Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 965 din 30 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 907 si art. 908 din Codul comercial
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 3 ianuarie 2008
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 907 şi art. 908 din Codul comercial, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prod Export Matca" - S.R.L în Dosarul nr. 1.334/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã se impune pãstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.334/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 907 şi art. 908 din Codul comercial.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Prod Export Matca" - S.R.L. într-o cauzã având ca obiect recursul împotriva unei încheieri prin care s-a dispus înfiinţarea unui sechestru asigurãtor asupra unui imobil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 135 alin. (1). În acest sens, aratã cã art. 907 şi art. 908 din Codul comercial creeazã în materie comercialã un regim derogatoriu de la cel general privind mãsurile asigurãtorii, deoarece se poate institui sechestru asigurãtor numai asupra "averii mobile" a debitorului, cu obligaţia plãţii unei cauţiuni. Aşa fiind, se creeazã o stare de vãditã inegalitate între creditorii comercianţi şi cei necomercianţi, întrucât primii pot sã solicite înfiinţarea unui sechestru asigurãtor numai asupra averii mobile a debitorului, cu plata unei cauţiuni.
Totodatã, este încãlcat şi principiul accesului liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât creditorul comerciant este în imposibilitate de a-şi valorifica drepturile în ipoteza în care debitorul nu are niciun bun mobil. Prin textele de lege criticate se creeazã o incertitudine cu privire la recuperarea creanţelor de cãtre creditori, ceea ce contravine principiului economiei de piaţã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, în sensul celor statuate de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este lipsitã de obiect, pentru considerentele reţinute de Curte în <>Decizia nr. 501 din 13 iunie 2006 .
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat şi Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinãnd punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 907 şi art. 908 din Codul comercial, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 907: "Partea interesatã în o cauzã comercialã va putea deodatã cu intentarea acţiunii, sã cearã a se pune sechestru asigurator asupra averii mobile a debitorului sãu, conform art. 614 şi urmãtoarele din procedurã civilã dupã deosebirile mai jos enunţate. Va putea de asemenea sã urmãreascã şi sã popreascã pentru sumele cuprinse în titlul sãu, sumele sau efectele datorate debitorului sãu de cãtre un al treilea, conformându-se dispoziţiilor art. 456 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã.";
- Art. 908: "Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune, afarã de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtãtor, protestat de neplatã. Judecãtoria se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu, fãrã prealabila chemare a pãrţilor.
Sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decât dacã debitorul va consemna suma, capital, interese şi cheltuieli pentru care s-a înfiinţat acel sechestru."
Excepţia este raportatã la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justiţie şi art. 135 alin. (1) privind economia României.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constatã cã prin <>Decizia nr. 501 din 13 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 6 iulie 2006, a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 907 din Codul comercial, statuând, în esenţã, cã, potrivit textului de lege criticat, pentru instituirea sechestrului asigurãtor în materia litigiilor comerciale partea interesatã trebuie sã respecte dispoziţiile Codului de procedurã civilã referitoare la aceastã mãsurã asiguratorie. Or, dispoziţiile art. 614 şi urmãtoarele din vechiul Cod de procedurã civilã, la care face referire art. 907 din Codul comercial, se regãsesc în cuprinsul art. 591-596 din actuala reglementare, iar potrivit prevederilor art. 60, coroborate cu cele ale <>art. 48 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporeazã, de la data intrãrii lor în vigoare, în actul de bazã, care trebuie sã ţinã seama de situaţia juridicã a normei de trimitere.
În prezent, potrivit art. 591 alin. 1 teza întâi, "Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cãrui creanţã este constatatã prin act scris şi este exigibilã, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurãtor asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacã dovedeşte cã a intentat acţiune".
Aşa fiind, potrivit reglementãrii în vigoare, prin înfiinţarea sechestrului asigurãtor se realizeazã indisponibilizarea atât a bunurilor mobile, cât şi a celor imobile ale pârâtului, pânã la finalizarea procesului, în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-şi realiza creanţa constatatã prin hotãrârea ce se va pronunţa.
Pentru aceste motive, nu poate fi reţinutã critica autorului excepţiei referitoare la pretinsa discriminare între creditori sub aspectul bunurilor susceptibile de a fi supuse sechestrului asigurãtor şi sub aspectul garanţiilor procesuale.
Cu privire la critica referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 908 din Codul comercial, Curtea observã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã. Reglementarea obligaţiei creditorului de a depune o cauţiune atunci când solicitã instituirea mãsurilor asigurãtorii are ca scop împiedicarea exercitãrii acestui drept cu rea-credinţã. Cauţiunea reprezintã pentru debitor garanţia şi cã îşi va putea recupera eventualele prejudicii suferite.
Plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii prin care creditorul urmãreşte realizarea dreptului sãu, ci exclusiv o condiţie pentru înfiinţarea sechestrului asigurãtor asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, aşa încât nu poate fi reţinutã încãlcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie.
În final Curtea constatã cã prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (1) privind economia României nu au incidenţã în speţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 907 şi 908 din Codul comercial, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prod Export Matca" - S.R.L în Dosarul nr. 1.334/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
