Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 967 din 30 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 804 din 26 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Claudiu Vasile Apostol şi de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor Bucureşti în dosarele nr. 8.542/300/2006 şi nr. 24.012/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se prezintã Claudiu Vasile Apostol personal şi asistat de avocat Loredana Radu, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.130D/2007 şi nr. 1.131D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Avocatul autorului excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.131D/2007 la Dosarul nr. 1.130D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã cã textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece dreptul la acţiune nu poate fi considerat prescris dacã partea a recurs la procedura somaţiei de platã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
În acest sens, face referire la <>Decizia nr. 582 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 8.542/300/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Claudiu Vasile Apostol.
Prin Încheierea din 22 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 24.012/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate, care prevãd situaţiile în care nu opereazã întreruperea prescripţiei, deşi creditorul a efectuat un act începãtor de executare, şi anume introducerea unei cereri pe calea somaţiei de platã, aduc atingere liberului acces la justiţie, precum şi dreptului la un proces echitabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã aratã cã instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie sau dreptul la apãrare, întrucât exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor în baza prerogativelor sale, cu respectarea anumitor exigenţe.
Soluţia exceptãrii de la efectul întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în judecatã a fost respinsã, anulatã, s-a perimat sau a intervenit renunţarea la acţiune este fireascã, dat fiind faptul cã, în aceastã situaţie, se prezumã în continuare cã starea de fapt este conformã cu starea de drept atâta vreme cât cel în folosul cãruia curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, dimpotrivã, prin stabilirea lor asigurându-se un climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a unui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele negative asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile. Soluţia exceptãrii de la efectul întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în judecatã a fost respinsã, anulatã, s-a perimat sau a intervenit renunţarea la acţiune este fireascã, dat fiind faptul cã, în aceastã situaţie, se prezumã în continuare cã starea de fapt este conformã cu starea de drept atâta vreme cât cel în folosul cãruia curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile legale criticate nu conţin norme contrare dreptului pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil şi de judecarea cauzei într-un termen rezonabil. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 582 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi prin încheierea de sesizare din Dosarul nr. 24.012/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 , din motivarea excepţiei, precum şi din opinia exprimatã de instanţa de judecatã rezultã cã obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. 2.
Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Prescripţia nu este întreruptã, dacã s-a pronunţat încetarea procesului, dacã cererea de chemare în judecatã sau executare a fost respinsã, anulatã sau dacã s-a perimat, ori dacã cel care a fãcut-o a renunţat la ea."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, a statuat cã soluţia exceptãrii de la efectul întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în judecatã sau executare a fost respinsã, anulatã, s-a perimat ori a intervenit renunţarea la acţiune este fireascã, dat fiind faptul cã, în aceastã situaţie, se prezumã în continuare cã starea de fapt este conformã cu starea de drept, atâta vreme cât cel în folosul cãruia curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil.
Instituţia prescripţiei extinctive şi a condiţiilor în care aceasta opereazã prezintã incontestabile justificãri, inclusiv din punctul de vedere al accesului liber la justiţie şi al dreptului la apãrare, asigurând stabilitatea şi certitudinea necesare în raporturile juridice, precum şi mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilitãţi mai mari de probare a drepturilor subiective, precum şi cu consecinţe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrãri a justiţiei.
Pe de altã parte, exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţã fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cãrora statul este ţinut sã le acorde ocrotire în egalã mãsurã.
În condiţiile în care, potrivit principiului cã nimeni nu se poate apãra invocând necunoaşterea legii ("nemo ignorare legem censetur"), titularul unui drept este prezumat cã a avut cunoştinţã de reglementarea care prevedea cã valorificarea dreptului sãu se circumscrie unui anumit termen şi anumitor condiţii, fãrã a înţelege sã le respecte, acesta nu are decât a-şi imputa propriei lipse de diligenţã consecinţele negative pe care este ţinut sã le suporte şi câtuşi de puţin textului de lege criticat.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Claudiu Vasile Apostol şi de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor Bucureşti în dosarele nr. 8.542/300/2006 şi nr. 24.012/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
