Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 947 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 lit. a) si art. 38 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 215 alin. 1 si 5 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 518 din 26 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Claudiu Drãgoi în Dosarul nr. 4.435/109/2008 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în ziua de 29 iunie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.435/109/2008, Tribunalul Argeş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 1-5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Claudiu Drãgoi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2), art. 23 alin. (11), art. 45 şi art. 124 alin. (3), precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece lipsa din textul referitor la disjungere a unor criterii obiective la care sã se raporteze judecãtorul cauzei a determinat crearea artificialã a unor astfel de criterii de apreciere, fapt ce a permis în practica judiciarã soluţii diverse. Astfel, existã posibilitatea ca, în cazul nesocotirii art. 33 lit. a) din Codul de procedurã penalã, sã se ajungã la situaţia condamnãrii definitive a unui inculpat într-un dosar pentru infracţiunea pentru care este judecat în altã cauzã nesoluţionatã un coinculpat.
În ceea ce priveşte dispoziţiile din Codul penal, autorul susţine cã alin. 1 al art. 215 contravine liberei iniţiative, deoarece creeazã posibilitatea ca orice neadevãr proferat în cursul unei negocieri contractuale sã poatã fi incriminat ca infracţiune. De asemenea, texul are un caracter vag şi de excesivã generalitate, prin folosirea unor termeni sau expresii cu semnificaţii şi conotaţii deosebit de cuprinzãtoare în ordinea eticã şi juridicã (adevãr, minciunã, folos material injust, pagubã, inducere în eroare). Totodatã, prin trimiterea la art. 146 din Codul penal se instituie un criteriu fix referitor la cuantum, fapt care nu permite judecãtorului ca în activitatea sa de interpretare a legii sã realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, cu consecinţa directã a nesocotirii independenţei sale în actul de înfãptuire a justiţiei.
Tribunalul Argeş - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 lit. a) cu denumirea marginalã Cazurile de indivizibilitate şi art. 38 cu denumirea marginalã Disjungerea din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 33 lit. a) din Codul de procedurã penalã: "Este indivizibilitate:
a) când la sãvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;";
- Art. 38 din Codul de procedurã penalã: "În cazul de indivizibilitate prevãzutã în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecãţi, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracţiuni sã se facã separat."
De asemenea, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5, cu denumirea marginalã Înşelãciunea, din Codul penal. Însã, ţinând seama de notele autorului excepţiei, precum şi de considerentele încheierii de sesizare, Curtea constatã cã obiectul excepţiei îl constituie doar alin. 1 şi 5 ale art. 215 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal: "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevãratã a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasã a unei fapte adevãrate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacã s-a pricinuit o pagubã, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. [...]
Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile din Codul penal au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 1.051 din 9 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Curtea Constituţionalã a statuat cã art. 146 din Codul penal cuprinde o normã cu caracter explicativ prin care se lãmureşte înţelesul expresiei "consecinţe deosebit de grave". Aceastã reglementare este necesarã cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevãzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni. Aşa fiind, în ceea ce priveşte critica referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea normei penale şi la încãlcarea principiului legalitãţii incriminãrii, Curtea a reţinut cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi nici celor ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ci, dimpotrivã, prin explicarea conţinutului noţiunii "consecinţe deosebit de grave" în textul art. 146 din Codul penal se asigurã caracterul de previzibilitate şi accesibilitate al normei juridice penale.
Totodatã, Curtea a mai arãtat cã aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legãturã cu procedura de desfãşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adicã în materia dreptului substanţial.
De asemenea, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 709 din 19 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea a statuat cã "înşelãciunea, în oricare dintre variantele sale, este o gravã infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor raporturi juridice. În toate sistemele de drept înşelãciunea sau escrocheria este o faptã incriminatã şi sever sancţionatã. Nu poate fi confundatã infracţiunea de înşelãciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale".
Nu pot fi reţinute nici criticile art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal, în raport cu dispoziţiile constituţionale care consacrã egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil. Incriminarea mai severã a infracţiunii de înşelãciune care a avut consecinţe deosebit de grave, prin asemenea consecinţe înţelegându-se, potrivit art. 146 din Codul penal, "o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice", dã expresie politicii penale a statului şi nu aduce atingere sub niciun aspect egalitãţii în drepturi sau dreptului pãrţilor la un proces echitabil. Astfel, acest text de lege nu consacrã niciun privilegiu sau discriminare şi totodatã nu cuprinde nicio normã de naturã a-l împiedica pe cel în cauzã sã îşi angajeze ori sã i se desemneze din oficiu un apãrãtor, sã administreze orice probe în apãrarea sa, inclusiv în circumstanţiere, sã exercite cãile de atac prevãzute de lege, sã formuleze cereri în faţa instanţelor judecãtoreşti şi, în general, sã se prevaleze de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Referitor la critica privind dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã autorul excepţiei şi-a fundamentat nemulţumirile plecând de la modul de aplicare a textelor în cauza sa. De asemenea, deşi nu combate raţiunea reglementãrii şi a conţinutului acesteia, considerã cã textele sunt neconstituţionale prin aceea cã nu conţin o serie de criterii obiective care sã faciliteze un mod unitar de aplicare a legii. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Claudiu Drãgoi în Dosarul nr. 4.435/109/2008 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
