Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 97 din 4 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 339 din 19 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petroconstruct" - S.A. Arad în Dosarul nr. 3.427/2003 al Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa cã prevederile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.427/2003, Tribunalul Arad - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petroconstruct" - S.A. Arad în Dosarul nr. 3.427/2003.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2), art. 51, 72 şi art. 74 alin. (1) şi (2), întrucât "permite declanşarea procedurii falimentului împotriva unui debitor care nu are lichiditãţi necesare achitãrii unui debit, dar are un patrimoniu suficient pentru a-l acoperi". Un alt motiv invocat îl constituie faptul cã textul "se abate de la reglementãrile Codului de procedurã civilã (lege organicã) ce reglementeazã executarea silitã asupra unui debitor, oferind posibilitatea unui creditor de a deschide procedura falimentului împotriva unui debitor, fãrã ca în prealabil sã se fi încercat executarea silitã conform Codului de procedurã civilã, şi în ordinea stabilitã de acesta".
De asemenea, autorul excepţiei susţine cã textul criticat "contravine şi <>art. 8 din Legea nr. 469/2002 , care stabileşte fãrã echivoc modul în care se urmãreşte patrimoniul unui debitor".
Tribunalul Arad - Secţia comercialã şi contencios administrativ, formulându-şi opinia asupra excepţiei, apreciazã cã "excepţia invocatã este neîntemeiatã şi cã prevederile constituţionale invocate de cãtre debitoare în susţinerea ei nu au legãturã cu dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 , completatã şi modificatã, cu atât mai puţin, nu sunt încãlcate, prin prevederile legii speciale".
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere se apreciazã cã, "dacã în materie comercialã ar fi aplicabilã, aşa cum susţine autorul excepţiei, procedura de drept comun prevãzutã de Codul de procedurã civilã pentru executarea silitã, numai o parte din creditori şi-ar putea realiza creanţele, şi anume cei care au solicitat mai întâi executarea silitã, ceea ce nu ar fi echitabil". În punctul de vedere exprimat Guvernul aratã cã "procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului reprezintã un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat de bunã voie obligaţiile de platã, procedurã care înceteazã în cazul în care creanţele au fost acoperite în totalitate, astfel cã dreptul de proprietate al debitorului nu este afectat în nici un fel". Totodatã, se considerã cã dispoziţiile criticate nu contravin art. 41 din Constituţie, devenit, dupã republicare, art. 44, menţionând cã "Executarea silitã a bunurilor debitoarei pentru recuperarea creanţei se înscrie în sfera limitãrilor şi restricţiilor prevãzute de lege cu privire la exerciţiul dreptului de proprietate. Prin urmare, în cazul în care creanţele debitorilor au fost acoperite în totalitate, se va închide procedura falimentului înainte ca bunurile din averea debitorului sã fie lichidate în întregime".
În legãturã cu invocarea art. 1 alin. (5), art. 73 şi 76 din Constituţie, Guvernul opineazã cã "aceasta este nerelevantã în soluţionarea cauzei, întrucât dispoziţiile constituţionale nu au legãturã cu textul legal criticat".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificatã şi completatã prin <>art. I pct. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, ordonanţã aprobatã prin <>Legea nr. 82/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.
Dispoziţiile criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 29: "(1) Orice creditor care are o creanţã certã, lichidã şi exigibilã poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plãţile, în urmãtoarele condiţii:
a) dacã creanţa izvorãşte din raporturi de muncã sau raporturi obligaţionale civile, creanţa trebuie sã aibã un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive;
b) în celelalte cazuri creanţa trebuie sã aibã un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie sã fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive.
(2) Simplul refuz al unor plãţi, în baza unor excepţii pe care debitorul le socoteşte, cu bunã-credinţã, întemeiate, nu constituie o dovadã a stãrii de insolvenţã.
(3) Camerele de comerţ şi industrie teritoriale şi asociaţiile cooperatiste teritoriale, respectiv naţionalã, vor putea introduce cerere împotriva debitorului care, potrivit datelor de care acestea dispun, se aflã într-o situaţie notorie de insolvenţã."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt: art. 41 alin. (1) şi (2), devenit, dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 44 alin. (1) şi (2); art. 51, devenit art. 1 alin. (5); art. 72 alin. (1), devenit art. 73 alin. (1); art. 74 alin. (1) şi (2), devenit art. 76 alin. (1) şi (2). Este evident însã cã din contextul memoriului depus la instanţã rezultã cã autorul excepţiei invocã cu privire la art. 44 alin. (2) numai teza întâi.
