Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 95 din 4 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 155 din Codul de procedura penala, cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 234 din 17 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Horea Ştefan Sergiu Anderco în Dosarul nr. 3.736/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã. Se apreciazã cã dispoziţiile legale criticate, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 66/2003 , nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Totodatã se susţine cã prin ordonanţã de urgenţã se poate reglementa în domenii rezervate legilor organice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 iulie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.736/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 din Codul de procedurã penalã, cu modificãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Horea Ştefan Sergiu Anderco, inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 66/2003 , prin care au fost modificate prevederile alin. 1 al art. 155 din Codul de procedurã penalã, sunt neconstituţionale, deoarece privesc domeniul legilor organice, aşa cum este Codul de procedurã penalã, care nu pot fi modificate sau abrogate de cãtre Guvern, iar pe de altã parte, cã nu au fost îndeplinite cerinţele constituţionale pentru emiterea ordonanţei de urgenţã, în sensul cã nu a existat un caz excepţional care sã o justifice, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (4) teza întâi din Constituţie. Se mai afirmã cã ordonanţa de urgenţã este contrarã şi art. 107 alin. (4), deoarece nu a fost contrasemnatã de ministrul administraţiei publice şi internelor, precum şi prevederilor art. 114 alin. (4) teza a doua, referitoare la condiţiile intrãrii în vigoare a ordonanţelor de urgenţã.
Tribunalul Bucureşti considerã excepţia ca fiind neîntemeiatã, deoarece <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 66/2003 a fost emisã cu respectarea dispoziţiilor constituţionale, într-un caz excepţional şi într-o perioadã în care Parlamentul se afla în sesiune.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legilor organice priveşte numai ordonanţele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceastã interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevãzutã de art. 115 alin. (4) din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenţã.
Avocatul Poporului aratã cã, în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 66/2003 , faţã de prevederile art. 115 alin. (1) şi (4) din Constituţia României, excepţia este neîntemeiatã. Se motiveazã cã ordonanţa de urgenţã nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi de abilitare, ci o mãsurã de ordin constituţional ce permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, sã facã faţã unei situaţii extr1ordinare, care impune adoptarea unor soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public. Se mai precizeazã cã numai Curtea Constituţionalã are posibilitatea sã stabileascã dacã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 66/2003 a fost adoptatã în condiţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 din Codul de procedurã penalã, faţã de prevederile art. 108 alin. (4) din Constituţie, se apreciazã cã textul constituţional invocat nu are incidenţã în cauzã. În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 155 din Codul de procedurã penalã, modificate dupã cum urmeazã: dispoziţiile alin. 1, prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 66/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 11 iulie 2003 (ordonanţã aprobatã prin <>Legea nr. 359/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003), iar dispoziţiile alin. 2, prin <>Legea nr. 281/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Arestarea inculpatului dispusã de instanţã poate fi prelungitã, în cursul urmãririi penale, motivat, dacã temeiurile care au determinat arestarea iniţialã impun în continuare privarea de libertate sau existã temeiuri noi care sã justifice privarea de libertate.
În cazul prevãzut în alin. 1, prelungirea duratei arestãrii inculpatului poate fi dispusã de instanţa cãreia i-ar reveni competenţa sã judece cauza în fond sau de instanţa corespunzãtoare în a cãrei circumscripţie se aflã locul de deţinere."
Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã, deşi autorul excepţiei susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 din Codul de procedurã penalã, critica vizeazã, în realitate, întregul conţinut al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 66/2003 , prin care a fost modificat alin. 1 al art. 155, cu motivarea, în esenţã, cã au fost încãlcate prevederile constituţionale ale art. 107 alin. (4) şi ale art. 114 alin. (1) şi (4), întrucât reglementãrile Codului de procedurã penalã aparţin domeniului legii organice, astfel cã nu pot fi modificate şi completate printr-o ordonanţã a Guvernului. Se considerã cã, de vreme ce <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 66/2003 este neconstituţionalã, deoarece a fost adoptatã prin încãlcarea unor prevederi constituţionale, acelaşi caracter trebuie sã-l aibã şi dispoziţiile adoptate prin acest act normativ.
