Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 972 din 12 iulie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 si 86 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 972 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 si 86 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 667 din 20 septembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 şi 86 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Sunita-Maria Rostaş în Dosarul nr. 150/190/2009 al Judecãtoriei Roman.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

                                     CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 17 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 150/190/2009, Judecãtoria Roman a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 şi 86 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Sunita-Maria Rostaş, într-o cauzã având ca obiect infracţiunea de neglijenţã în serviciu, prevãzutã de art. 249 alin. 1 din Codul penal.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece "ar trebui sã limiteze persoana care poate fi audiatã în aceastã calitate de persoana fostului inculpat sau coinculpat interesat sã dea o anumitã declaraţie favorabilã lui şi celorlalţi fãptuitori, declaraţie de naturã sã zãdãrniceascã aflarea adevãrului şi sã discrediteze rolul justiţiei în apãrarea valorilor sociale şi morale într-o societate de drept". Prin încuviinţarea unor asemenea audieri sunt atinse drepturile şi interesele legitime ale persoanei, atingere ce se face prin intermediul unui organ abilitat al statului, respectiv instanţa de judecatã, care este obligatã sã vegheze la respectarea ordinii de drept şi sã facã o aplicare corectã a legii în vederea tragerii la rãspundere a oricãrei persoane pentru fapta sa. Se mai învedereazã cã aceste "abuzuri şi interpretãri ale textelor legale" s-au fãcut având în vedere condiţia socialã a autoarei excepţiei, având în vedere condiţia socialã "extrem de modestã" a acesteia, "comparativ cu a inculpaţilor".
    Judecãtoria Roman considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã în acest sens cã cererea de încuviinţare a probei testimoniale se examineazã de instanţã în condiţii de contradictorialitate, prin prisma pertinenţei, a concludenţei şi utilitãţii acesteia, având în vedere cã finalitatea cercetãrii judecãtoreşti este sã permitã aflarea adevãrului şi justa soluţionare a cauzei. Instanţa are obligaţia de a da dovadã de rol activ în soluţionarea cauzei, fiind datoare sã urmãreascã lãmurirea pricinii sub toate aspectele. Aceasta se face în condiţiile administrãrii unui probatoriu cât mai complet, care poate cuprinde inclusiv depoziţii de martori ale unor persoane faţã de care, în aceeaşi cauzã, s-au dispus soluţii de netrimitere în judecatã. Aprecierea şi evaluarea probelor este tot atributul instanţei, aceasta fiind datoare sã coroboreze toate elementele de care dispune. Din acest motiv, o eventualã declaraţie "favorabilã" din partea unei persoane care la un moment dat a avut calitatea de învinuit sau inculpat va putea constitui temei al soluţiei instanţei numai în mãsura în care se coroboreazã cu celelalte probe administrate în cauzã.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Apreciazã, totodatã, cã susţinerile privind limitarea sferei persoanelor ce pot fi audiate ca martori, prin excluderea foştilor învinuiţi sau inculpaţi în aceeaşi cauzã, faţã de care s-a dispus soluţia de netrimitere în judecatã, reprezintã aspecte ce nu se circumscriu atribuţiilor Curţii Constituţionale.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                                     CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 şi 86 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
    - Art. 78: "Persoana care are cunoştinţã despre vreo faptã sau despre vreo împrejurare de naturã sã serveascã la aflarea adevãrului în procesul penal poate fi ascultatã în calitate de martor.";
    - Art. 86: "Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei şi i se aratã care sunt faptele sau împrejurãrile pentru dovedirea cãrora a fost propus ca martor, cerându-i-se sã declare tot ce ştie cu privire la acestea.
    Dupã ce martorul a fãcut declaraţii, i se pot pune întrebãri cu privire la faptele şi împrejurãrile care trebuie constatate în cauzã, cu privire la persoana pãrţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţã despre cele declarate.
    Dispoziţiile art. 71-74 se aplicã în mod corespunzãtor şi la ascultarea martorului."
    Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (2), potrivit cãrora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 alin. (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 48 - Familia şi ale art. 54 - Fidelitatea faţã de ţarã.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã textele de lege ce fac obiectul acesteia sunt criticate din perspectiva unui pretins caracter lacunar, şi anume pentru lipsa reglementãrii unei "limitãri" a sferei persoanelor care pot fi audiate ca martori, respectiv din perspectiva modului de interpretare şi aplicare de cãtre instanţele de judecatã.
    Or, niciuna dintre categoriile de critici anterior menţionate nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Astfel, nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional completarea eventualelor lacune de reglementare, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Tot astfel, Curtea Constituţionalã nu poate cenzura eventuala aplicare greşitã sau abuzivã a legii, aceasta fiind de competenţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
    A rãspunde criticilor autorului excepţiei în aceastã situaţie ar însemna o ingerinţã a Curţii Constituţionale fie în activitatea legiuitorului, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii", fie în activitatea de judecatã, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege".

    Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 şi 86 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Sunita-Maria Rostaş în Dosarul nr. 150/190/2009 al Judecãtoriei Roman.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.

           PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                    AUGUSTIN ZEGREAN

                 Prim-magistrat-asistent,
                      Marieta Safta

                                    --------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice