Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 967 din 12 iulie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 967 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 655 din 14 septembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Ionela Mioara El Kamach în Dosarul nr. 8.295/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului nr. 3.804D/2010 al Curţii Constituţionale.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.892D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicatã de Ljimani Suajb în Dosarul nr. 744/59/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.
    Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.892D/2010 la Dosarul nr. 3.804D/2010, care a fost primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, reprezentatã de Decizia nr. 432 din 15 aprilie 2010.

                                    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 17 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.295/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Ionela Mioara El Kamach într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României a soţului acesteia.
    Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 744/59/2010, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie ridicatã de Ljimani Suajb într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva deciziei de returnare a acestuia de pe teritoriul României.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prin hotãrârea ofiţerului de interviu al Oficiului Român pentru Imigrãri nu se poate desface sau anula cãsãtoria, întrucât acest atribut aparţine doar instanţei de judecatã. Autoarea excepţiei ce formeazã obiectul Dosarului nr. 3.804D/2010 susţine cã, în situaţia returnãrii soţului sãu în ţara de origine, este obligatã fie sã solicite desfacerea cãsãtoriei, pentru a putea sã încheie o altã cãsãtorie fãrã sã fie acuzatã de bigamie, ceea ce ar presupune o încãlcare a voinţei sale, precum şi cheltuieli judiciare pentru procesul de divorţ, fie sã plece împreunã cu soţul sãu şi astfel sã îşi pãrãseascã ţara şi familia.
    Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât Oficiul Român pentru Imigrãri nu desfãşoarã o activitate jurisdicţionalã, ci exclusiv administrativã, iar stabilirea împrejurãrii cã o cãsãtorie este de convenienţã nu echivaleazã cu anularea acesteia, efectul vizând doar dreptul de şedere al strãinilor în România.
    Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, precizând cã diferitele aspecte care privesc modul în care Oficiul Român pentru Imigrãri a efectuat verificãri în vederea constatãrii unei cãsãtorii ca fiind de convenienţã sunt, într-adevãr, atributul instanţei, care va statua, în urma administrãrii de probe în cursul litigiului, dacã cele reţinute de autoritatea publicã menţionatã corespund sau nu realitãţii. Constatã, de asemenea, cã textul de lege criticat respectã principiile consacrate prin Rezoluţia Consiliului Uniunii Europene din 4 decembrie 1997 privind mãsurile de luptã împotriva cãsãtoriilor de convenienţã.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

