votului dat de senatori asupra proiectului de lege de aprobare a ordonanţei.
Supunerea la vot se face întotdeauna pozitiv; supunerea la vot nu se face niciodatã negativ. Dupã cunoştinţa semnatarilor opiniei concurente, niciodatã vreuna dintre Camerele Parlamentului nu a votat pentru a doua oarã la o propunere negativã de respingere, cu acelaşi obiect pe care l-a avut propunerea pozitivã de admitere, dar care a fost respinsã prin vot.
Aceastã practicã în procedura de legiferare se întemeiazã pe principiul potrivit cãruia votul, ca act juridic de voinţã al parlamentarilor, se exprimã definitiv, nu se repetã când este legal dat şi nu poate fi reluat, cu acelaşi obiect, dar într-o formulare negativã.
III. Fundamentarea opiniei concurente are la bazã motivul caracterizãrii legii pentru cele douã ordonanţe, şi anume legea are caracter ordinar, iar nu caracter organic, şi în aceasta constã greşeala pornitã de la Guvern, prin sesizarea Camerei Deputaţilor drept primã Camerã şi considerarea Senatului Camerã decizionalã. Greşeala a fost continuatã de Camera Deputaţilor, care nu şi-a verificat competenţa, deşi era prima sa obligaţie, conform dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Constituţie. Camera Deputaţilor şi-a reţinut competenţa de primã camerã, a admis proiectul de lege de aprobare a ordonanţelor şi a sesizat Senatul drept Camerã decizionalã, care, de asemenea, nu şi-a verificat competenţa şi a soluţionat definitiv cele douã proiecte, prin respingerea lor.
Legea pentru aprobarea celor douã ordonanţe este lege ordinarã, iar nu lege organicã, şi concluzia se întemeiazã pe urmãtoarele:
- <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2007 are ca obiect de reglementare "stabilirea unor mãsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale".
- Acest obiect de reglementare este de domeniul legii ordinare, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în care avem, la alin. (3), precizarea domeniului legii organice.
- Aşadar, în materia aceasta, când este vorba de lege organicã, se prevede expres la textul respectiv.
- Guvernul şi-a întemeiat caracterizarea legii ca fiind organicã pe referirea la dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituţie; referirea este greşitã, deoarece textul prevede "organizarea Guvernului", iar domeniul reglementat prin cele douã ordonanţe de urgenţã nu este organizarea Guvernului, ci cu totul altceva, şi anume mãsuri privind reorganizarea în administraţia publicã centralã sau aparatul de lucru al Guvernului, în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 .
- Organizarea Guvernului este reglementatã în cap. III, titlul III al Constituţiei, de la art. 102 la art. 110 inclusiv, pe când administraţia publicã este reglementatã în cap. V din acelaşi titlu, art. 116-119 "Administraţia centralã" şi art. 120-123 "Administraţia publicã localã".
- Aşadar, Constituţia prevede separat dispoziţii pentru Guvern, pe de o parte, administraţia publicã localã şi centralã, pe de altã parte, iar acolo unde domeniul de reglementare cade sub legea organicã existã prevedere expresã în Constituţie, în ambele capitole menţionate.
- Toate acestea înseamnã cã nu se poate face confuzie sau echivalare în caracterizarea legii ca ordinarã sau organicã.
- "Organizarea Guvernului", prevãzutã în art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituţie, înseamnã "structura generalã de organizare şi principiile fundamentale de funcţionare a Guvernului". Acesta este înţelesul textului dat de teoria dreptului constituţional şi practica constituţionalã şi acestea se regãsesc la art. 102-110 inclusiv din Constituţie şi dezvoltate se regãsesc în legea de organizare a Guvernului, lege organicã.
Avocatul poporului, în punctul sãu de vedere şi corespunzãtor ştiinţei dreptului constituţional, face precizarea menţionatã anterior.
