Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 96 din 21 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 308 din 9 mai 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Dumitru Petru Pop în Dosarul nr. 1.270/2000 al Judecãtoriei Braşov.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 14 martie 2002 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 21 martie 2002.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 1.270/2000, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã. Excepţia a fost ridicatã de Dumitru Petru Pop în cadrul unui proces penal.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã contravin prevederilor art. 69 alin. (1) din Constituţie, care reglementeazã imunitatea parlamentarã. El arata, de asemenea, ca a fost trimis în judecata penalã şi ulterior, în urma alegerilor din 26 noiembrie 2000, a dobândit calitatea de senator. Instituţia imunitatii parlamentare, asa cum este reglementatã în art. 69 alin. (1) teza întâi din Constituţie, priveşte atât infracţiunile sau contravenţiile sãvârşite înainte de dobândirea calitãţii de deputat sau de senator, cat şi cele sãvârşite dupã dobândirea acestei calitãţi, întrucât ratiunea acestei instituţii, de a proteja deputaţii şi senatorii de urmãririle judiciare represive, abuzive sau sicanatoare, subzistã indiferent de momentul sãvârşirii faptei. De asemenea, pentru aceleaşi motive autorul exceptiei apreciazã ca şi continuarea judecaţii trebuie supusã aprobãrii Camerei din care face parte persoana trimisa în judecata. El invoca în acest sens o încheiere pronunţatã de Curtea Suprema de Justiţie, prin care, într-o situaţie similarã, dosarul a fost trimis Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie pentru declanşarea procedurii de ridicare a imunitatii parlamentare, precum şi prevederile art. 169 din Regulamentul Senatului, republicat. Solicita ca şi dosarul sau sa fie trimis Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie pentru declanşarea procedurii de ridicare a imunitatii parlamentare.
Pe cale de consecinta, autorul exceptiei considera ca dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 69 alin. (1) teza a doua din Constituţie, care stabilesc competenta Curţii Supreme de Justiţie de a-i judeca pe deputaţi şi senatori, indiferent de data la care au fost comise faptele sau de data trimiterii în judecata a inculpaţilor. Astfel dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale în ceea ce îi priveşte pe deputaţi şi senatori, întrucât în cazul acestor persoane competenta nu este determinata de momentul sãvârşirii faptei, dupã dobândirea calitãţii de deputat sau de senator devenind aplicabile prevederile constituţionale ale art. 69 alin. (1) teza întâi, referitoare la ridicarea imunitatii parlamentare, şi, în cazul ridicãrii acesteia, ale art. 69 alin. (1) teza a doua, referitoare la competenta Curţii Supreme de Justiţie.
Judecãtoria Braşov, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, întrucât prevederile art. 69 alin. (1) din Constituţie nu fac distincţie între faptele sãvârşite anterior şi cele sãvârşite ulterior dobândirii calitãţii de deputat sau de senator. Rezulta ca în acest caz competenta materialã este determinata atât de calitatea persoanei în momentul sãvârşirii faptei, cat şi de calitatea acesteia în momentul tragerii la rãspundere penalã. Instanta apreciazã ca noţiunea de "trimitere în judecata", prevãzutã la art. 69 alin. (1) teza întâi din Constituţie, presupune şi judecata efectivã. De aceea şi pentru continuarea unei judecati începute este necesarã încuviinţarea prevãzutã în textul constituţional. Dat fiind ca dupã parcurgerea procedurii ridicãrii imunitatii parlamentare competenta de judecata aparţine Curţii Supreme de Justiţie, instanta apreciazã ca dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate şi prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei se referã la situaţii diferite, neexistand între ele nici o contradictie. Astfel, în vreme ce dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã se referã la cazurile aflate în curs de judecata, pentru care rãmâne competenta instanta investitã, chiar dacã ulterior se schimba calitatea inculpatului, prevederile art. 69 alin. (1) din Constituţie au în vedere situaţii anterioare judecaţii, "începând cu reţinerea şi terminand cu trimiterea în judecata". În acelaşi sens Guvernul considera ca imunitatea parlamentarã, consacratã de prevederile art. 69 alin. (1) din Constituţie, "vizeazã acele situaţii în care parlamentarii ar fi expusi unor presiuni prin exercitarea unor proceduri judiciare impotriva lor şi nu ipoteze în care, anterior dobândirii calitãţii de parlamentar, persoanele aveau calitatea de inculpati în proceduri în curs de desfãşurare în fata instanţei de judecata". Prevederile constituţionale referitoare la imunitatea parlamentarã cuprind enumerari limitative şi, ca urmare, sunt de stricta interpretare, neputând fi extinse dupã momentul trimiterii în judecata.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul cuprins: "Dobândirea calitãţii dupã sãvârşirea infracţiunii nu determina schimbarea competentei."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat dispoziţiile art. 69 alin. (1) din Constituţie, conform cãrora "Deputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecata, penalã ori contravenţionalã, fãrã încuviinţarea Camerei din care face parte, dupã ascultarea sa. Competenta de judecata aparţine Curţii Supreme de Justiţie".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca susţinerile autorului exceptiei privesc în esenta problema dacã ridicarea imunitatii parlamentare opereazã şi în cazul unei judecati deja începute şi, pe cale de consecinta, competenta de judecata într-un asemenea caz ar aparţine Curţii Supreme de Justiţie.
