Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 95 din 15 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 213 din 14 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Poteleanu în Dosarul nr. 2.848/2004 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã, personal, autorul excepţiei, care este asistat de apãrãtorul ales, Mircea Stãnculescu, cu delegaţie la dosar, şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã
Apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, deoarece dispoziţiile art. 250 din Codul de procedurã penalã nu instituie obligativitatea asistenţei juridice obligatorii în momentul prezentãrii materialului de urmãrire penalã, indiferent de criteriile existente la art. 171 din acelaşi cod, referitoare la asistenţa învinuitului sau a inculpatului. Pe cale de consecinţã este lezat dreptul la apãrare şi apreciazã cã textul legal supus controlului ar trebui modificat în sensul criticilor formulate.
Depune, de asemenea, concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dreptul la apãrare nu se identificã cu dreptul la asistenţã juridicã şi nici o dispoziţie din Constituţie nu instituie obligativitatea asistenţei juridice, ci numai obligaţia organelor judiciare de a garanta dreptul la apãrare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.848/2004, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 250 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Alexandru Poteleanu, cercetat în dosarul cu numãrul de mai sus pentru sãvârşirea infracţiunii de înşelãciune, prevãzutã şi pedepsitã de art. 215 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã în cursul urmãririi penale nici inculpatul, nici apãrãtorul sãu nu au avut acces la dosarul care se aflã la procuror sau la organele de cercetare penalã din motive de cele mai multe ori subiective, dar care sunt generate de lipsa unei reglementãri exprese a Codului de procedurã penalã. Ca atare, singurul moment în care se pune problema unei studieri reale a actelor de urmãrire penalã, precum şi a probelor existente la dosarul cauzei, în cursul urmãririi penale, îl constituie prezentarea materialului de urmãrire penalã, moment în care inculpatul poate propune în favoarea sa probe noi prin care are posibilitatea sã rãspundã la acuzaţiile care i s-au adus şi sã prezinte acte sau martori care sã infirme probatoriul existent.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, încãlcând dreptul la apãrare prevãzut de art. 24 din Constituţie. În opinia sa art. 250 din Codul de procedurã penalã ar trebui completat în sensul instituirii obligaţiei organului de cercetare penalã de a prezenta materialul de urmãrire penalã numai în prezenţa apãrãtorului (ales sau din oficiu), chiar dacã inculpatul a arãtat cã renunţã la serviciile acestuia.
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 24 din Legea fundamentalã consacrã regula potrivit cãreia pãrţile au dreptul la asistenţã juridicã, iar nu o obligaţie a organelor judiciare de a asigura dreptul la apãrare.
Asistenţa juridicã obligatorie reprezintã o excepţie şi a fost instituitã de legiuitor pentru cazurile speciale prevãzute la alin. 2 al art. 171 din Codul de procedurã penalã, când s-a considerat în mod obiectiv cã învinuitul sau inculpatul nu îşi poate asigura singur apãrarea.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 250 din Codul de procedurã penalã sunt în concordanţã cu art. 24 din Legea fundamentalã, care prevede printr-o normã-cadru dreptul la apãrare al oricãrei persoane în faţa organelor de urmãrire penalã şi a instanţelor judecãtoreşti, lãsând în seama legii ordinare - Codul de procedurã penalã - reglementarea concretã a acestui drept.
Art. 24 din Constituţie nu prevede asistenţa juridicã obligatorie pentru toţi învinuiţii pe parcursul procesului penal, pentru efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã sau de judecatã. Stabilirea situaţiilor de asistenţã juridicã obligatorie este de competenţa exclusivã a legiuitorului. Este deci la latitudinea exclusivã a acestuia sã prevadã sau nu, printre cazurile de excepţie privind asistenţa juridicã obligatorie, şi prezentarea materialului de urmãrire penalã.
De altfel, dispoziţiile art. 6, 171 şi 172 din Codul de procedurã penalã asigurã pe deplin dreptul la apãrare al învinuiţilor ori inculpaţilor, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 172 alin. 1 din acelaşi cod, apãrãtorul inculpatului are dreptul sã asiste la prezentarea materialului de urmãrire penalã ca la oricare alt act de urmãrire penalã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 250 din Codul de procedurã penalã nu aduc atingere art. 24 din Legea fundamentalã, deoarece inculpatul se poate prevala sau nu de dreptul constituţional la apãrare în tot cursul procesului penal, fãrã sã poatã pretinde însã asistenţã juridicã obligatorie în alte cazuri decât cele prevãzute de lege. Stabilirea cazurilor în care asistenţa juridicã este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului.
Pe cale de consecinţã, de vreme ce dreptul la apãrare al inculpatului este asigurat, nu se poate susţine cã dispoziţiile art. 250 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale numai pentru cã nu prevãd obligativitatea asistenţei juridice în momentul prezentãrii materialului de urmãrire penalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 din Codul de procedurã penalã, cu urmãtorul conţinut: "Dupã punerea în mişcare a acţiunii penale, dacã au fost efectuate toate actele de urmãrire necesare, organul de cercetare penalã cheamã pe inculpat în faţa sa şi:
a) îi pune în vedere cã are dreptul de a lua cunoştinţã de materialul de urmãrire penalã, arãtându-i şi încadrarea juridicã a faptei sãvârşite;
b) îi asigurã posibilitatea de a lua de îndatã cunoştinţã de material. Dacã inculpatul nu poate sã citeascã, organul de cercetare penalã îi citeşte materialul;
c) îl întreabã, dupã ce a luat cunoştinţã de materialul de urmãrire penalã, dacã are de formulat cereri noi sau dacã voieşte sã facã declaraţii suplimentare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitoare la "Dreptul la apãrare", precum şi cele ale art. 6 din Codul de procedurã penalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în esenţã, autorul acesteia susţine cã art. 250 din Codul de procedurã penalã este neconstituţional, pentru faptul cã nu instituie obligativitatea asistãrii inculpatului de cãtre avocat la prezentarea materialului de urmãrire penalã.
Aceastã susţinere nu poate fi primitã, dat fiind cã nici din art. 24 din Constituţie şi nici din alte prevederi ale Legii fundamentale nu rezultã obligativitatea asistenţei juridice a inculpatului.
Potrivit art. 24 din Constituţie, în tot cursul procesului pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
În aplicarea art. 24 din Legea fundamentalã, prin art. 171 din Codul de procedurã penalã s-au prevãzut expres dreptul învinuitului sau inculpatului de a fi asistat de apãrãtor în tot cursul urmãririi penale şi al judecãţii, precum şi obligaţia organelor judiciare de a-i aduce la cunoştinţã acest drept.
Ca o garanţie suplimentarã a efectivitãţii dreptului la apãrare în cauzele penale, legiuitorul a instituit prin art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã obligativitatea asistenţei juridice în anumite cazuri, în funcţie de situaţia deosebitã în care s-ar afla învinuitul ori inculpatul - minor, militar în termen, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, arestat chiar în altã cauzã - sau când instanţa apreciazã cã acesta nu şi-ar putea face singur apãrarea.
Este însã dreptul legiuitorului, şi nu o îndatorire impusã de Constituţie, de a institui cazurile de asistenţã juridicã obligatorie fie în cursul urmãririi penale, fie în faza de judecatã a procesului penal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Poteleanu în Dosarul nr. 2.848/2004 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
_________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
