Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 961 din 25 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, raportat la art. 194 alin. 1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 517 din 28 iulie 2009
DECIZIE nr. 961 din 25 iunie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, raportat la <>art. 194 alin. 1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 517 din 28 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, raportat la <>art. 194 alin. 1 din Codul penal , excepţie ridicatã de Ioan Pop în Dosarul nr. 3.791/108/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cã autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.791/108/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, raportat la <>art. 194 alin. 1 din Codul penal , excepţie ridicatã de Ioan Pop.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 sunt neconstituţionale, deoarece judecãtorului îi lipsesc marjele minime şi maxime între care sã facã determinarea în concret a sancţiunii şi este pus în imposibilitatea de a reţine circumstanţele agravante. Practic, judecãtorul nu poate individualiza pedeapsa în funcţie de gradul de pericol social al faptei şi de persoana fãptuitorului, fiind obligat sã aplice aceeaşi pedeapsã indiferent de modalitatea de comitere a infracţiunii şi indiferent de periculozitatea acestuia, încãlcându-se astfel principiul legalitãţii şi al individualizãrii pedepsei, cât şi dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte <>art. 194 alin. 1 din Codul penal , nu sunt formulate critici distincte. Acest text face obiectul excepţiei prin raportare la <>art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 , deoarece, potrivit susţinerilor autorului excepţiei, în cauzã "s-a reţinut cã infracţiunea care intrã în scopul grupului organizat este cea de şantaj în forma prevãzutã şi pedepsitã de <>art. 194 alin. 1 din Codul penal ".
Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În opinia instanţei, textele criticate nu fac decât sã stabileascã pedeapsa maximã pe care instanţa o poate aplica pentru anumite fapte, astfel cã, la individualizarea judiciarã a pedepsei, instanţa va ţine seama de limitele de pedeapsã prevãzute de lege, conform prevederilor <>art. 72 din Codul penal .
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale întrucât nu aduc atingere prevederilor din Legea fundamentalã invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, raportat la <>art. 194 alin. 1 din Codul penal , având urmãtorul cuprins:
- <>Art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 : "(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa pentru faptele prevãzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevãzutã de lege pentru infracţiunea cea mai gravã care intrã în scopul grupului infracţional organizat.";
- <>Art. 194 alin. 1 din Codul penal : "Constrângerea unei persoane, prin violenţã sau ameninţare, sã dea, sã facã, sã nu facã sau sã sufere ceva, dacã fapta este comisã spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale <>art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale <>art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei şi ale <>art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la <>art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind legalitatea incriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat, în jurisprudenţa sa asupra constituţionalitãţii <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , în raport de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 1.190 din 13 decembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2008, <>Decizia nr. 132 din 21 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, prin care Curtea a statuat cã aceste dispoziţii legale nu încalcã dreptul la un proces echitabil şi nici principiul legalitãţii incriminãrii. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã Parlamentul, prin <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , a reglementat o specie de infracţiune subordonatã unei categorii infracţionale de gen anume determinate şi pentru care a stabilit atât o limitã minimã, cât şi una maximã. În plus, alin. (2) al art. 7 stabileşte şi criteriile de individualizare a pedepsei în anumite situaţii, dar aceasta se face tot potrivit legii. Soluţia pronunţatã anterior de Curte, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã, inclusiv în ceea ce priveşte <>alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003 , criticat pentru aceleaşi motive.
În ceea ce priveşte prevederile <>art. 194 alin. 1 din Codul penal , se constatã cã autorul excepţiei nu motiveazã pretinsa neconstituţionalitate invocatã. Or, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizãrile adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte invocarea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitãrii unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu <>art. 146 din Constituţie . Eventualele probleme de interpretare a dispoziţiilor <>art. 194 alin. 1 din Codul penal , prin raportare la cele ale <>art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 nu pot fi convertite în critici de neconstituţionalitate, deoarece Curtea Constituţionalã nu este competentã a pronunţa decizii de interpretare şi aplicare a legii, acesta fiind, potrivit <>art. 126 alin. (3) din Constituţie , atributul exclusiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, excepţie ridicatã de Ioan Pop în Dosarul nr. 3.791/108/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 194 alin. 1 din Codul penal , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