- <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2007 are ca obiect de reglementare "stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului". Este clar cã nivelul reglementãrii şi domeniul de reglementare sunt mult mai scãzute şi privesc "aparatul de lucru" al Guvernului, ceea ce exclude de la sine cã ar fi o reglementare de domeniul legii organice.
- Legea organicã este ceea ce expres prevãd art. 73 alin. (3) din Constituţie, ca primã categorie, şi toate trimiterile prevãzute la lit. f) din acelaşi text, adicã "celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice". În Constituţie gãsim peste 24 de cazuri de prevederi ale legii organice pentru domenii de reglementare, începând cu art. 5 din Legea cetãţeniei.
Teza opiniei concurente este confirmatã de ceea ce constatãm în practica legislativã, constant, la toate guvernele, în succesiunea lor, şi anume înfiinţãri, organizãri şi funcţionãri de ministere, instituite prin hotãrâri de Guvern, iar nu prin legi, cum prevãd dispoziţiile <>art. 117 alin. (1) din Constituţie. Exemple: Hotãrârea Guvernului nr. 416/2007 privind Ministerul Internelor şi Reformei Administrative; <>Hotãrârea Guvernului nr. 386/2007 privind Ministerul Economiei şi Finanţelor; <>Hotãrârea Guvernului nr. 381/2007 privind Ministerul Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Şanse; <>Hotãrârea Guvernului nr. 366/2007 privind Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului şi multe altele, zeci de hotãrâri de Guvern privind organizarea şi funcţionarea de diverse ministere, adoptate de toate guvernele, în succesiunea lor.
Reţinând textul constituţional al art. 117 alin. (1), conform cãruia "Ministerele se înfiinţeazã, se organizeazã şi funcţioneazã potrivit legii", constatãm cã ele s-au înfiinţat şi fiinţeazã, s-au organizat şi se organizeazã şi pe bazã de hotãrâre a Guvernului şi nu s-a contestat legalitatea procedurii.
Domeniile privind administraţia publicã centralã, ca şi administraţia publicã localã au reglementare proprie şi distinctã în Constituţie şi, acolo unde legea organicã este necesarã, existã prevedere expresã, precum în art. 117 alin. (3), art. 118 alin. (2) şi (3), art. 123 etc.
Regulamentul Senatului, care are valoare de lege organicã, conform prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, are reglementãri complete şi constituţionale privind procedura de legiferare, procedura de vot şi efectele votului. Toate aceste prevederi au fost respectate întocmai de cãtre Senat la desfãşurarea procedurii privind cele douã ordonanţe de urgenţã ale Guvernului nr. 24/2007 şi, respectiv, nr. 25/2007.
Concluzionând cã sunt învederate suficiente temeiuri pentru caracterizarea celor douã legi de aprobare a celor douã ordonanţe ca fiind legi ordinare, şi nu legi organice, se constatã, în acelaşi timp, cã, în baza acestei caracterizãri corecte a categoriei legilor de aprobare a celor douã ordonanţe, competenţa de aprobare aparţinea, ca primã Camerã, Senatului şi Camerã decizionalã, Camera Deputaţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Constituţie, şi deci neconstituţionalitatea celor douã legi are la bazã acest temei şi, în acelaşi timp, temeiul acesta este prioritar, deoarece priveşte procedura şi competenţa de legiferare a Camerelor Parlamentului.
Aşadar, reorganizarea celor douã legi urmeazã a corecta procedura de legiferare, în sensul reţinerii competenţei de primã Camerã a Senatului şi de Camerã decizionalã a Camerei Deputaţilor, pe baza caracterizãrii juridice juste a legii ca fiind ordinarã, iar nu organicã.