În acest sens Curtea retine ca imunitatea parlamentarã, în accepţiunea prevederilor art. 69 alin. (1) teza întâi din Constituţie, are ca efect imposibilitatea îndeplinirii anumitor activitãţi procesuale fata de un deputat sau senator fãrã încuviinţarea Camerei Deputaţilor sau, respectiv, a Senatului, fiind instituitã în scopul protejãrii parlamentarului impotriva unor acţiuni judiciare de natura sa îi punã în pericol independenta şi exercitarea libera a mandatului încredinţat de electorat. Pe de alta parte, potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". Rezulta ca imunitatea parlamentarã, fiind o situaţie de excepţie de la dreptul comun, trebuie sa opereze doar ca o mãsura de protecţie a deputatului sau senatorului, iar nu în asa fel încât în realitate sa constituie un privilegiu al persoanelor ce deţin aceasta funcţie electiva. De aceea prevederile constituţionale ale art. 69 alin. (1) teza întâi nu pot fi interpretate extensiv, în sensul ca ar fi necesarã ridicarea imunitatii parlamentare şi pentru alte activitãţi decât cele prevãzute în mod expres. Pentru aceste motive Curtea nu poate primi susţinerile autorului exceptiei, în sensul ca ridicarea imunitatii parlamentare ar fi necesarã şi pentru continuarea unei judecati începute, iar nu numai pentru trimiterea în judecata. Prin trimiterea în judecata instanta este investitã cu soluţionarea unei anumite cauze, iar o data investitã va rãmâne competenta sa judece indiferent de dobândirea ulterioara, de cãtre persoana trimisa în judecata, a calitãţii de deputat sau de senator.
În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, a prevederilor art. 169 din Regulamentul Senatului, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001, cu modificãrile ulterioare, Curtea constata ca nu poate examina conformitatea dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã cu aceste prevederi regulamentare, întrucât în atribuţiile sale intra doar examinarea dispoziţiilor legale în raport cu prevederile şi principiile constituţionale. În acest sens este şi jurisprudenta constanta a Curţii, concretizata, de exemplu, prin Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, sau Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, nr. 3 din 7 ianuarie 2000. Asa fiind, aceasta sustinere urmeazã sa fie respinsã.
Pe de alta parte prevederile art. 69 alin. (1) din Constituţie nu pot fi interpretate în sensul ca teza a doua stabileşte competenta Curţii Supreme de Justiţie de a-i judeca pe deputaţi şi senatori indiferent dacã este necesarã sau nu parcurgerea procedurii ridicãrii imunitatii parlamentare. Curtea retine ca aceasta prevedere, potrivit cãreia competenta de judecata aparţine Curţii Supreme de Justiţie, reprezintã o continuare a celei dintâi teze, ce reglementeazã activitãţile procesuale pentru care deputatul sau senatorul beneficiazã de imunitate, precum şi procedura ridicãrii acesteia. Astfel competenta de judecata aparţine Curţii Supreme de Justiţie în cazurile prevãzute de teza întâi, adicã dupã ce a fost ridicatã imunitatea parlamentarã. Pentru aceste motive excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã şi sub acest aspect.
În final, în ceea ce priveşte solicitarea autorului exceptiei ca dosarul sa fie trimis Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în vederea declansarii procedurii de ridicare a imunitatii parlamentare, Curtea constata ca aceasta nu intra în competenta sa, dosarul urmând sa fie trimis instanţei în fata cãreia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Dumitru Petru Pop în Dosarul nr. 1.270/2000 al Judecãtoriei Braşov.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 martie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Vlad Mihai Cercel
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu soluţia adoptatã prin votul majoritãţii membrilor Curţii, opinam ca excepţia trebuia sa fie admisã în sensul constatãrii neconstitutionalitatii art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã şi - prin extinderea controlului, în conformitate cu <>art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, - a dispoziţiilor art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã.
Considerentele sunt urmãtoarele:
1. Prin art. 69 alin. (1) din Constituţie, sub titulatura de imunitate parlamentarã au fost reglementate doua categorii de mãsuri de protecţie a deputaţilor şi senatorilor, pe durata exercitãrii mandatului, impotriva eventualelor abuzuri sau sicane de ordin judiciar, de natura sa le stirbeasca independenta în îndeplinirea misiunii cu care au fost investiti de electorat şi sa submineze prestigiul Parlamentului.
1.1. Cea dintâi mãsura de protecţie consta în interzicerea reţinerii, arestãrii, perchezitionarii sau trimiterii în judecata penalã ori contravenţionalã a unui deputat sau senator, fãrã încuviinţarea Camerei din care face parte.
