Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Miklos Fazakas - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 mai 1994.
La apelul nominal, fãcut în şedinţa publica, pãrţile au fost lipsa.
Procedura legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, preşedintele completului da cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a recursului şi de casare a deciziei atacate, dezvoltind oral motivele de recurs formulate în scris.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
În dosarul nr. 2638/1992 al Judecãtoriei Tulcea, inculpata Necsuliu Cornelia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal, sustinind ca, raportat la prevederile imperative ale art. 150 alin. (1) din Constituţie, acestea sînt abrogate parţial.
Prin Decizia nr. 50 din 18 mai 1994, Curtea Constituţionalã a respins ca lipsitã de obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de inculpata Necsuliu Cornelia, întrucît prin Decizia nr. 11 din 8 martie 1994, definitiva, s-a constatat ca art. 248 din Codul penal a fost abrogat parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, acesta urmînd a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din legea fundamentalã, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs, invocind urmãtoarele motive:
- Curtea trebuia sa constate ca sesizarea sa de cãtre instanta de judecata este nejustificatã şi, drept urmare, sa respingã excepţia ca vadit nefondata, fãrã citarea pãrţilor, în condiţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Neprocedind în acest mod, Curtea a reţinut şi s-a pronunţat asupra unei probleme la care se pronunţase anterior instanta de judecata, ceea ce înseamnã o substituire nepermisã în activitatea acesteia
- soluţia "lipsei de obiect" se întemeiazã pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 11/1994, care, interpretatã astfel, închide calea sesizãrii Curţii cu orice alta excepţie de neconstituţionalitate avînd art. 248 din Codul penal chiar atunci cînd infracţiunea priveşte un bun public nominalizat de art. 135 alin. (4) din Constituţie.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd decizia atacatã, încheierea de sesizare, motivele de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispoziţiile legii atacate ca neconstituţionale raportate la prevederile Constituţiei, precum şi cele ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Primul motiv de recurs referitor la exprimarea opiniei instanţei în acord cu punctul de vedere al partii care a invocat excepţia în sensul neconstitutionalitatii art. 248 din Codul penal şi deci al abrogãrii lui nu este întemeiat, deoarece, deşi instanta a opinat pentru neconstituţionalitatea art. 248 din Codul penal, nu a constatat abrogarea în dispozitivul încheierii şi, mai mult, a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei. Rezulta ca, fiind legal investitã, Curtea întemeiat a procedat la soluţionarea exceptiei.
În ce priveşte critica referitoare la posibilitatea respingerii exceptiei ca "vadit nefondata", nici aceasta obiectiune nu poate fi reţinutã, întrucît, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, soluţia respingerii fãrã citarea pãrţilor pe acest temei este condiţionatã de unanimitatea opiniei membrilor completului de judecata în aprecierea exceptiei. Aceasta regula este nu numai de fond, în sensul ca excepţia în mod vadit este neîntemeiatã, ci şi de procedura, astfel încît, dacã aceste doua aspecte nu coincid, evident art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nu se poate aplica.
Cel de-al doilea motiv de recurs, privind soluţia "lipsei de obiect" intemeiata pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 11 din 8 martie 1994, este neîntemeiat şi urmeazã a fi respins, întrucît nu tine seama de specificul jurisdicţiei constituţionale. Astfel excepţia de neconstituţionalitate poate fi admisã sau respinsã prin decizie definitiva.
În caz de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate, decizia Curţii Constituţionale produce efectele prevãzute de art. 145 alin. (2) din Constituţie şi de art. 26 din Legea nr. 47/1992. Astfel fiind, textul declarat ca neconstitutional sau textul anterior Constituţiei constatat ca abrogat - deoarece, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, este contrar acesteia - nu mai poate fi aplicat, este scos din legislaţie. Orice alta excepţie care ar avea ca obiect textul declarat ca neconstitutional sau constatat ca abrogat urmeazã sa fie respinsã ca lipsitã de obiect, dacã soluţionarea exceptiei s-a fãcut cu citarea pãrţilor, ori ca vadit nefondata în cazul în care, pentru acelaşi motiv de fond, excepţia a fost, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezolvatã fãrã citarea pãrţilor. Asa fiind, referirea la deciziile definitive anterioare nu înseamnã o lipsa de motivare în drept, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispoziţiilor constituţionale şi legale.
Recursul invoca şi faptul ca, respingind excepţia de neconstituţionalitate ca lipsitã de obiect, se încheie calea sesizãrii Curţii, chiar şi atunci cînd excepţia priveşte un bun public, nominalizat expres în art. 135 alin. (4) din Constituţie. Argumentul nu poate fi primit deoarece Curtea statueazã numai asupra problemelor de drept. Constatind, în drept, ca art. 248 din Codul penal, ca orice alt text în legatura cu avutul obştesc, este abrogat parţial şi ca urmeazã sa se aplice numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice, rãmîne ca fiecare instanta judecãtoreascã sa stabileascã dacã este vorba sau nu de astfel de bunuri şi sa decidã dacã textele referitoare la infracţiunile privind avutul obştesc sînt sau nu aplicabile.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 mai 1994, pronunţatã în Dosarul nr. 15C/1993.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 21 octombrie 1994.
Prezenta decizie se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
