Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 963 din 12 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 687 din 28 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicatã de Rodica Stanciu, Radu Gheorghe Paul Rãdulescu şi Mariana Smaranda Bãdescu în Dosarul nr. 2.664/254/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã, care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.752D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.664/254/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicatã de Rodica Stanciu, Radu Gheorghe Paul Rãdulescu şi Mariana Smaranda Bãdescu într-o cauzã având ca obiect fond funciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã este neconstituţionalã condiţionarea reconstituirii dreptului de proprietate prin sintagma "pe care se aflã pãşuni şi fâneţe" cuprinsã în art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, fãrã a se preciza dacã aceastã situaţie se referã la data deposedãrii sau la data aplicãrii legii.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 nu contravine art. 16 din Constituţie şi nu creeazã situaţii discriminatorii, fiind vorba despre interpretarea şi aplicarea corectã a legii, atribut al instanţei judecãtoreşti legal învestite cu soluţionarea acţiunii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
"Pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se aflã pãşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusã în cooperativa agricolã de producţie sau preluatã prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altã persoanã fizicã deposedatã, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat."
Autorii excepţiei susţin cã reglementarea criticatã încalcã principiul constituţional al egalitãţii în faţa legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã.
Astfel, prin Decizia nr. 718 din 7 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Curtea a constatat cã prevederile legale criticate instituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aduse în cooperativa agricolã de producţie sau preluate prin legi speciale ori în orice alt mod, în limita a 50 de hectare de familie, dar nu mai mult de 100 ha pentru fiecare proprietar deposedat. Aceastã soluţie a legiuitorului nu contravine însã principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, dat fiind cã textul de lege criticat se aplicã în mod egal tuturor persoanelor care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor reparatorii, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare.
De altfel, prin Decizia nr. 279 din 22 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 26 aprilie 2007, Curtea a statuat cã este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea mãsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitãţii vreunei mãsuri reparatorii, Curtea nu numai cã nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea sã completeze sau sã schimbe mãsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv".
Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicatã de Rodica Stanciu, Radu Gheorghe Paul Rãdulescu şi Mariana Smaranda Bãdescu în Dosarul nr. 2.664/254/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
