Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 97 din 15 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 205 din 10 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Zsolt Istvan Imre în Dosarul nr. 800/2004/P al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 800/2004/P, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Zsolt Istvan Imre în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care sunt interpretate în sensul cã instanţa de judecatã este sesizatã doar cu descrierea faptelor, respectiv a stãrii de fapt a fãptuitorului. Se considerã cã "asigurarea şi garantarea dreptului la apãrare presupun arãtarea şi în primã fazã a stãrii de fapt şi a încadrãrii juridice".
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã din cuprinsul art. 317 din Codul de procedurã penalã nu rezultã o îngrãdire a drepturilor procesuale, ci, dimpotrivã, obligativitatea instanţei de judecatã de a se pronunţa cu privire la toate faptele care prezintã elementele constitutive ale unei infracţiuni, ceea ce echivaleazã cu atributul exclusiv al instanţei de a stabili încadrarea juridicã în drept. Instanţa învestitã cu judecarea unei cauze trebuie sã se pronunţe asupra tuturor faptelor cu caracter infracţional arãtate în partea expozitivã a rechizitoriului, chiar dacã unele dintre ele nu au primit o încadrare juridicã şi nu au fost menţionate în dispozitivul actului de inculpare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã nu se aduce nici o atingere dreptului la apãrare prin limitarea judecãţii la fapta şi la persoana arãtatã în actul de sesizare a instanţei sau în actul de extindere a procesului penal, deoarece inculpatul îşi poate pregãti apãrãrile în funcţie de aceste acte.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale care reglementeazã dreptul la apãrare. Faptul cã textul de lege criticat limiteazã judecata la fapta şi la persoana arãtatã în actul de sesizare a instanţei sau în cel de extindere a procesului penal nu este de naturã sã încalce dreptul pãrţilor de a fi asistate de un avocat ales sau numit din oficiu, întrucât, cunoscând aceste acte, participanţii la procesul penal au posibilitatea sã-şi pregãteascã apãrãrile. Totodatã se aratã cã dispoziţiile art. 317 din Codul de procedurã penalã sunt conforme cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
În concluzie, Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Judecata se mãrgineşte la fapta şi la persoana arãtatã în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referã extinderea".
Deşi autorul excepţiei nu indicã expres prevederile constituţionale pretins încãlcate de norma criticatã, din analiza susţinerilor sale rezultã cã îşi raporteazã criticile de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 24 din Constituţie privind dreptul la apãrare, precum şi la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, din aceeaşi perspectivã a garantãrii dreptului la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalitãţii art. 317 din Codul de procedurã penalã, în raport de normele constituţionale care consacrã dreptul la apãrare. Astfel, în <>Decizia nr. 83 din 14 martie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie 2002, Curtea, constatând cã "textul de lege criticat oferã suficiente garanţii dreptului la apãrare, întrucât limiteazã judecata la fapta şi la persoana arãtate în actul de sesizare a instanţei sau în actul de extindere a procesului penal, în funcţie de aceste acte, cunoscute de pãrţile în proces, pregãtindu-se apãrãrile", a reţinut cã "obiectul judecãţii, aşa cum acesta este reglementat de art. 317 din Codul de procedurã penalã, nu contravine dreptului la apãrare consacrat de art. 24 din Constituţie". Aceste argumente care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 317 din Codul de procedurã penalã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale.
De altfel, Curtea observã cã, deşi autorul excepţiei criticã art. 317 din Codul de procedurã penalã, privind obiectul judecãţii, prin susţinerile sale pune în discuţie conţinutul actului de sesizare a instanţei, în legãturã cu care apreciazã cã ar trebui sã cuprindã arãtarea stãrii de fapt şi încadrarea sa juridicã. Or, aceste aspecte nu reprezintã critici de neconstituţionalitate, ci probleme de aplicare şi interpretare a legii, care sunt de competenţa instanţei de judecatã care soluţioneazã cauza.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Zsolt Istvan Imre în Dosarul nr. 800/2004/P al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
