Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 96 din 27 martie 2001  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 96 din 27 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 283 din 31 mai 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii, ridicatã de Societatea Comercialã "Tepro" - S.A. din Iaşi în dosarele nr. 22.262/2000, 20.361/2000, 21.928/2000, 20.881/2000, 20.883/2000, 20.882/2000, 20.924/2000, 21.923/2000, 22.264/2000, 21.916/2000, 22.265/2000 şi 21.929/2000 ale Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei, Societatea Comercialã "Tepro" - S.A. din Iaşi, reprezentatã prin Toader Pica, consilier juridic, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 37C/2001, 38C/2001, 39C/2001, 40C/2001, 41C/2001, 42C/2001, 43C/2001, 44C/2001, 45C/2001, 46C/2001 şi 47C/2001 la Dosarul nr. 36C/2001, având în vedere ca obiectul şi autorul exceptiei de neconstituţionalitate sunt identici în toate cauzele enumerate. Atât reprezentantul autorului exceptiei, cat şi reprezentantul Ministerului Public declara ca nu se opun mãsurii conexarii. În consecinta, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã şi al <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, dispune conexarea dosarelor anterior menţionate la Dosarul nr. 36C/2001.
Având cuvântul în dezbateri, reprezentantul autorului exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, întrucât dispoziţiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 150 alin. (2) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, întrucât autorul acesteia nu a motivat-o, incalcand astfel dispoziţiile <>art. 12 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierile din 10 iunie 2000, pronunţate în dosarele nr. 22.262/2000, 22.264/2000 şi 22.265/2000, precum şi prin Încheierile din 15 ianuarie 2001, pronunţate în dosarele nr. 20.361/2000, 20.881/2000, 20.882/2000, 20.883/2000, 20.924/2000, 21.916/2000, 21.923/2000, 21.928/2000 şi 21.929/2000, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Tepro" - S.A. din Iaşi în cauze având ca obiect contestaţii impotriva desfacerii unor contracte de munca.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii sunt neconstituţionale "în raport cu dispoziţiile cuprinse în art. 150 din Constituţia României, referitoare la conflictul temporal de legi", întrucât acestea au fost adoptate în anul 1972, când "în România condiţiile sociale, economice şi politice erau altele decât în prezent, iar legislaţia de atunci, printre care şi Codul muncii, era adaptatã acestor condiţii". Se mai arata ca dispoziţiile legale criticate, impunând comunicarea formala în scris a dispoziţiei de desfacere a contractului de munca, creeazã posibilitatea ca salariaţii care refuza sa semneze dovada de primire a deciziei de desfacere a contractului de munca sa o poatã contesta într-un termen nelimitat. Cu referire la cazurile din speta, autorul exceptiei susţine ca salariaţii disponibilizaţi au luat cunostinta despre mãsura desfacerii contractelor lor de munca în cadrul procesului de restructurare a societãţii comerciale, când aceştia şi-au preluat carnetele de munca, precum şi celelalte documente necesare în vederea înscrierii lor pentru acordarea ajutorului de şomaj de care au beneficiat în mod concret.
Judecãtoria Iaşi, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia ridicatã este nefondata. Se arata în acest sens ca dispoziţiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii nu sunt abrogate ca efect al aplicãrii dispoziţiilor art. 150 din Constituţie. Dispoziţiile legale criticate, fiind norme de drept procesual special, nu pot fi "abrogate decât dupã adoptarea unor dispoziţii cu caracter special care sa le înlocuiascã". Se mai arata ca acestea nu sunt "în contradictie cu dispoziţiile constituţionale care consacra egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi". Prin urmare instanta considera ca aceste dispoziţii sunt în vigoare, aplicându-se şi în condiţiile economiei de piata în raporturile de munca dintre angajaţi şi angajatori.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila pentru urmãtoarele motive: dispoziţiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii, deşi sunt norme preconstitutionale, constituie "expresia concretizarii principiului neingradirii dreptului la munca, instituit de art. 38 alin. (1) din Constituţie" şi oferã posibilitatea exercitãrii dreptului la apãrare garantat de art. 24 din Constituţie. Prin critica formulatã, în realitate nu se argumenteaza neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii, ci se au în vedere chestiuni de aplicare a acestora, punându-se în discuţie stabilirea unor situaţii de fapt, ceea ce este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti, sens în care s-a şi pronunţat Curtea Constituţionalã în practica sa jurisdicţionalã. Excepţia este nemotivatã, având în vedere ca autorul exceptiei nu a indicat nici o dispoziţie constituţionalã sau principiu constituţional care este încãlcat de prevederea de lege criticata, iar potrivit practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale o astfel de excepţie este inadmisibila.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor în fiecare dosar, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 134 alin. (2) din Codul muncii, având urmãtorul cuprins: "Dispoziţia de desfacere a contractului de munca se comunica în scris în termen de 5 zile de cãtre unitate. Ea îşi produce efectele de la data comunicãrii."
Autorul exceptiei susţine ca aceste prevederi contravin ansamblului dispoziţiilor art. 150 din Constituţie. Cu toate acestea Curtea constata ca, întrucât prin critica de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege este abrogat, este evident ca au fost avute în vedere doar dispoziţiile alin. (1), potrivit cãrora "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul admisibilitãţii sale, Curtea observa ca pentru a se putea retine ca o dispoziţie legalã preconstitutionala este abrogatã implicit, în temeiul dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie se impune ca mai întâi sa se constate ca dispoziţia legalã contravine vreunei norme constituţionale. Se mai observa însã ca, astfel cum rezulta atât din conţinutul încheierii de sesizare, cat şi din cererea formulatã în susţinerea exceptiei, autorul acesteia nu a indicat în fata instanţei de judecata motivele criticii de neconstituţionalitate. Pe de alta parte Curtea retine ca, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, sunt neconstituţionale numai acele prevederi legale care incalca dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege, orice sesizare trebuie motivatã. Coroborand aceste texte legale cu cele ale art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi cu cele ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiei legale criticate numai în aceste limite ale sesizãrii. Asa fiind, nemotivarea exceptiei de neconstituţionalitate şi neindicarea de cãtre autorul unei excepţii cel puţin a normei constituţionale în raport cu care acesta considera ca textul criticat este neconstitutional constituie un motiv de respingere a sesizãrii. Altminteri ar insemna ca jurisdicţia constituţionalã sa se substituie partii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil, câtã vreme de esenta controlului pe calea exceptiei de neconstituţionalitate este exercitarea acestuia la sesizarea subiectelor prevãzute de lege.
În sensul celor arãtate Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în mod constant în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998, precum şi prin Decizia nr. 49 din 23 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999.

Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1), (4) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Codul muncii, ridicatã de Societatea Comercialã "Tepro" - S.A. din Iaşi în Dosarele nr. 22.262/2000, 20.361/2000, 21.928/2000, 20.881/2000, 20.883/2000, 20.882/2000, 20.924/2000, 21.923/2000, 22.264/2000, 21.916/2000, 22.265/2000 şi 21.929/2000 ale Judecãtoriei Iaşi.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 martie 2001.

PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
-----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016