Potrivit Constituţiei republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi renumerotarea textelor, art. 107 alin. (4), privind semnarea şi contrasemnarea actelor Guvernului, a devenit art. 108 alin. (4), iar art. 114 alin. (1), privind emiterea ordonanţelor în baza unei legi de abilitare, precum şi cele ale alin. (4), referitor la condiţiile de adoptare şi de intrare în vigoare a ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului, a devenit art. 115 alin. (1), respectiv alin. (4) şi (5). În legãturã cu invocarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, Curtea urmeazã a avea în vedere condiţiile prevãzute în textele constituţionale în vigoare la data emiterii actului normativ care constituie obiectul excepţiei, al cãror cuprins este în mare mãsurã diferit de cel al dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (5) în redactarea actualã a Constituţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
I. Primul motiv al criticii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 66/2003 se bazeazã, în esenţã, pe susţinerea cã prevederile Codului de procedurã penalã sunt de domeniul legii organice şi deci nu puteau fi modificate prin ordonanţã de urgenţã emisã de Guvern. Analizând aceastã criticã de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nu este întemeiatã. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a stabilit cã ordonanţele de urgenţã pot fi emise de Guvern şi în domeniul legilor organice, restricţia pentru aceastã categorie de legi nefiind prevãzutã decât pentru ordonanţele emise în baza unei legi de abilitare, conform art. 114 alin. (1) din Constituţie.
II. Curtea nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 66/2003 conform cãreia nu se justificã emiterea acesteia întrucât nu exista un caz excepţional, aşa cum prevedea art. 114 alin. (4) din Constituţie.
Analizând aceastã susţinere în lumina textului constituţional în vigoare la data adoptãrii ordonanţei de urgenţã, invocat de autorul excepţiei, Curtea reţine cã, aşa cum rezultã din conţinutul Notei de fundamentare care a însoţit <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 66/2003 , dubla condiţie a existenţei cazului excepţional şi a urgenţei a fost îndeplinitã conform cerinţelor constituţionale prevãzute de art. 114 alin. (4) pentru adoptarea ordonanţei de urgenţã criticate. În esenţã, Guvernul a avut în vedere cã "previzibilitatea legii de procedurã penalã, calitatea normei de procedurã penalã de a nu da naştere la interpretãri diferite, constituie una dintre cerinţele care se desprind din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar în situaţiile în care aceastã cerinţã nu este îndeplinitã, se impune, de urgenţã, o modificare legislativã".
În legãturã cu existenţa "cazului excepţional" de care depinde legitimitatea constituţionalã a ordonanţei de urgenţã, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a stabilit cã acesta se justificã "pe necesitatea şi urgenţa reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public". (A se vedea în acest sens <>Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, şi <>Decizia nr. 83 din 19 mai 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998.)
III. Referitor la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţã, Curtea Constituţionalã reţine cã ordonanţa de urgenţã a fost depusã spre aprobare la Parlament la data de 11 iulie 2003, fiind respectate astfel dispoziţiile art. 114 alin. (4) teza întâi. Totodatã, Parlamentul, convocat în sesiune extraordinarã, a aprobat ordonanţa prin <>Legea nr. 359/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003. În consecinţã, nu se confirmã nici încãlcarea prevederilor art. 114 alin. (4) teza finalã din Constituţie.
IV. Curtea nu poate reţine nici încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 107 alin. (4) [devenit art. 108 alin. (4)], potrivit cãrora "Hotãrârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semneazã de primul-ministru, se contrasemneazã de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publicã în Monitorul Oficial al României". Este de observat cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 66/2003 a fost contrasemnatã de ministrul justiţiei, fiind astfel respectate dispoziţiile constituţionale menţionate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 din Codul de procedurã penalã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Horea Ştefan Sergiu Anderco în Dosarul nr. 3.736/2003 al Tribunalului Bucureşti Secţia I penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
