Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE Nr. 96 din 21 octombrie 1994     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE Nr. 96 din 21 octombrie 1994

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 328 din 28 noiembrie 1994
Vasile Gionea - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Miklos Fazakas - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19 din 14 martie 1994.
La apelul nominal, fãcut în şedinţa publica, pãrţile au fost lipsa.
Procedura legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, preşedintele completului da cuvintul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de admitere a recursului şi de casare a deciziei atacate, dezvoltind oral motivele de recurs formulate în scris.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
În fata Tribunalului Bihor, în Dosarul nr. 1659/1993, inculpata Udvar Maria Laura a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 din Codul penal, sustinind ca, raportat la prevederile imperative ale art. 150 alin. (1) din Constituţie, acestea sînt abrogate implicit.
Prin Decizia nr. 19 din 14 martie 1994, Curtea Constituţionalã a respins ca lipsitã de obiect excepţia de neconstituţionalitate, constatind ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parţial conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, astfel încît textul urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva acestei decizii, Ministerul Public a declarat recurs, invocind urmãtoarele motive:
1. Curtea ar fi trebuit sa respingã excepţia ca vadit nefondata, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, întrucît instanta de judecata în fata cãreia a fost invocatã excepţia de neconstituţionalitate a opinat în sensul ca "excepţia este intemeiata, iar dispoziţiile art. 224 din Codul penal sînt neconstituţionale".
2. Decizia este criticata pentru ca soluţia respingerii exceptiei ca lipsitã de obiect este rezultatul aplicãrii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33/1993 şi nu al examinãrii pe fond a cazului concret depus judecaţii. În acest fel, decizia ar aparea ca nemotivatã.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd decizia atacatã, încheierea de sesizare, motivele de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale raportate la prevederile Constituţiei, precum şi cele ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Primul motiv de recurs referitor la exprimarea opiniei instanţei în raport cu punctul de vedere al partii care a invocat excepţia în sensul neconstitutionalitatii art. 224 din Codul penal şi deci, a abrogãrii lui, nu este întemeiat, deoarece deşi instanta a opinat pentru neconstituţionalitatea art. 224, nu a constatat abrogarea în dispozitivul încheierii şi, mai mult, a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate. Rezulta ca, fiind legal investitã, Curtea întemeiat a procedat la soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte critica referitoare la posibilitatea respingerii exceptiei ca "vadit nefondata", nici aceasta obiectie nu poate fi reţinutã întrucît, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, soluţia respingerii fãrã citarea pãrţilor pe acest temei este condiţionatã de unanimitatea opiniei membrilor completului de judecata în aprecierea exceptiei. Aceasta regula este nu numai de fond, în sensul ca excepţia în mod vadit este neîntemeiatã, ci şi de procedura, astfel încît, dacã aceste doua aspecte nu coincid, este evident ca art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nu se poate aplica.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care vizeazã respingerea exceptiei ca lipsitã de obiect, nu este întemeiat, recursul netinind seama de specificul jurisdicţiei constituţionale. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate poate fi admisã sau respinsã prin decizie definitiva.
În caz de admitere a exceptiei, decizia Curţii Constituţionale produce efectele prevãzute la art. 145 alin. (2) din Constituţie şi la art. 26 din Legea nr. 47/1992. Astfel fiind, textul declarat ca neconstitutional sau textul anterior Constituţiei constatat ca abrogat - deoarece, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, este contrar acesteia - nu mai poate fi aplicat, este scos din legislaţie. Orice alta excepţie care ar avea ca obiect textul declarat ca neconstitutional sau constatat ca abrogat urmeazã sa fie respinsã ca lipsitã de obiect, dacã soluţionarea exceptiei s-a fãcut cu citarea pãrţilor, ori ca vadit nefondata în cazul în care, pentru acelaşi motiv de fond, excepţia a fost, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezolvatã fãrã citarea pãrţilor. Asa fiind, referirea la deciziile definitive anterioare nu înseamnã o lipsa de motivare în drept, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispoziţiilor constituţionale şi legale.
Recursul invoca şi faptul ca, respingind excepţia ca lipsitã de obiect, se închide calea sesizãrii Curţii chiar şi atunci cînd excepţia priveşte un bun public, nominalizat expres în art. 135 alin. (4) din Constituţie. Argumentul nu poate fi primit deoarece Curtea statueazã numai asupra problemelor de drept. Constatind, în drept, ca art. 224 din Codul penal, ca orice alt text în legatura cu avutul obştesc, este abrogat parţial şi ca urmeazã sa se aplice numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice, rãmîne ca fiecare instanta judecãtoreascã sa stabileascã dacã este vorba sau nu de astfel de bunuri şi sa decidã dacã textele referitoare la infracţiunile privind avutul obştesc sînt sau nu aplicabile.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art.25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge recursul formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19 din 14 martie 1994 pronunţatã în Dosarul nr. 14C/1993.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 21 octombrie 1994.
Prezenta decizie se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------------------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016