Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 953 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania si ale art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 610 din 27 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România şi ale <>art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Yahia Dawara în Dosarul nr. 5.486/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 august 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 5.486/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România şi ale <>art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Yahia Dawara într-o cauzã având ca obiect contestarea deciziei de returnare a acestuia de pe teritoriul României şi anularea mãsurii interdicţiei de intrare pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizeazã cã prevederile <>art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt contrare principiului preeminenţei dreptului, principiului separaţiei puterilor în stat, liberului acces la justiţie, dreptului la apãrare şi dreptului la viaţã privatã şi familialã. Totodatã, susţine cã textul de lege amintit este lipsit de precizie şi claritate şi nu poate constitui prin el însuşi temei pentru emiterea unei decizii de îndepãrtare sub escortã, întrucât nu conţine decât o enumerare a categoriilor de strãini pentru care se realizeazã îndepãrtarea sub escortã. Aratã cã nu este prevãzutã o procedurã specialã de contestare a acestei decizii, "ceea ce face ca recurgerea la dreptul comun - <>Legea nr. 554/2004 - sã lipseascã strãinul de minimele garanţii prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , în special, caracterul suspensiv de executare al contestaţiei împotriva deciziei de returnare". Susţine cã prevederile criticate sunt neconstituţionale şi întrucât nu asigurã un recurs efectiv împotriva deciziei de returnare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 , care, în opinia autorului excepţiei, instituie doar în aparenţã o perioadã de graţie în privinţa returnãrii de pe teritoriul României, susţine cã "lasã deschisã posibilitatea aplicãrii arbitrare, prin refuzul Oficiului Român pentru Imigrãri de a aplica strãinului beneficiul legii atât cu privire la termenul de 6 luni, cât şi cu privire la neinstituirea interdicţiei de intrare în România, întrucât se ia în considerare înţelesul legii cã este o facultate a strãinului de a cere, iar nu şi o obligaţie a Oficiului Român pentru Imigrãri de a acorda acest beneficiu".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã prevederile de lege criticate nu aduc atingere niciunui text sau principiu din Legea fundamentalã, autorul excepţiei fiind nemulţumit de modul de aplicare şi interpretare a normelor legale aflate în discuţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin niciuneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate şi sunt redactate într-o manierã clarã şi precisã. Precizeazã cã instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui instanţei de judecatã pentru a stabili dacã acţiunile unei persoane determinate au constituit sau nu o încãlcare a prevederilor imperative ale legii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile <>art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, în temeiul <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 a fost din nou republicatã, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar dupã renumerotare textul criticat se regãseşte la art. 87 alin. (1).
De asemenea, formeazã obiectul excepţiei şi dispoziţiile <>art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România.
Conţinutul prevederilor legale criticate este urmãtorul:
- <>Art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 :
"(1) Îndepãrtarea sub escortã se realizeazã, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, de cãtre personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrãri, pentru urmãtoarele categorii de strãini:
a) care nu au pãrãsit voluntar teritoriul României la expirarea termenului deciziei de returnare prevãzute la art. 80 alin. (3);
b) care au trecut ilegal frontiera de stat;
c) care au fost declaraţi indezirabili;
d) împotriva cãrora a fost dispusã expulzarea.";
- <>Art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 :
"(1) În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, strãinii fãrã drept de şedere în România pot solicita Autoritãţii pentru strãini emiterea unei decizii de returnare, fãrã instituirea mãsurii de interzicere a intrãrii în România."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept al României, art. 1 alin. (4) care statueazã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 care consacrã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare şi art. 26 privind viaţa intimã, familialã şi privatã. De asemenea, se invocã prevederile Protocolului nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind interzicerea generalã a discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã îndepãrtarea sub escortã prevãzutã de <>art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 reprezintã una dintre cele douã modalitãţi de punere în executare a deciziei de returnare a strãinilor care nu se aflã în stare de legalitate pe teritoriul României. Ordonanţa de urgenţã prevede, în art. 82 alin. (3), situaţiile în care strãinii faţã de care s-a emis o decizie de returnare vor pãrãsi ţara neînsoţiţi, iar în cuprinsul art. 87 alin. (1) individualizeazã categoriile de strãini a cãror îndepãrtare se va face sub escortã. Curtea constatã cã textul de lege criticat este redactat într-o manierã clarã şi precisã, lipsitã de orice echivoc, nefiind de naturã sã înfrângã vreuna dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Curtea nu poate sã reţinã nici critica referitoare la lipsa unei proceduri speciale de contestare a mãsurii îndepãrtãrii sub escortã care sã îi asigure strãinului anumite garanţii pe care o eventualã contestare a acesteia printr-o acţiune în contencios administrativ nu i le-ar putea oferi. Cu privire la acest aspect, instanţa de control constituţional observã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 reglementeazã în favoarea strãinului posibilitatea de contestare a deciziei de returnare, pe parcursul soluţionãrii plângerii formulate executarea mãsurii de îndepãrtare fiind suspendatã, potrivit art. 84 alin. (3) din ordonanţa de urgenţã.
De altfel, Curtea reţine cã îndepãrtarea strãinilor, astfel cum este reglementatã de ordonanţa de urgenţã, reprezintã o sancţiune aplicatã acestora pentru nerespectarea cerinţelor legale referitoare la şederea lor pe teritoriul statului român. Potrivit <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , strãinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rãmâne pe teritoriul statului român numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere. La art. 4 alin. (4), ordonanţa de urgenţã prevede cã strãinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi sã respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, dupã caz, de a rãmâne pe teritoriul României, sã nu rãmânã pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi sã depunã toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România pânã la expirarea acestei perioade. Curtea reţine cã necesitatea stabilirii unor reguli referitoare la şederea strãinilor este pe deplin justificatã de raţiuni de control al fenomenului migraţionist şi trebuie privitã prin prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã, care impun respectarea legilor, aceastã obligaţie revenind, fãrã distincţie, atât cetãţenilor români, cât şi celor strãini şi apatrizilor.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 , Curtea constatã cã este inadmisibilã, întrucât, din motivarea acesteia rezultã cã autorul sãu criticã modalitatea concretã de aplicare a textului de lege menţionat. Potrivit Constituţiei şi legii sale de organizare şi funcţionare, instanţa de contencios constituţional verificã doar conformitatea dispoziţiilor din legi şi ordonanţe cu prevederile şi principiile constituţionale, neavând însã competenţa de a cenzura actele de aplicare a legii, atribuţie care revine exclusiv instanţelor judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Yahia Dawara în Dosarul nr. 5.486/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
