Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 944 din 25 iunie 2009  referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor   art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 944 din 25 iunie 2009 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 646 din 1 octombrie 2009
DECIZIE nr. 944 din 25 iunie 2009
referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 646 din 1 octombrie 2009


Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Valeriu Gheorghe Precup în Dosarul nr. 2.434/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, personal, autorul excepţiei, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului excepţiei. Acesta aratã cã, în opinia sa, textul de lege criticat nu asigurã un acces real la justiţie, întrucât cel care solicitã anularea unui act administrativ unilateral individual care se bazeazã pe un act administrativ cu caracter normativ nu poate contesta legalitatea acestuia din urmã pe calea excepţiei de nelegalitate ridicatã în cadrul procesului având ca obiect anularea actului administrativ individual, ci este obligat sã introducã o acţiune directã împotriva unui asemenea act administrativ cu caracter normativ.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.434/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Valeriu Gheorghe Precup într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea excepţiei de nelegalitate a unei hotãrâri de Guvern.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat încalcã dreptul pãrţilor dintr-un proces de a invoca, în apãrare, ilegalitatea actului administrativ normativ pe care se sprijinã susţinerile pãrţii adverse. Autorul excepţiei aratã cã, în opinia sa, prevederile <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nesocotesc dreptul la un proces echitabil şi principiul securitãţii raporturilor juridice, fiind în contradicţie şi cu <>art. 241 din Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene , în legãturã cu care precizeazã cã "prevede cã actele administrative normative sunt cele care fac obiectul excepţiei de nelegalitate".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificãrilor survenite prin <>Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 4 alin. (1): "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pãrţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând cã de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizeazã, prin încheiere motivatã, instanţa de contencios administrativ competentã şi suspendã cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusã niciunei cãi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacatã odatã cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentã sã o soluţioneze."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor <>art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie care garanteazã dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , sub aspectul unor critici asemãnãtoare celor formulate şi în prezenta cauzã, prin <>Decizia nr. 342 din 17 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009. Cu acel prilej, a statuat cã "faptul cã excepţia de nelegalitate vizeazã, potrivit art. 4 alin. (1) din legea criticatã, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual, nu are semnificaţia excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acţiunii directe, separate, şi nu a incidentului procedural, adicã, în speţã, a excepţiei de nelegalitate".
În cauza de faţã, Curtea observã cã autorul excepţiei este nemulţumit, întrucât, în cadrul unui proces declanşat împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual, nu are posibilitatea de a contesta, pe calea excepţiei de nelegalitate, actul administrativ cu caracter normativ în baza cãruia a fost emis actul administrativ individual. Curtea constatã însã, în spiritul jurisprudenţei menţionate, cã autorul are la îndemânã calea unei acţiuni directe prin care poate sã solicite oricând examinarea legalitãţii actului administrativ cu caracter normativ, astfel cã accesul liber la justiţie nu este restricţionat în ceea ce priveşte contestarea legalitãţii unor astfel de acte administrative, fiind respectate toate garanţiile specifice unui proces echitabil.
Referitor la sancţiunea inexistenţei actului administrativ cu caracter normativ ca urmare a nepublicãrii sale în Monitorul Oficial al României, Curtea constatã cã aceasta reprezintã un aspect a cãrui clarificare revine instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului în cadrul cãreia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate, fiind, în esenţã, o chestiune de stabilire a reglementãrilor legale aplicabile speţei, care excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional.
În ceea ce priveşte invocarea art. 241 din Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene, Curtea observã cã acesta prevede cã, "fãrã a fi afectatã de expirarea termenului prevãzut la articolul 230 paragraful al cincilea [adicã în termen de douã luni, dupã caz, de la publicarea actului, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsã, de la data la care reclamantul a luat cunoştinţã de actul respective], în cazul unui litigiu privind un regulament adoptat în comun de Parlamentul European şi de Consiliu sau un regulament al Consiliului, al Comisiei sau al BCE, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevãzute la articolul 230 paragraful al doilea pentru a invoca în faţa Curţii de Justiţie inaplicabilitatea acestui regulament". Potrivit art. 230 paragraful întâi, Curtea de Justiţie controleazã legalitatea actelor adoptate în comun de Parlamentul European şi de Consiliu, a actelor Consiliului, ale Comisiei şi ale BCE, altele decât recomandãrile şi avizele, şi a actelor Parlamentului European menite sã producã efecte juridice faţã de terţi, Tratatul stabilind cã, în acest scop, Curtea are competenţa, conform paragrafului 2 al aceluiaşi articol, sã se pronunţe cu privire la acţiunile formulate de un stat membru, de Parlamentul European, de Consiliu sau de Comisie, pentru motive de necompetenţã, de încãlcare a unor norme fundamentale de procedurã, de încãlcare a prezentului tratat sau a oricãrei norme de drept privind aplicarea acestuia ori de abuz de putere.
Aşadar, în rezumat, textul <>art. 241 din Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene , pe care autorul excepţiei de neconstituţionalitate îl menţioneazã în motivarea criticii, se referã la posibilitatea invocãrii, fãrã termen, de cãtre orice parte dintr-un proces, a inaplicabilitãţii unui regulament adoptat în comun de Parlamentul European şi de Consiliu sau unui regulament al Consiliului, al Comisiei sau al Bãncii Centrale Europene. Curtea de Justiţie a Comunitãţilor Europene a clarificat, în jurisprudenţa sa, înţelesul acestui text comunitar. Astfel, în cauzele conexate Milchwerke Heinz Wohrmann & Sohn KG şi Alfons Lutticke GmbH împotriva Comisiei Comunitãţii Economice Europene (cauzele 31 şi 33 din 1962), instanţa europeanã a observat cã "rezultã din formularea şi din cadrul general al articolului cã nu este avutã în vedere declararea inaplicabilitãţii unui regulament, pe cale incidentalã şi cu efect limitat, decât în cadrul unei acţiuni introduse chiar în faţa Curţii de Justiţie pe baza unei alte dispoziţii a tratatului" şi cã "articolul 184 [actualmente 241] are ca scop unic protejarea justiţiabilului împotriva aplicãrii unui regulament nelegal, fãrã a pune în discuţie, pentru aceste motive, regulamentul, care nu mai poate fi contestat din cauza expirãrii termenelor stabilite la articolul 173 [actualmente 230]".
În concluzie, excepţia de nelegalitate a actelor administrative cu caracter normativ nu poate fi ridicatã în faţa unei instanţe naţionale, astfel cã nu poate fi reţinutã critica formulatã de autorul excepţiei prin prisma <>art. 241 din Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Valeriu Gheorghe Precup în Dosarul nr. 2.434/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 iunie 2009.


PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu

-----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016