                                    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 63 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
    - Art. 63: "(1) Oficiul Român pentru Imigrãri refuzã prelungirea dreptului de şedere obţinut în baza cãsãtoriei dacã, în urma verificãrilor efectuate, rezultã cã acea cãsãtorie este de convenienţã.
    (2) Elementele pe baza cãrora se poate constata faptul cã o cãsãtorie este de convenienţã pot fi urmãtoarele:
    a) coabitarea matrimonialã nu existã;
    b) soţii nu s-au cunoscut înaintea cãsãtoriei;
    c) lipsa unei contribuţii efective la îndeplinirea obligaţiilor nãscute din cãsãtorie;
    d) soţii nu vorbesc o limbã înţeleasã de amândoi;
    e) existã date cã anterior unul dintre soţi a încheiat o cãsãtorie de convenienţã;
    f) soţii sunt inconsecvenţi în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanţelor în care s-au cunoscut ori a altor informaţii relevante despre aceştia;
    g) încheierea cãsãtoriei a fost condiţionatã de plata unei sume de bani între soţi, cu excepţia sumelor primite cu titlu de dotã.
    (3) Constatarea elementelor prevãzute la alin. (2) se realizeazã de cãtre ofiţerul de interviu. Aceste elemente pot rezulta din:
    a) datele obţinute în urma interviului;
    b) înscrisuri;
    c) declaraţiile celor în cauzã sau ale unor terţe persoane;
    d) controale la domiciliul conjugal ori alte verificãri suplimentare."
    În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie: art. 1 - Statul român, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 18 - Cetãţenii strãini şi apatrizii, art. 25 - Libera circulaţie, art. 26 - Viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 48 - Familia şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Se invocã, de asemenea, şi art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã a mai examinat constituţionalitatea textului de lege criticat, atât în actuala numerotare, cât şi în cea anterioarã republicãrii Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 132 din 21 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, Decizia nr. 350 din 2 mai 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 29 mai 2006, sau Decizia nr. 432 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã aprecierea unei cãsãtorii ca fiind de convenienţã se face de cãtre o autoritate specializatã, organizatã în subordinea unui minister, şi produce efecte exclusiv asupra dreptului de şedere a strãinilor în România, iar nu asupra statutului civil al persoanelor în cauzã. Curtea a reţinut, totodatã, cã, în ceea ce priveşte cãsãtoria de convenienţã, se instituie o prezumţie relativã care poate fi rãsturnatã prin proba contrarã, în sensul cã solicitantul dreptului de şedere are posibilitatea de a demonstra, prin orice mijloace de probã, caracterul efectiv şi neechivoc al cãsãtoriei a cãrei existenţã a invocat-o în fundamentarea cererii sale. Introducerea prevederii referitoare la cãsãtoria de convenienţã are menirea de a sancţiona acele cazuri în care, prin încheierea cãsãtoriei, s-au urmãrit alte scopuri decât cele fireşti şi legale. În plus, hotãrârea Oficiului Român pentru Imigrãri este supusã cenzurii instanţei de judecatã, care va aprecia legalitatea şi temeinicia acesteia.
    De asemenea, instanţa de control constituţional a observat cã legiuitorul român a adoptat aceleaşi criterii de evaluare a unei cãsãtorii în vederea stabilirii caracterului sãu autentic sau convenţional ca şi cele prevãzute în legislaţia Uniunii Europene. Astfel, elementele enumerate în cuprinsul art. 63 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 au fost preluate integral din Rezoluţia Consiliului Uniunii Europene din 4 decembrie 1997 cu privire la mãsurile ce pot fi adoptate pentru combaterea cãsãtoriilor de convenienţã (97/C 382/01), care se referã la cãsãtoriile încheiate între cetãţeni ai statelor membre sau rezidenţi legali pe teritoriul acestora şi persoane care au naţionalitatea unui stat terţ. În plus, art. 35 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetãţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE permite statelor membre ca, în caz de abuz de drept sau în caz de fraudã, aici fiind incluse cãsãtoriile de convenienţã, sã adopte mãsurile necesare pentru a refuza, anula sau retrage orice drept conferit prin directiva menţionatã.
    Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea considerentele şi soluţia pronunţatã prin decizia citatã.
    În ceea ce priveşte susţinerile unuia dintre autorii excepţiei, în sensul cã, în situaţia returnãrii soţului sãu, cetãţean strãin, în ţara de origine, este obligatã fie sã solicite desfacerea cãsãtoriei, pentru a putea sã încheie o altã cãsãtorie fãrã sã fie acuzatã de bigamie - ceea ce ar presupune o încãlcare a voinţei sale şi cheltuieli judiciare pentru procesul de divorţ, fie sã plece împreunã cu soţul sãu şi astfel sã îşi pãrãseascã ţara şi familia, Curtea apreciazã cã ipotezele înfãţişate constituie consecinţe posibile ale actului sãu de voinţã, liberã şi neviciatã, exprimat prin însuşi consimţãmântul la cãsãtorie, consecinţe pe care autoarea le putea anticipa şi pe care şi le-a asumat la momentul încheierii acesteia, cunoscând statutul special al viitorului sãu soţ, cetãţean strãin aflat pe teritoriul României. În considerarea obligaţiei constituţionale de respectare a legilor, Curtea reţine cã atât cetãţenii români, cât şi cei strãini aflaţi pe teritoriul României trebuie sã respecte reglementãrile în vigoare ale statului român, deci inclusiv în ceea ce priveşte instituţia cãsãtoriei. Din perspectiva speţei analizate, aceasta presupune nu numai îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formã pentru încheierea validã a cãsãtoriei, cât şi respectarea prescripţiilor legii pe parcursul existenţei sale, în sensul ca aceasta sã satisfacã exigenţele legale referitoare la caracteristicile pe care o cãsãtorie trebuie sã le întruneascã pentru a justifica prelungirea dreptului de şedere obţinut în baza acesteia. Curtea constatã cã dispoziţiile art. 63 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu au niciun efect asupra existenţei cãsãtoriei, iar faptul cã, în urma constatãrii caracterului de convenienţã al acesteia, autoarea excepţiei este pusã în situaţia de a face o alegere între menţinerea acesteia şi desfacerea ei în vederea intrãrii într-o nouã cãsãtorie reprezintã o situaţie prefiguratã încã de la momentul încheierii cãsãtoriei, a cãrei evitare ţinea însã exclusiv de comportamentul soţilor şi de atitudinea lor pe parcursul cãsãtoriei. Ca atare, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care consacrã dreptul la viaţã intimã, familialã şi privatã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Ionela Mioara El Kamach în Dosarul nr. 8.295/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Ljimani Suajb în Dosarul nr. 744/59/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                              Valentina Bãrbãţeanu

                                      ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016