Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 95 din 17 iunie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 357 din 28 iulie 1999
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ion Bonini - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 şi art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Radunel Daniel Cristea în Dosarul nr. 8.733/1998 al Judecãtoriei Brãila.
La apelul nominal rãspunde avocatul Emil Teodor Milea pentru autorul exceptiei, lipsind Direcţia administraţiei pieţelor şi targurilor Brãila, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, apãrãtorul autorului exceptiei susţine excepţia de neconstituţionalitate, arãtând ca prevederile art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 şi art. 86^7 alin. 3 din Codul penal sunt neconstituţionale, întrucât incalca principiul independentei judecãtorilor; dispun în mod arbitrar, contrar tratatelor internaţionale, privarea de libertate a unei persoane; dispun aplicarea pedepsei cu închisoarea ca o sancţiune generalã, deşi chiar în Codul penal este reglementatã ca o sancţiune extraordinarã. În concluzie, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 8.733/1998, Judecãtoria Brãila a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 şi art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Radunel Daniel Cristea.
În susţinerea exceptiei autorul acesteia arata ca dispoziţiile legale criticate, care interzic luarea unor mãsuri de individualizare a executãrii pedepsei, cum sunt suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de munca, în cazul unor infracţiuni grave, sunt neconstituţionale, deoarece contravin principiului independentei judecãtorilor, înscris în art. 123 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 20 din Constituţie, cu referire la unele dispoziţii din convenţiile internaţionale privitoare la drepturile omului, la care România este parte.
În fapt, autorul exceptiei a fost trimis în judecata, între altele, şi pentru sãvârşirea infracţiunii de delapidare (art. 215^1 din Codul penal), pentru care se prevede închisoarea de la 1 la 15 ani, deci cu maximul special al pedepsei mai mare de 12 ani, ceea ce exclude luarea fata de inculpat a vreuneia dintre mãsurile de individualizare a executãrii pedepsei, interzise de dispoziţiile criticate ca neconstituţionale.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, instanta arata ca aceasta nu este intemeiata, deoarece introducerea în Codul penal, prin <>Legea nr. 140/1996 , a unor restrictii în luarea mãsurilor de suspendare a executãrii pedepsei şi de executare a pedepsei la locul de munca nu ingradeste independenta judecãtorului, care, "în opera de individualizare a pedepsei", se supune legii, criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevãzute la art. 72 din Codul penal. Faptul ca legea interzice suspendarea executãrii pedepsei închisorii sau executarea acesteia la locul de munca, pentru infracţiunile intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, nu schimba scopul pedepsei, acela de a preveni sãvârşirea de noi infracţiuni, şi nici funcţiile pedepsei de constrângere şi reeducare.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia este neîntemeiatã. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, se face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 25 din 23 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, prin care a fost respinsã excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, cu motivarea ca restrangerea de cãtre legiuitor a sferei de incidenta a suspendãrii executãrii pedepsei reprezintã o mãsura luatã de legiuitor, în limitele prevãzute de Constituţie, pentru apãrarea valorilor sociale impotriva criminalitatii. În ceea ce priveşte afirmatia autorului exceptiei, în sensul ca dispoziţiile art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 şi ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal ar contraveni prevederilor art. 123 alin. (2) din Constituţie, Guvernul arata ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece independenta judecãtorilor nu se poate realiza nesocotind legea, ci numai în cadrul şi în limitele acesteia.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, concluziile aparatorului autorului exceptiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Textele legale criticate ca neconstituţionale sunt urmãtoarele:
Art. 81 alin. 3 din Codul penal: "Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava, viol şi tortura."
Art. 86^1 alin. 3 din Codul penal: "Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava, viol şi tortura."
Art. 86^7 alin. 3 din Codul penal: "Executarea pedepsei la locul de munca nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava, viol şi tortura."
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constata ca modificãrile aduse Codului penal prin <>Legea nr. 140/1996 , în sensul agravarii pedepselor, pe de o parte prin sporirea maximului general al pedepselor principale şi a maximului special al pedepselor pentru unele infracţiuni, între care şi infracţiunea de delapidare la care se referã autorul exceptiei, iar pe de alta parte, prin restrangerea câmpului de incidenta a suspendãrii condiţionate a executãrii, suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere şi executãrii pedepsei la locul de munca, reprezintã optiuni de politica legislativã ce nu pot fi considerate ca neconstituţionale, neaducand atingere vreunui principiu sau vreunei prevederi din Constituţie. Este de competenta exclusiva a legiuitorului sa aleagã soluţia pe care o considera corespunzãtoare pentru combaterea criminalitatii la un moment dat. De aceea critica autorului exceptiei, în sensul ca legiuitorul ar fi stabilit în mod arbitrar limitele pedepselor privative de libertate şi infracţiunile pentru care se interzice aplicarea mãsurilor de individualizare menţionate, este neîntemeiatã.
Susţinerea autorului exceptiei, în sensul ca dispoziţiile art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 şi ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal incalca prevederile art. 123 alin. (2) din Constituţie, privitoare la independenta judecãtorilor, este, de asemenea, neîntemeiatã, deoarece judecãtorii nu pot fi independenţi fata de lege. Individualizarea judiciarã a pedepsei, pe care ei sunt chemaţi sa o infaptuiasca, poate avea loc numai în cadrul individualizarii legale, care este opera legiuitorului. Or, tocmai în cadrul individualizarii legale au fost instituite mijloacele de individualizare, care sunt suspendarea executãrii pedepsei, în cele doua forme ale acesteia, şi executarea pedepsei la locul de munca, şi pe care judecãtorii sunt obligaţi sa le aplice în stricta conformitate cu legea.
Referirea autorului exceptiei la prevederile art. 12 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi la dispoziţiile corespunzãtoare din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevãd ca nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de libertate, este irelevanta. Asa cum s-a subliniat mai sus, atât limitele speciale ale pedepselor, cat şi condiţiile de aplicare a mijloacelor de individualizare în discuţie sunt stabilite de lege şi nu pot fi aplicate decât în limitele legii.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999. Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, considerate contrare art. 4 şi 16 din Constituţie, apreciind ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Tot prin aceasta decizie Curtea Constituţionalã a respins şi critica potrivit cãreia exceptarea unor infracţiuni de la aplicarea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei ar constitui o restrangere a drepturilor şi ar nesocoti astfel prevederile art. 49 din Constituţie. Soluţia adoptatã de Curtea Constituţionalã în aceasta decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 şi art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Radunel Daniel Cristea în Dosarul nr. 8.733/1998 al Judecãtoriei Brãila.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 iunie 1999.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
