Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 97 din 6 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 3 si ale art. 406 alin. 4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 227 din 4 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 3 şi ale art. 406 alin. 4 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ştefan Dragomir în Dosarul nr. 1.125/2002 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca textele de lege criticate nu incalca prevederile constituţionale ale art. 16, privind egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, şi nici pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.125/2002, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 3 şi ale art. 406 alin. 4 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ştefan Dragomir, revizuent recurent în dosarul menţionat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricãrei persoane de a fi judecata public, echitabil şi într-un termen rezonabil de cãtre un tribunal independent şi impartial. Astfel, se arata ca, existând admiterea în principiu, ca prim stadiu al revizuirii, se creeazã o situaţie discriminatorie între condamnatul care beneficiazã de rejudecarea cauzei pe fond ca urmare a admiterii cererii sale în principiu şi condamnatul care nu beneficiazã de rejudecare deoarece i-a fost respinsã cererea prin procedura admiterii în principiu.
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia penalã considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în cauza este neîntemeiatã, deoarece fazele procesuale stabilite de legiuitor privind soluţionarea unei cereri de revizuire nu sunt de natura sa îl prejudicieze pe revizuent în raport cu alte cai de atac.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 3 şi ale art. 406 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. Se argumenteaza ca admiterea în principiu a cererii de revizuire nu incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece exista suficiente garanţii procesuale pentru desfãşurarea corecta a procesului penal, justiţia infaptuindu-se de cãtre instanţele de judecata, asa cum prevede art. 125 din Constituţie, iar nu de procuror, care, în calitate de organ de urmãrire penalã, efectueazã numai cercetãri prealabile. Mai mult, sentinţele instanţei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 şi art. 406 alin. 1 din Codul de procedura penalã, sunt supuse aceloraşi cai de atac ca şi hotãrârile la care se referã revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu contravin nici uneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autorul exceptiei.
Avocatul Poporului considera ca prevederile art. 403 alin. 1 şi 3 şi ale art. 406 alin. 4 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. Se arata în acest sens ca, prin dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 3 şi ale art. 406 alin. 4 din Codul de procedura penalã, nu este încãlcat principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, ci, dimpotriva, aceasta reglementare reprezintã o materializare a prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege. De asemenea, nu se constata o încãlcare a dreptului oricãrei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un timp rezonabil, de cãtre o instanta independenta, drept prevãzut în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 3 şi ale art. 406 alin. 4 din Codul de procedura penalã, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 403 alin. 1 şi 3: "Instanta, ascultând concluziile procurorului şi ale pãrţilor, examineazã dacã cererea de revizuire este facuta în condiţiile prevãzute de lege şi dacã din probele strânse în cursul cercetãrii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea în principiu. Instanta poate verifica oricare dintre probele pe care se întemeiazã cererea sau poate, când este necesar, sa administreze probe noi. [...]
Instanta, în baza celor constatate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia. [...]";
- Art. 406 alin. 4: "Dacã instanta constata ca cererea de revizuire este neîntemeiatã, o respinge."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), conform cãrora "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege [...]."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile criticate sunt incluse în titlul II, capitolul IV, secţiunea a II-a din Codul de procedura penalã, destinate revizuirii, una dintre cele trei cai extraordinare de atac. Revizuirea, ca mijloc procesual prin care sunt atacate hotãrârile penale definitive care conţin grave erori de fapt, presupune o procedura complexa, bazatã pe mai multe etape; o prima etapa se desfãşoarã în fata procurorului, iar cea de a doua, cuprinzând doua stadii - admiterea în principiu şi rejudecarea dupã admiterea în principiu -, are loc în fata instanţei de judecata. Art. 403, ale cãrui alineate 1 şi 3 sunt invocate ca fiind neconstituţionale, reglementeazã modul în care instanta de judecata verifica regularitatea cererii de revizuire şi îndeplinirea condiţiilor legale de folosire a acestei cai de atac. Fiind o activitate procesuala de statuare privind exercitarea unui drept procesual, prin urmare o judecata, soluţionarea consta, dupã caz, în admiterea în principiu, prin încheiere, sau respingerea, prin sentinta. Art. 406, care reglementeazã soluţiile pronunţate de instanta dupã rejudecare, prevede în alin. 4 ca instanta respinge cererea de revizuire în cazul în care o considera neîntemeiatã.
Existenta a doua momente procesuale în judecarea cererilor de revizuire este o soluţie tradiţionala nu numai pentru procesul penal roman, dar şi pentru procesul penal francez şi se aplica în mod egal, fãrã privilegii sau discriminãri, tuturor persoanelor care sunt în aceeaşi situaţie.
Procedura admiterii în principiu nu este de natura a incalca egalitatea cetãţenilor în fata legii, consacratã de art. 16 alin. (1) din Constituţie, aceasta presupunand, astfel cum în mod constant a statuat Curtea Constituţionalã, instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite.
De asemenea, prevederile legale criticate nu incalca nici dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Admiterea în principiu a cererii de revizuire este de natura a deschide sau nu o a doua etapa a revizuirii - rejudecarea - în care, conform art. 405 din Codul de procedura penalã, se aplica regulile privind judecarea în prima instanta, cu respectarea principiilor impuse de convenţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 403 alin. 1 şi 3 şi a art. 406 alin. 4 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ştefan Dragomir în Dosarul nr. 1.125/2002 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