Reluarea procedurii de legiferare, pe baza justei caracterizãri juridice a categoriei legii privind aprobarea celor douã ordonanţe, restabileşte constituţionalitatea procedurii de legiferare, pe baza competenţelor înscrise în dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Constituţie şi, în aceastã competenţã decizionalã, Camerele Parlamentului urmeazã sã aibã în vedere, în procedura de legiferare, şi problemele ridicate de motivarea deciziei, cu privire la supunerea la vot, potrivit obiectului votãrii, în interpretarea corectã a textului din art. 115 alin. (7) din Constituţie, şi anume "Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobã sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului (3)".
Se va rezolva şi problema dacã, în ipoteza neaprobãrii prin vot a proiectului de aprobare a ordonanţei, se mai supune sau nu, încã o datã, la vot "respingerea proiectului de aprobare a ordonanţei", adicã dacã unul şi acelaşi obiect al votului se supune la vot, în succesiune, de douã ori. Este posibilã, în asemenea cazuri, şi o anomalie, ca cel de-al doilea vot sã fie contrar!
IV. Mai sunt de reţinut şi alte considerate, şi anume:
- Cele douã ordonanţe de urgenţã ale Guvernului, nr. 24/2007 şi, respectiv, nr. 25/2007 nu afecteazã cu nimic <>Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, şi, în consecinţã, nu au cum sã fie legi organice, dupã cum greşit au fost caracterizate.
- Parlamentul României, în şedinţa comunã a Camerelor, prin <>Hotãrârea nr. 19 din 3 aprilie 2007 , la propunerea primului-ministru şi în temeiul art. 85 alin. (3) din Constituţie, a aprobat modificarea structurii şi componenţei Guvernului, prin mãsuri de comasare, divizare sau alte forme de reorganizare, înfiinţând şi desfiinţând unele ministere, hotãrând revocarea din funcţie a unor miniştri şi numirea în funcţie a altor miniştri, precum şi menţionarea cã celelalte ministere şi miniştrii lor, prevãzuţi în hotãrârea Parlamentului privind acordarea încrederii Guvernului, nu face obiectul acestei hotãrâri.
Preşedintele României, în temeiul prevederilor art. 85 alin. (2) şi (3), ale art. 100 alin. (1) şi ale <>art. 106 din Constituţie, prin Decretul nr. 379 din 4 aprilie 2007 , a dus la îndeplinire <>Hotãrârea Parlamentului nr. 19/2007 , a revocat din funcţia de membru al Guvernului un numãr de 15 miniştri, nominalizaţi, şi a numit în funcţia de membru al Guvernului un numãr de 12 miniştri, nominalizaţi.
Acestea sunt actele normative de autoritate, conforme prevederilor constituţionale adoptate de Parlament şi de Preşedintele României şi în baza cãrora Guvernul, în noua sa structurã şi în noua sa componenţã, a intrat în exerciţiul funcţiunii şi existã în funcţie.
Acestea sunt actele juridice normative şi de autoritate care "au afectat" "structura generalã şi principiile fundamentale" ale Guvernului.
Cele douã ordonanţe de urgenţã sunt acte normative de executare, de ducere la îndeplinire prin mãsuri concrete de organizare şi funcţionare privind instituţii, autoritãţi şi organe, inclusiv aparatul de lucru de la Guvern şi din unele ministere. Aceste mãsuri normative cuprinse în cele douã ordonanţe de urgenţã, potrivit domeniului de reglementare, nivelului reglementãrii normative şi obiectului concret reglementat nu pot fi norme de domeniul legii organice.
- Ministerele înfiinţate, reorganizate, comasate etc. îşi au baza existenţei legale în hotãrârea Parlamentului, iar miniştrii în hotãrârea Parlamentului şi decretul Preşedintelui României. Cele douã ordonanţe de urgenţã nu afecteazã cu nimic efectele juridice ale celor douã acte normative de autoritate, şi anume <>Hotãrârea Parlamentului nr. 19 din 3 aprilie 2007 şi <>Decretul nr. 379 din 4 aprilie 2007 al Preşedintelui României.
Judecãtor, Judecãtor, Judecãtor,
Ion Predescu Puskas Valentin Zoltan Augustin Zegrean
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