Enumerand mãsurile judiciare supuse încuviinţãrii, textul constituţional nu face nici o distincţie în privinta datei comiterii faptelor ce justifica luarea acestor mãsuri, de unde rezulta ca el se aplica atât în cazul infracţiunilor şi al contravenţiilor comise de un deputat ori de un senator în perioada exercitãrii mandatului, cat şi în cazul celor sãvârşite înainte de dobândirea calitãţii de parlamentar. Esenţial în definirea imunitatii parlamentare este momentul luãrii mãsurii judiciare - moment care trebuie sa se plaseze în mod obligatoriu în interiorul duratei mandatului - şi nu data comiterii faptei care a generat mãsura, data care poate sa fie anterioarã alegerii celui în cauza în rândul membrilor Parlamentului.
Pe de alta parte, în înţelesul aceluiaşi text constituţional, parlamentarul care a fost trimis în judecata înainte de dobândirea mandatului poate sa fie judecat în continuare - adicã în timpul exercitãrii mandatului - fãrã sa fie necesarã ridicarea imunitatii lui.
1.2. Cea de a doua mãsura de protecţie consta în stabilirea competentei de judecata a Curţii Supreme de Justiţie în cazul deputatului sau senatorului trimis în judecata penalã ori contravenţionalã.
Caracterul protector al acestei norme se releva prin aceea ca parlamentarul trimis în judecata este scos de sub jurisdicţia instanţei cãreia i-ar reveni competenta potrivit regulilor generale, fiind aparat în acest fel de presiunile şi de vrajmasiile locale, şi i se da posibilitatea de a fi judecat de cea mai inalta instanta din sistemul judiciar.
Având în vedere faptul ca art. 69 alin. (1) din Constituţie nu cuprinde nici o condiţie restrictiva, rezulta ca textul se referã la toate cazurile în care un parlamentar este judecat în timpul exercitãrii mandatului sau pentru o fapta penalã sau contravenţionalã, indiferent de data la care a fost sesizatã instanta - înainte sau dupã dobândirea de cãtre fãptuitor a calitãţii de deputat ori de senator. Acest înţeles al prevederilor art. 69 alin. (1) din Constituţie rezulta în egala mãsura din scopul reglementãrii, cãci este lipsit de ratiune sa se admitã ca legiuitorul constituant a urmãrit asigurarea unei judecati impartiale numai pentru parlamentarii trimişi în judecata în timpul exercitãrii mandatului, iar nu şi pentru cei ce se afla în curs de judecata în timpul exercitãrii mandatului, în temeiul unor acţiuni judiciare pornite anterior. Consecinta lipsitã de sens a unei asemenea înţelegeri şi aplicari a prevederilor art. 69 alin. (1) din Constituţie este cu deosebire evidenta dacã se are în vedere ca în felul acesta persoanele trimise în judecata înainte de începerea mandatului parlamentar ar urma sa fie judecate la instanţele locale, în plinã exercitare a mandatului, în vreme ce persoanele trimise în judecata în timp ce indeplineau calitatea de membri ai Parlamentului ar continua sa fie judecate la Curtea Suprema de Justiţie - potrivit dispoziţiilor art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã - şi dupã pierderea acestei calitãţi.
2. Prevederile art. 69 alin. (1) din Constituţia României, privind competenta Curţii Supreme de Justiţie, constituie norme de procedura penalã cu statut constituţional.
Ţinând seama de poziţia suprema a Constituţiei în ierarhia actelor normative, urmeazã ca legile şi celelalte acte cu caracter normativ nu trebuie sa contravina Legii fundamentale.
Pentru aceste considerente, opinam ca dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penalã contravin prevederilor art. 69 alin. (2) din Constituţie, în mãsura în care sunt intelese şi aplicate în sensul ca senatorii şi deputaţii vor fi judecati de alte instanţe decât Curtea Suprema de Justiţie pentru fapte penale sau contravenţionale comise anterior datei dobândirii mandatului parlamentar sau în cazurile în care sesizarea instanţei a avut loc înainte de aceasta data şi ca, în consecinta, sunt neconstituţionale, urmând ca în aceste cazuri sa se aplice direct norma de procedura consacratã prin Constituţie.
3. Opinam, de asemenea, şi pentru aceleaşi considerente, ca este cazul - prevãzut de <>art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã - sa se extindã controlul de constitutionalitate şi asupra art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, în conformitate cu care Curtea Suprema de Justiţie judeca în prima instanta infracţiunile sãvârşite de senatori şi deputaţi.
Şi acest text - care în mod evident şi necesar nu poate fi disociat de dispoziţiile art. 40 alin. 2, menţionate în sesizare - este neconstitutional în mãsura în care este înţeles şi aplicat în sensul ca se referã numai la faptele comise dupã dobândirea calitãţii de deputat sau de senator, iar nu şi la cele comise anterior şi judecate în timpul exercitãrii mandatului.
Preşedintele Curţii Constituţionale,
Nicolae Popa
Judecãtor,
Nicolae Cochinescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
