Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 945 din 30 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 779 din 16 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de cetãţeanul chinez Chen Liwei în Dosarul nr. 9.280/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauzã ce face obiectul Dosarului nr. 524D/2007 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul de limba chinezã desemnat în cauzã spre a asigura traducerea, domnul Ioan Budura.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 525D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, ridicatã de Hu Xueliang în Dosarul nr. 10.542/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele susmenţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorii excepţiilor, prin traducãtor, sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 525D/2007 la Dosarul nr. 524D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul pãrţilor prezente. Acestea formuleazã, prin traducãtor, susţineri asemãnãtoare, referitoare la situaţia financiarã şi investiţiile realizate în România pe timpul şederii în ţarã şi care sunt grav puse în pericol prin refuzul autoritãţilor de a prelungi dreptul de şedere şi prin executarea dispoziţiilor de pãrãsire a teritoriului ţãrii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa constantã în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 341/2007 , care, pentru motive de identitate cu privire la obiect şi motivare ale excepţiei, îşi pãstreazã soluţia şi în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 22 martie 2007 şi 27 martie 2007, pronunţate în dosarele nr. 9.280/2/2006 şi nr. 10.542/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Chen Liwei şi Hu Xueliang în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor dispoziţii de pãrãsire a teritoriului României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate, care enumerã condiţiile de prelungire a dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale, limiteazã excesiv şi discriminatoriu dreptul constituţional la proprietate al strãinilor care au realizat investiţii în timpul şederii legale în România. În opinia autorilor excepţiei, textul criticat instituie o stare de discriminare, întrucât condiţiile legale impuse se referã numai la categoria cetãţenilor strãini. Totodatã, acesta este lipsit de precizie şi claritate şi nu îndeplineşte criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene, în sensul de a fi "suficient de accesibil şi precis încât sã înlãture orice risc de arbitrariu."
Se mai susţine, de asemenea, cã "nu este obiectiv posibil ca realizarea unei investiţii sã corespundã ad litteram unui plan de afaceri iniţial", în condiţiile în care, din cauze independente de voinţa strãinului, legate de obţinerea formalitãţilor necesare, investiţia începe a se derula dupã o perioadã mare de timp de la proiectarea acelui plan de afaceri, iar piaţa afacerilor este într-o continuã transformare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile de lege criticate fiind constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele criticate nu creeazã nicio stare de discriminare între strãinii destinatari ai normei şi nici nu afecteazã dreptul de proprietate al acestora, drept care, potrivit Constituţiei, este garantat numai cu respectarea condiţiilor legale.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale examinate nu instituie nicio discriminare, fiind aplicabile în mod unitar strãinilor, în funcţie de situaţiile identice în care se aflã, şi nu conţin norme contrare dreptului de proprietate privatã. Condiţiile cerute de norma criticatã se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de strãini nominalizatã de lege solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã în România şi se justificã prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ce constituie obiectul Dosarului nr. 525D/2007 al Curţii Constituţionale, se constatã cã, în realitate, autorul acesteia vizeazã, pe lângã dispoziţiile art. 55 alin. (2) lit. a) din ordonanţã, numai pe cele ale art. 55 alin. (1) lit. a) din aceasta, şi nu întregul alineat (1) al aceluiaşi articol. De asemenea, Curtea constatã cã, anterior sesizãrii sale cu soluţionarea prezentei excepţii, textele legale criticate au fost parţial modificate şi completate prin dispoziţiile <>art. I pct. 42 din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, astfel încât soluţiile legislative iniţial criticate se regãsesc, în prezent, în art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din ordonanţa menţionatã, acestea având urmãtorul cuprins:
Art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) - Prelungirea dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale: "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporarã se pot acorda dacã strãinul îndeplineşte urmãtoarele condiţii: a) activitatea societãţii comerciale se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri. (...)
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute în prezentul articol se face cu urmãtoarele documente: (...) b) documentele care atestã cã activitatea se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri."
În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate încalcã dreptul de proprietate privatã, garantat de art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi de art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi contravin, totodatã, principiului nediscriminãrii, consacrat de art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie.
Examinând prezenta cauzã, Curtea Constituţionalã reţine cã textele de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, cu o motivare similarã şi prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi internaţionale invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 341 din 3 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, statuând, pentru motivele acolo reţinute, cã aceste dispoziţii de lege nu conţin norme contrare dreptului de proprietate privatã sau principiului nediscriminãrii.
Întrucât în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât argumentele, cât şi soluţia pronunţatã prin decizia indicatã îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Chen Liwei şi Hu Xueliang în dosarele nr. 9.280/2/2006 şi nr. 10.542/2/2006 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
