Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 955 din 30 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 889 din 27 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de "Federalcoop" din Constanţa în Dosarul nr. 3.176/118/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul autorului excepţiei aratã cã obiectul acesteia, aşa cum a fost formulat prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile <>art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , precum şi toate dispoziţiile din Codul de procedurã civilã şi din legile speciale care prevãd cã recursul este singura cale de atac pentru anumite hotãrâri judecãtoreşti. Se apreciazã cã legiuitorul a împãrţit cetãţenii în douã categorii; în prima categorie sunt cei care beneficiazã de un triplu grad de jurisdicţie, iar în cea de-a doua categorie, cei care au la dispoziţie numai douã grade de jurisdicţie. Se încalcã în acest fel principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. De asemenea, se apreciazã cã legiuitorul nu trebuia sã abroge prevederile referitoare la recursul în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã obiectul acesteia îl constituie doar prevederile <>art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 . Se susţine cã accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate cãile de atac, pentru situaţii diferite tratamentul juridic fiind diferit. Celelalte critici formulate de autorul excepţiei privesc modificarea şi completarea textului de lege criticat, aspecte ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.176/118/2006, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicatã într-o cauzã având ca obiect o contestaţie în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile <>art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , precum şi toate dispoziţiile din Codul de procedurã civilã şi din legile speciale care prevãd cã recursul este singura cale de atac pentru anumite hotãrâri judecãtoreşti sunt neconstituţionale, deoarece legea prevede doar aceastã cale de atac, ceea ce este de naturã sã genereze erori judiciare ireparabile.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prin stabilirea competenţei secţiei de contencios a tribunalului, de a judeca recursul declarat împotriva hotãrârii judecãtoreşti de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie, nu se creeazã nicio discriminare. Aceasta deoarece principiul egalitãţii în faţa legii nu înseamnã uniformitate, astfel încât la situaţii egale trebuie sã existe un tratament egal, iar la situaţii diferite sã existe un tratament diferenţiat. În legãturã cu invocarea art. 129 din Constituţie, se aratã cã textul criticat statueazã chiar în sensul acestor dispoziţii.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalitãţii în drepturi impune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în opinia autorului excepţiei, <>art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi toate dispoziţiile din Codul de procedurã civilã şi din legile speciale care prevãd cã recursul este singura cale de atac pentru anumite hotãrâri judecãtoreşti.
Instanţa de judecatã a sesizat Curtea, în temeiul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, asupra cãrora se va pronunţa Curtea prin prezenta decizie.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendã executarea hotãrârii."
Excepţia se raporteazã la prevederile art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã în jurisprudenţa sa constantã a statuat cã accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia. Legiuitorul are competenţa exclusivã de a reglementa cu privire la regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi cu privire la exercitarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã.
Totodatã, Legea fundamentalã nu cuprinde prevederi prin care sã se stabileascã cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, statuând în art. 129 cã acestea se exercitã "în condiţiile legii". De aceea, instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea cãilor de atac, atât timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor, nu este contrarã principiului accesului liber la justiţie. Aşa fiind, nu poate fi primitã critica potrivit cãreia prin textul de lege criticat se aduce atingere dispoziţiilor art. 21 şi 129 din Legea fundamentalã.
Cu privire la principiul egalitãţii, Curtea a statuat cã acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. Or, toţi cetãţenii aflaţi în ipoteza descrisã de textul de lege criticat pot folosi calea de atac a recursului împotriva hotãrârii prin care s-a soluţionat plângerea contravenţionalã, aşa încât nu poate fi reţinutã nici critica privind încãlcarea art. 16 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de "Federalcoop" din Constanţa în Dosarul nr. 3.176/118/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