Textele constituţionale invocate au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 73 alin. (1): "Parlamentul adoptã legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.";
- Art. 76 alin. (1) şi (2): "(1) Legile organice şi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adoptã cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere.
(2) Legile ordinare şi hotãrârile se adoptã cu votul majoritãţii membrilor prezenţi din fiecare Camerã."
Critica de neconstituţionalitate se bazeazã pe susţinerea încãlcãrii dreptului de proprietate în situaţia declanşãrii procedurii falimentului, în condiţiile în care, totuşi, debitorul are un patrimoniu suficient, precum şi pe faptul cã procedura falimentului este reglementatã prin textele unei legi ordinare, care modificã astfel, în opinia autorului excepţiei, o lege organicã - Codul de procedurã civilã care reglementeazã materia executãrii silite.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curte. Prin mai multe decizii Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 29 sau ale <>art. 29 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare. (A se vedea, de exemplu: <>Decizia nr. 341 din 5 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 13 ianuarie 2003; <>Decizia nr. 60 din 11 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 2 aprilie 2003; <>Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003; <>Decizia nr. 284 din 3 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003.)
Prin deciziile nr. 60/2003, nr. 245/2003 şi nr. 284/2003 Curtea Constituţionalã a reţinut cã textul criticat, <>art. 29 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, nu încalcã prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie [în prezent art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţia revizuitã şi republicatã].
În considerentele <>Deciziei nr. 245/2003 s-a reţinut cã "scopul legii privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului este, potrivit <>art. 2 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plãţi, fie prin reorganizarea întreprinderii şi activitãţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pânã la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Astfel, dispoziţiile legii au fost instituite şi pentru protejarea intereselor debitorului, având în vedere faptul cã acesta este supus unei singure urmãriri silite, iar nu câte uneia sau mai multor executãri silite efectuate de cãtre fiecare creditor". Totodatã, Curtea a reţinut cã "procedura prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 a fost instituitã de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de platã de bunãvoie, iar dreptul de proprietate şi prerogativele sale, în special dreptul de dispoziţie, trebuie exercitate în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor. În acest sens, dispoziţiile art. 1718 din Codul civil stabilesc, cu valoare de principiu, cã patrimoniul unei persoane reprezintã gajul general al creditorilor acesteia pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor sale".
De asemenea, Curtea a reţinut cã, "în cazul în care creanţele creditorilor au fost acoperite în totalitate, se va proceda la închiderea procedurii falimentului înainte ca bunurile din averea debitorului sã fi fost lichidate în întregime".
Curtea nu poate reţine nici susţinerea autorului excepţiei cã textul criticat ar fi neconstituţional, întrucât a fost modificat şi completat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 , emisã în condiţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie [devenit art. 115 alin. (1) în redactarea Constituţiei revizuite şi republicate], care nu putea abilita Guvernul decât pentru reglementarea în domenii care nu fac obiectul legii organice, deoarece întreaga lege în discuţie, dar şi <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 cuprind norme de procedurã (în cazul dat o procedurã specialã). Or, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie [fost art. 125 alin. (3)], competenţa instanţelor şi procedura de judecatã sunt stabilite prin lege, ceea ce înseamnã lege ordinarã, iar nu lege organicã, întrucât în sistemul nostru constituţional domeniile pentru care se adoptã legi organice sunt prevãzute expres în Constituţie [a se vedea în acest sens art. 73 alin. (3) şi, în special, lit. t) a acestui text].
În ceea ce priveşte invocarea, de cãtre autorul excepţiei, a încãlcãrii dispoziţiilor altor legi (Codul de procedurã civilã şi <>Legea nr. 469/2002 privind unele mãsuri pentru întãrirea disciplinei contractuale), Curtea reţine cã aceasta, chiar dacã ar fi realã, nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci o problemã de coordonare legislativã, de resortul exclusiv al autoritãţii legiuitoare.
Pe baza considerentelor expuse, Curtea constatã cã este neîntemeiatã şi susţinerea privind încãlcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, invocat, de asemenea, întrucât nu s-a constatat încãlcarea celorlalte texte constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petroconstruct" - S.A. Arad în Dosarul nr. 3.427/2003 al Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
