Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 954 din 30 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 801 din 23 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi <>art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Automobile Turisme Utilitare-ATU" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 597/1.371/2006 al Tribunalului Comercial Mureş - judecãtorul-sindic.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, sens în care aratã cã autorul excepţiei dã o interpretare literalã <>art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 , dar cã de fapt acest text de lege are în vedere instituirea unei prezumţii relative ce poate fi rãsturnatã de cãtre debitor. Art. 33 din aceeaşi lege prevede într-adevãr o sancţiune drasticã pentru debitorul cãruia i s-a respins contestaţia privind starea de insolvenţã, în sensul cã acesta nu mai are dreptul de a propune planul de reorganizare, însã aceasta nu presupune o restrângere a accesului la o activitate economicã, întrucât acest drept trebuie sã se exercite "în condiţiile legii", dupã cum prevede art. 45 din Constituţie. De altfel, un plan de reorganizare poate fi propus de administratorul judiciar sau de cãtre creditori.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 597/1.371/2006, Tribunalul Comercial Mureş - judecãtorul-sindic a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi <>art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Automobile Turisme Utilitare-ATU" - S.R.L. din Târgu Mureş cu prilejul soluţionãrii cererii formulate de creditoarea "Banca Comercialã Românã" pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva autorului excepţiei de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile art. 3 pct. 1 lit. a), coroborate cu cele ale <>art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , sunt contrare dispoziţiilor art. 45 din Constituţie privind libertatea economicã. În acest sens, aratã cã sintagma "insolvenţa este prezumatã ca fiind vãditã" alãturã doi termeni contradictorii, întrucât prezumţia exclude caracterul evident. Astfel, acest text de lege instituie de fapt o prezumţie irefragabilã de insolvenţã, iar rolul judecãtorului-sindic se restrânge, prin urmare, la a fi un simplu instrument de deschidere automatã a procedurii insolvenţei în situaţia constatãrii existenţei condiţiilor prevãzute de art. 3 pct. 1 lit. a). În acest fel se îngrãdeşte cu totul libertatea economicã a debitorului dupã parcurgerea unei perioade foarte scurte de timp, îngrãdire ce devine operantã chiar dacã debitorul are disponibilitãţi bãneşti sau bunuri libere de sarcini, ce pot fi oricând valorificate pentru plata datoriei. De asemenea, considerã cã interdicţia de a propune un plan de reorganizare în cazul în care a contestat starea de insolvenţã reprezintã o limitare a libertãţii sale de a desfãşura o activitate economicã.
Tribunalul Comercial Mureş - judecãtorul-sindic considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã interpretarea datã de autorul excepţiei acestui text de lege este pur literalã, fãrã a ţine cont de interpretarea sistematicã a actului normativ din care reiese evident dreptul de apreciere al judecãtorului-sindic, care, fiind sesizat cu o contestaţie, pe baza actelor de la dosar şi a susţinerilor pãrţilor, poate stabili cã debitorul nu este în stare de insolvenţã sau poate stabili cã este într-adevãr în insolvenţã. În ceea ce priveşte prevederile <>art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , apreciazã cã acestea, interzicând debitorului care a contestat starea de insolvenţã sã propunã un plan de reorganizare, contravin dreptului de acces liber la justiţie. Acest ultim aspect nu a fost pus în discuţia pãrţilor.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Astfel, considerã cã prezumţia legalã de insolvenţã nu determinã automat deschiderea procedurii insolvenţei, debitorul putând sã conteste existenţa stãrii de insolvenţã. Dacã judecãtorul-sindic constatã cã nu este în insolvenţã, va trebui sã respingã cererea creditorului, continuând procedura numai când constatã netemeinicia contestaţiei.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la o activitate economicã nu exclud, ci, dimpotrivã, implicã stabilirea unor limite de exercitare a acestei libertãţi. Specificul procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de procedurã speciale, care derogã de la normele dreptului comun şi care sunt conforme obligaţiei statului prevãzute de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Totodatã, aratã cã prevederile <>art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 oferã posibilitatea debitorului ca, în termen de 10 zile de la primirea copiei de pe cererea de deschidere a insolvenţei formulatã de creditor, sã conteste sau sã recunoascã existenţa stãrii de insolvenţã, nefiind astfel îngrãdit dreptul debitorului de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. În sfârşit, aratã cã accesul liber la justiţie are caracter legitim numai în mãsura în care este exercitat cu bunã-credinţã, cu respectarea drepturilor şi intereselor celorlalte subiecte de drept.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) şi <>art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 3 pct. 1 lit. a): "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeazã prin insuficienţa fondurilor bãneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvenţa este prezumatã ca fiind vãditã atunci când debitorul, dupã 30 de zile de la scadenţã, nu a plãtit datoria sa faţã de unul sau mai mulţi creditori;";
- Art. 33 alin. (4): "Dacã judecãtorul-sindic stabileşte cã debitorul este în stare de insolvenţã, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţã, procedura generalã, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de cãtre administratorul judiciar sau de cãtre creditorii deţinând împreunã sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacã aceştia îşi exprimã intenţia de a depune un plan în termenul prevãzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2)."
În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 45 din Constituţie privind libertatea economicã.
Examinând excepţia, Curtea reţine cã, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 , aceasta porneşte de la o interpretare literalã a sintagmei "insolvenţa este prezumatã ca fiind vãditã", interpretare ce face abstracţie de ansamblul reglementãrii privind procedura insolvenţei. Astfel, în opinia autorului excepţiei, aceastã sintagmã ar avea în realitate semnificaţia instituirii unei prezumţii irefragabile de insolvenţã.
Curtea constatã cã, într-adevãr, textul de lege criticat instituie o prezumţie de insolvenţã pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilã dupã 30 de zile de la scadenţã. Instituirea acestei prezumţii este justificatã de necesitatea asigurãrii celeritãţii în desfãşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfãşurarea raporturilor de drept comercial, cât şi de nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de insolvenţã, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele privind disponibilitãţile bãneşti ale acestuia.
Cu toate acestea, contrar celor susţinute de autorul excepţiei, prezumţia instituitã de <>art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 nu are caracter absolut. Astfel, debitorul are posibilitatea, potrivit art. 33 alin. (2) din aceeaşi lege, sã conteste existenţa stãrii de insolvenţã, dovedind cã, în realitate, nu sunt întrunite condiţiile pentru constatarea existenţei acesteia.
În ceea ce priveşte critica adusã <>art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , se constatã cã aceasta are în vedere interdicţia instituitã pentru debitorul cãruia i-a fost respinsã contestaţia privind starea de insolvenţã de a mai solicita reorganizarea judiciarã. Curtea observã însã cã, deşi debitorul nu mai are acest drept, administratorul judiciar sau creditorii vor putea propune reorganizarea, astfel încât sã fie evitat falimentul.
Garantarea libertãţii economice trebuie sã aibã loc în mod egal pentru toţi cei care desfãşoarã o activitate economicã. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de platã apare ca justificatã cu prilejul desfãşurãrii procedurii insolvenţei ce urmãreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi <>art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Automobile Turisme Utilitare-ATU" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 597/1.371/2006 al Tribunalului Comercial Mureş - judecãtorul-sindic.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
